Energocom a publicat totalizarea pe 2025 pentru segmentul energiei electrice. Documentul oferă, în sfârșit, o imagine anuală a volumelor, a mecanismelor de achiziție și a infrastructurii comerciale folosite într-un an în care Republica Moldova a stat, mai mult ca oricând, pe import și pe contracte scurte. Pentru o analiză completă, însă, sinteza oficială are nevoie de o piesă care nu apare ca total în comunicat: costul anual, în euro, al energiei cumpărate.
În sinteza publicată la 30 decembrie 2025, Energocom indică achiziții de „peste 3.400 mii MWh” (peste 3,4 TWh) în cadrul obligației de serviciu public, cu aproximativ 90% din volum din import. În aceeași notă, compania descrie operațiunile care au făcut posibil acest import: peste 1.500 licitații pentru rezervare de capacitate transfrontalieră, inclusiv 365 licitații Day Ahead și peste 1.100 licitații Intra Day, cu peste 300 licitații nocturne.
Energocom afirmă că a cumpărat energie de la 8 companii locale și 10 companii străine, în principal din România și Ucraina, dar și de pe piețe SPOT operate de OPCOM, BRM și OPEM, iar pentru acest cadru a negociat și semnat peste 100 contracte-cadru și contracte individuale. Tot aici apare o informație de fond, cu impact pe 2026: compania menționează, ca premieră în Republica Moldova, importuri care au folosit capacitate transfrontalieră cumpărată pe parcursul zilei, după un mecanism de realocare realizat de Moldelectrica împreună cu Transelectrica și alți operatori de sistem.
În paralel, Energocom raportează rolul de furnizor central: peste 950 mii MWh procurați de la peste 200 producători eligibili din regenerabile și de la CET-urile Termoelectrica și CET-Nord.
Totalizarea Energocom nu publică o cheltuială anuală agregată. În schimb, noi am făcut un calcul editorial pe baza comunicărilor lunare ale companiei și a ajuns la o ordine de mărime care merită tratată ca reper de discuție publică.
Pentru ianuarie–noiembrie 2025, estimarea RENERGY indică 3.960.552 MWh cumpărați și 486.235.701,40 euro cheltuiți, cu prețuri medii lunare care au variat între 106,60 euro/MWh și 137,53 euro/MWh. Pentru noiembrie, același calcul arată 397.552 MWh la 134,70 euro/MWh, adică 53.550.254,40 euro într-o singură lună. Pe baza unui scenariu de decembrie cu 500.000–700.000 MWh la 136–138 euro/MWh, RENERGY plasează totalul anual într-un interval orientativ de aproximativ 554–633 milioane euro, cu posibilitate de urcare într-un scenariu de stres (prețuri peste 200 euro/MWh).
Aceste cifre descriu costul „energiei ca marfă”, nu costul complet al sistemului. În practică, în buget intră și capacitatea transfrontalieră, dezechilibrele, garanțiile de tranzacționare, costurile de finanțare și alte componente operaționale. Tocmai de aceea, diferența dintre „cât s-a cumpărat” și „cât a costat complet” rămâne un spațiu legitim de întrebare pentru 2026.
În plus, apare o neconcordanță metodologică pe care merită să o ținem sub observație: Energocom vorbește de „peste 3,4 TWh” la obligația de serviciu public, în timp ce agregarea RENERGY pentru ianuarie–noiembrie trece de 3,96 TWh. Cel mai probabil, cele două serii nu folosesc aceeași definiție (PSO strict versus total achiziții raportate lunar, sau diferențe de perioadă/încadrare). Fără o notă metodologică oficială, rămânem deocamdată cu două totaluri care par comparabile, dar nu se suprapun.
Cea mai interesantă noutate din totalizarea pe 2025 nu ține de volum, ci de tipul de produs. Energocom afirmă că a cumpărat, „în regim de test”, energie electrică de la un producător local care utilizează baterii de stocare (BESS). Mesajul companiei insistă pe utilitate: stabilitate de rețea, reducere a presiunii în orele de vârf, folosire mai eficientă a regenerabilelor locale.
RENERGY tratează achiziția „din baterii” ca pe un moment de început de piață: Energocom a cumpărat energie livrată dintr-o configurație „fotovoltaic + stocare”, produsă ziua, stocată și injectată ulterior în orele de consum maxim, ceea ce introduce pentru prima dată energia provenită din stocare în portofoliul de surse contractate. În totalizarea sa pe 2025, Energocom confirmă aceeași idee și spune explicit că achiziția a fost realizată „în regim de test” de la un producător local cu BESS, fără a-i publica numele.
În același material, RENERGY notează că pe piața locală există, în acel moment, confirmări publice pentru cel puțin două proiecte BESS care ar putea livra un astfel de produs: WindRise Plus, cu un sistem anunțat de 5 MW putere și 2,5 MWh energie, și ZAW ENERGY, cu proiectul de la Cioara (Hîncești). Diferența dintre ele, relevantă pentru identificarea furnizorului din „testul” Energocom, este calendarul operațional: la Călărași, WindRise Plus era în faza de instalare, testare și comisionare, cu obiectiv de intrare în exploatare comercială după recepții tehnice. În schimb, proiectul ZAW de la Cioara este prezentat ca fiind gata să intre în exploatare, cu o capacitate de 6,4 MW și 13,64 MWh, configurat modular în patru seturi identice de 1,6 MW și 3,34 MWh și cu o durată de stocare de circa 2,1 ore la puterea nominală.
Pe baza acestor repere publice, ipoteza de lucru „cea mai probabilă” pentru tranzacția testată de Energocom în decembrie este că energia a fost livrată de un actor care are deja BESS funcțional sau la limita intrării în exploatare comercială, iar profilul public al proiectului ZAW se aliniază mai bine cu acest scenariu decât proiectul WindRise, aflat încă în faza de punere în funcțiune. Totodată, RENERGY detaliază integrarea proiectului ZAW în două entități din grup (Artemis și Amphitrite), cu cuplare directă la parcuri fotovoltaice existente (6 MW și 10 MW), exact tipul de arhitectură „solar + baterie” descris de Energocom.
Pentru o piață matură, însă, întrebările care contează nu se opresc la „peste 3,4 TWh” sau „peste 1.500 licitații”. În 2026, subiectele cu miză publică se concentrează pe costul total anual (nu doar costul „marfă”), pe coerența metodologică a raportărilor, pe ponderea reală a importului în condiții de stres și, mai ales, pe faptul dacă tranzacția din baterii rămâne un episod de test sau devine o categorie recurentă de achiziție, cu volume și prețuri care intră în transparența obișnuită a pieței.
