La ANRE se discută acum modificarea metodologiei pentru tariful reglementat de transport al energiei electrice, iar proiectul de hotărâre aflat în consultare publică rescrie câteva reguli care contează direct în calculul tarifului.
Este important de clarificat din start că documentul nu stabilește, în această etapă, un nou tarif. Proiectul modifică, mai degrabă, metodologia de calcul, adică regulile după care sunt recunoscute și incluse în tarif anumite costuri ale operatorului sistemului de transport, modul de tratare a dezechilibrelor și formula de calcul a rentabilității.
Draftul introduce majorarea plafonului pentru dezechilibrele acceptate în scopuri tarifare, de la 3% la 10%, și schimbă formula folosită la calculul acestor costuri. În același pachet sunt rescriși și parametrii utilizați la calculul rentabilității, ceea ce poate modifica modul de determinare a venitului reglementat al operatorului sistemului de transport. Modificările sunt propuse pentru metodologia aprobată prin Hotărârea ANRE nr. 626/2023 și apar în contextul aplicării Legii energiei electrice nr. 164/2025, care cere ajustarea metodologiei tarifare pentru serviciul de transport, inclusiv prin includerea noilor funcții și obligații ale OST. Impactul asupra tarifului final poate apărea ulterior, iar efectul financiar concret va fi vizibil doar după aplicarea noilor reguli în procedura de stabilire a tarifului.
Cu alte cuvinte, ANRE încearcă să aducă metodologia la zi cu legea nouă și cu realitatea actuală a operării sistemului. În documente se explică și două probleme de fond care au împins această modificare: unele componente de venit ale OST nu sunt recunoscute sau sunt tratate diferit față de alți operatori de sistem, iar principiul de calcul al rentabilității pentru OST diferă de cel folosit în alte zone reglementate. Asta poate crea presiune pe veniturile operatorului și neuniformitate în reglementare.
Una dintre modificările importante este la punctul 8 din metodologie, unde proiectul elimină formularea anterioară privind limitele de reevaluare a amortizării și introduce o regulă nouă de recunoaștere a investițiilor. La determinarea costului de intrare al mijloacelor fixe și al imobilizărilor necorporale se va lua în calcul valoarea de proiect a investițiilor aferente lucrărilor de construcție ale rețelelor electrice de transport declarate lucrări de utilitate publică de interes național, din momentul debursării mijloacelor financiare pentru finanțarea proiectului. În termeni practici, metodologia va reflecta mai devreme investițiile strategice, încă din faza finanțării, și nu doar după finalizarea integrală a lucrărilor. La transmiterea obiectelor în exploatare urmează să fie făcute recalculările necesare, astfel încât valorile recunoscute să fie ajustate la etapa de operare. Pentru operatorul de transport, această abordare poate susține o recuperare mai previzibilă a costurilor reglementate și o planificare financiară mai stabilă pentru proiectele mari de infrastructură.
La punctul 22, draftul modifică modul de calcul al costurilor pentru dezechilibrele produse de operatorul sistemului de transport în calitate de participant pe piața energiei electrice. Sunt eliminate explicațiile anterioare bazate pe Wdez și PEdez, iar în locul lor este introdusă o formulă separată pentru costurile dezechilibrelor acceptate în scopuri tarifare, construită pe energie de deficit, energie în excedent și prețurile medii ponderate aferente. Dezechilibrul reprezintă diferența dintre energia planificată și energia efectivă, iar metodologia stabilește ce parte din aceste costuri este recunoscută în tarif. Draftul ridică plafonul dezechilibrelor acceptate în scopuri tarifare la 0,1 (10%), de la nivelul actual de 3%, și include explicit această componentă în formula cheltuielilor pentru energia necesară acoperirii consumului tehnologic și pierderilor din rețelele de transport.
