Dezbaterea UE privind un obiectiv de 90% pentru climă pentru anul 2040 a înregistrat progrese luni (25 martie), cu 10 țări în favoare, trei împotrivă și 13 solicitând concesii suplimentare în cadrul unei întâlniri a miniștrilor de mediu la Bruxelles.
UE are două obiective de reducere a emisiilor de carbon stabilite în lege: o reducere cu 55% până în 2030, urmată de zero net în 2050. Un obiectiv echivalent pentru 2040 este în prezent discutat în Bruxelles. În februarie, Comisia a propus un obiectiv de reducere de 90%.
Luni, țările UE au declarat public poziția lor: țările care susțin obiectivul de 90% depășesc numărul celor împotrivă, dar majoritatea țărilor s-au declarat “nehotărâte” pentru moment.
“Simt un sprijin semnificativ,” a declarat Comisarul pentru Climă, Wopke Hoekstra, după ce cele mai ambițioase țări ale UE și-au exprimat susținerea pentru propunerea sa. Printre acestea se numără Franța, Finlanda, Danemarca și Spania.
Germania și Olanda au exprimat doar un sprijin provizoriu – guvernul de coaliție de la Berlin nu a ajuns încă la un acord intern, în timp ce ministrul interimar al Olandei, Rob Jetten, a afirmat că noul parlament al țării “este în favoarea” a 90%.
În total, 10 țări au susținut propunerea Comisiei
Treizeci și trei au exprimat opoziție clară: Cehia a considerat-o “prea ambițioasă”; Grecia s-a îngrijorat de oamenii care “doresc o viață mai bună acum”, iar Polonia a cerut “mai multă analiză”. Schimbarea de direcție a Varșoviei a venit ca o surpriză după ce un membru al coaliției de guvernare diverse a promis o nouă abordare din partea Varșoviei în ianuarie.
Cu toate acestea, jumătate dintre țări au refuzat să adopte o poziție fermă, invocând specificități care variază de la preocupările națiunilor insulare la țările rurale dependente de automobile.
Multe dintre aceste țări s-au alăturat UE în 2004 sau mai târziu și au subliniat diferențele lor economice inițiale. Letonia și alte țări UE au evidențiat necesitatea de “flexibilitate” pentru a adapta specificitățile naționale. Fiecare “țară UE are propriul său model de dezvoltare”, a declarat Mircea Fechet, ministrul mediului din România.
“Nu avem suficiente resurse la dispoziție pentru a atinge obiectivele climatice,” a explicat Ivo Milatic, secretarul de stat pentru mediu din Croația, adăugând că “trebuie să găsim o modalitate de a face o tranziție echitabilă care să nu lase pe nimeni în urmă”.
‘Just transition’ denotă o abordare care combină acțiunea climatică cu politici sociale pentru a proteja cetățenii vulnerabili care altfel ar putea fi afectați advers de tranziție. Într-un context UE, acest lucru s-a realizat adesea prin transferuri fiscale.
Ministrul mediului din Slovenia, Bojan Kumer, a cerut o “mai mare echilibru geografic” în distribuirea fondurilor UE din fondurile de modernizare și inovație – două fonduri în valoare de miliarde, finanțate din tranzacționarea emisiilor de carbon.
A doua mare preocupare a țărilor UE rămâne competitivitatea industrială – o problemă cu care se poate înțelege toată lumea, de la Budapesta la Berlin.
“Supraîncărcarea” industriei cu politici climatice poate duce la “efecte adverse,” a avertizat Anikó Raisz, ministrul mediului din Ungaria.
“Consolidarea competitivității industriei noastre este crucială pentru anii următori,” a declarat Sven Giegold, secretarul de stat pentru economie și climă din Germania.
Recunoașterea pentru energie nucleară Pentru alianța de 12 țări pro-nucleare condusă de Franța și Cehia, energia nucleară este un element cheie al amestecului energetic dincolo de 2030.
Cehia s-a concentrat pe hidrogenul produs cu energie nucleară, care în prezent nu este clasificat ca ‘regenerabil’ conform regulilor directivei UE privind energia regenerabilă (RED).
“Sunt în favoarea hidrogenului cu emisii scăzute de carbon” pentru ca Europa să poată începe “economia hidrogenului,” a declarat Petr Hladik, ministrul ceh al mediului, cerând o modificare a regulilor RED.