Licitația pentru 170 MW de capacități eoliene, însoțite de o componentă obligatorie de 44 MWh de stocare în baterii, a atras 16 oferte cu o capacitate cumulată de 423,85 MW și 305,29 MWh. Ministerul Energiei notează că numărul ofertelor este de două ori mai mare decât la licitația similară din 2024–2025, iar Comisia a intrat deja în etapa de verificare a admisibilității investitorilor.
Pentru cei 170 MW scoși la concurs, investitorii au depus proiecte care însumează peste 423 MW. La stocare, cerința minimă era de 44 MWh, iar ofertele au urcat la peste 305 MWh. Datele arată că participanții nu s-au limitat la pragurile minime din documentație, ci au venit cu proiecte gândite la o scară mai mare, în care componenta de stocare intră direct în structura investiției.
Ministerul a lansat în februarie procedura pentru 170 MW eolian, cu obligația de a include și sisteme de stocare, iar selecția se face după cel mai mic preț, în limita plafonului de 1,44 lei/kWh, în cadrul schemei „preț fix / primă variabilă”. În această formulă, licitația nu urmărește doar să aducă noi capacități de producție, ci și proiecte care pot oferi mai multă stabilitate unui sistem energetic care are nevoie de flexibilitate mai mare.
Pe 3 aprilie, Centrul Național pentru Energie Durabilă a anunțat că Moldova a depășit pragul de 1 GW de capacitate instalată din surse regenerabile și a ajuns la 1.023,42 MW. În primele două luni din 2026 au fost adăugați 42,44 MW, iar la finalul lui 2025 capacitatea totală ajunsese la 980,98 MW, cu aproximativ 69% peste nivelul de la sfârșitul lui 2024. În acest context, licitația pentru 170 MW eolian cu baterii și depășirea pragului de 1 GW fac parte din aceeași evoluție a pieței: numărul proiectelor crește, iar investițiile în producția locală de energie intră într-o etapă mai amplă.
O capacitate instalată mai mare poate ridica, în anumite intervale, ponderea consumului acoperit din resurse locale. Dar între MW instalați și energie livrată constant rămâne o condiție esențială: rețele capabile să preia noile volume, puncte de racordare disponibile și un sistem care poate integra mai multă producție variabilă. Aici se vede diferența dintre ritmul în care apar proiectele noi și ritmul în care este extinsă infrastructura de transport și distribuție.
În întâlnirea din 1 aprilie cu operatorii de sistem și cu ANRE, accentul a căzut pe capacitatea rețelelor de a ține pasul cu noile proiecte din regenerabile. Au fost discutate condițiile de emitere a avizelor de racordare, investițiile necesare pentru integrarea centralelor noi și a sistemelor de stocare, precum și revizuirea regulilor care țin de zonele de protecție ale rețelelor. În acest cadru, ministrul a cerut ca fondurile disponibile să fie orientate prioritar către extinderea și modernizarea infrastructurii electrice, pe fondul presiunii tot mai mari venite din zona noilor investiții în producție.
Moldelectrica a raportat la aceeași ședință că rețelele de transport au un grad de uzură de 70% până la 90%. În paralel, operatorii de distribuție au indicat zone în care liniile și transformatoarele au ajuns la limită, cu stații încărcate la 100%–110%, pierderi tehnice mai mari și blocaje inclusiv pe linia Vulcănești–Isaccea. Pentru piață, semnalul este clar: ritmul noilor proiecte începe să depindă tot mai mult de capacitatea rețelei de a prelua și integra în siguranță noile volume de energie.
Cele 16 oferte arată că piața locală începe să atragă proiecte eoliene mari, cu baterii și cu concurență reală pe preț. În același timp, același interes ridicat mută presiunea spre rețele, pentru că fără investiții noi în infrastructură diferența dintre proiectele depuse și cele care ajung efectiv în exploatare riscă să rămână semnificativă. Ritmul în care apar proiectele noi este deja mai rapid decât ritmul în care sistemul poate crea spațiu pentru ele.
Etapa următoare nu ține încă de prețul final sau de lista câștigătorilor, pentru că Ministerul a anunțat că ședința Comisiei a fost suspendată temporar pentru solicitarea unor informații suplimentare necesare evaluării ofertelor. Asta înseamnă că volumul mare de proiecte nu schimbă filtrul procedural: admisibilitatea, documentele și structura ofertelor rămân decisive. Piața a arătat că există interes și capital pregătit pentru eolian cu stocare; de aici înainte, testul se mută în zona selecției administrative și, imediat după aceea, în zona rețelelor.