La capitolul rentabilitate, draftul rescrie formula de calcul și clarifică explicit parametrii utilizați, inclusiv prin corectarea referinței la modelul CAPM. Proiectul elimină un text din punctul 25 privind calculul valorii nete a activelor după reevaluare și reformulează explicațiile aferente formulei (17), unde sunt introduse în mod expres rata lipsită de risc, beta-ul industriei, prima de risc a pieței, structura capitalului și costul capitalului împrumutat. În varianta propusă, calculul pornește de la o structură a investițiilor de 50% surse proprii și 50% împrumuturi, iar costul capitalului împrumutat este corelat cu rata medie a creditelor în valută străină pentru persoane juridice, publicată de BNM, pentru maturități de peste 12 luni, cu referință la datele din 2025. În termeni practici, formula de rentabilitate devine mai explicită și mai standardizată, ceea ce face mai clar modul de determinare a rentabilității recunoscute în tarif și o apropie de abordările aplicate altor operatori de sistem.
Proiectul urmărește, în formă clară, două rezultate: recuperarea în tarif a cheltuielilor reglementate care sunt strict necesare și justificate pentru serviciul de transport, respectiv aplicarea unor reguli mai uniforme de stabilire a tarifelor de rețea, inclusiv pentru transport. În aceeași linie, modificările sunt construite pentru a susține un tarif mai bine argumentat, un calcul mai transparent și includerea unor componente noi considerate necesare pentru funcționarea eficientă și fiabilă a operatorului sistemului de transport. Evaluarea exactă a efectului final este prezentată ca dificil de estimat dinainte, deoarece rezultatul depinde de aplicarea practică a noii proceduri de determinare a tarifului și de frecvența cu care aceasta va fi utilizată. Autorii proiectului arată și că nu identifică o alternativă reală la această intervenție, deoarece păstrarea metodologiei actuale fără componentele noi ar menține un mecanism incomplet de calcul și ar putea transfera asupra OST costuri suplimentare, cu impact asupra funcționării fiabile a sistemului.
În continuarea acestei logici, proiectul este prezentat fără impact asupra bugetului public național, pe motiv că serviciul de transport este acoperit prin tariful reglementat, suportat de operatorul sistemului de transport și de părțile contractante. Textul insistă și pe regula de bază a metodologiei: în tarif urmează să fie incluse doar cheltuielile strict necesare și justificate, iar validarea lor rămâne în competența autorității de reglementare. Pentru sectorul privat, inclusiv pentru IMM-uri, nu este indicat un cost suplimentar de conformare, iar impactul social este descris ca nesemnificativ, în condițiile în care accentul este pus pe transparența formării tarifului. Aceste formulări descriu natura modificării propuse în această etapă — una de metodologie și de mecanism de calcul — iar efectul financiar concret va putea fi evaluat abia la aplicarea noilor reguli în procedura de stabilire a tarifului.
Ca să se înțeleagă mai clar ce schimbă proiectul, putem lua un exemplu ipotetic. Să presupunem că operatorul are într-un an costuri justificate pentru dezechilibre de 100 milioane lei, iar metodologia stabilește cât din această sumă poate fi recunoscută în tarif, în funcție de plafon. Într-un scenariu simplificat, cu plafon de 3% ar putea fi recunoscuți 30 milioane lei, iar cu plafonul propus de 10% ar putea fi recunoscuți 100 milioane lei. Diferența este de 70 milioane lei, adică o sumă care poate intra suplimentar în calculul tarifar, dacă este acceptată conform metodologiei.
Dacă această diferență de 70 milioane lei se împarte la un volum anual transportat de 4 miliarde kWh, rezultă un impact tarifar de 0,0175 lei/kWh, adică 1,75 bani/kWh (70.000.000 ÷ 4.000.000.000 = 0,0175 lei/kWh). Exemplul nu arată un tarif nou, ci mecanismul prin care o parte mai mare din costurile de dezechilibru poate ajunge în calculul tarifului la următoarea aprobare. În același fel funcționează și schimbarea formulei de rentabilitate: dacă noua formulă recunoaște o sumă mai mare în venitul reglementat, impactul poate urca; dacă recunoaște o sumă mai mică, efectul poate merge în sens invers. Cu alte cuvinte, proiectul schimbă parametrii de calcul, iar rezultatul în bani se vede abia la aplicarea metodologiei pe datele reale ale operatorului.
