Capacitățile regenerabile instalate în Republica Moldova intră clar într-o fază de creștere exponențială. La sfârșitul lunii iunie 2025, CNED raportează 765,88 MW de putere instalată din surse de energie regenerabilă (E-SER), cu 76,71 MW mai mult într-o singură lună și cu 186,49 MW peste nivelul de la finalul anului 2024. 

Din cei 765,88 MW instalați la 30 iunie 2025, 529,39 MW provin din centrale fotovoltaice, 212,58 MW din parcuri eoliene, iar restul se împarte între hidro (16,75 MW) și biogaz (7,16 MW). Ponderea rezultată este clară: aproximativ 69% din capacitate vine din fotovoltaic, 28% din eolian, iar hidro și biogazul ocupă împreună în jur de 3% din total. 

Cu alte cuvinte, strategia de dezvoltare din ultimii ani a împins sistemul energetic moldovenesc într-un model „solar-centric”, cu eolianul în rol de a doua ancoră. Biogazul și hidrocentralele mici rămân nișe, utile mai ales pentru profilul de producție și pentru flexibilitate, nu pentru volum.

Un element interesant apare atunci când privim modul de valorificare a acestor capacități. Aproape jumătate din puterea instalată funcționează deja în afara schemelor de sprijin, pe piața liberă: 431,01 MW, dintre care 229,16 MW fotovoltaic, 185,35 MW eolian și 16,5 MW hidro. Restul de 334,89 MW se află sub diverse mecanisme de sprijin: circa 161,28 MW la prosumatori prin contorizare/facturare netă, 140,36 MW prin mecanismul „tarif fix”, iar 33,25 MW în baza vechii legi din 2007. 

La finele lunii decembrie 2024, capacitatea totală a centralelor regenerabile se afla în jurul valorii de 580 MW, conform Ministerului Energiei.  Dacă folosim cifra CNED pentru diferența de 186,49 MW, rezultă că baza de la sfârșitul lui 2024 era de aproximativ 579,4 MW. 

În doar jumătate de an, sistemul a urcat de la aproape 580 MW la 765,88 MW. Creșterea de 186 MW în primele șase luni ale lui 2025 înseamnă un plus de aproximativ 32% față de nivelul de la sfârșitul lui 2024, deci un volum de investiții într-un ritm mai apropiat de piețele din UE decât de o economie emergentă clasică.

Dacă ne întoarcem încă un an în urmă, imaginea devine și mai clară. În 2023, capacitatea totală a instalațiilor de energie regenerabilă a ajuns la aproximativ 345 MW.  Asta înseamnă că 2024 a adăugat în jur de 235 MW peste nivelul din 2023, o creștere de aproximativ 68%. Comparăm acum iunie 2025 cu 2023 și observăm practic o dublare și ceva peste: de la 345 MW la 765,88 MW, adică un salt de peste 120% în mai puțin de doi ani calendaristici.

Ministerul Energiei poziționează anul 2024 și în raport cu perioada pre-criză: cei circa 580 MW de la final de an reprezintă de trei ori mai mult decât capacitatea din 2022 și de opt ori mai mult decât cea din 2020.  Dacă transpunem aceste multipli în valori aproximative, rezultă că în 2022 capacitatea se situa în jurul a 190 MW, iar în 2020 în jur de 70–75 MW. Practic, în patru ani sistemul a trecut de la câteva zeci de megawați la un portofoliu care se apropie de 800 MW.

Nu este vorba doar despre putere instalată, ci și despre rolul în consum. În 2020, energia regenerabilă acoperea aproximativ 3,1% din consumul intern de electricitate. În 2023, ponderea a urcat la 9,2%, iar în 2024 la 16,7%. Pentru 2025, estimările vorbesc despre peste 20% din consum acoperit anual din surse verzi, cu scenarii optimiste care urcă spre 27%, având în vedere vârfurile deja înregistrate în lunile de primăvară și vară. 

Pentru un manager sau un investitor, dinamica aceasta arată două lucruri. În primul rând, maturizarea rapidă a pieței: ritmul de instalare nu mai este marginal, ci schimbă structural mixul energetic. În al doilea rând, presiune reală pe rețea și pe designul pieței, pentru că un astfel de ritm are nevoie de flexibilitate, stocare și reguli de piață adaptate.

Datele deschise pentru 2023 arătau un sector încă echilibrat: 185,4 MW instalații fotovoltaice și 126 MW eoliene.  Până în primele nouă luni din 2024, fotovoltaicul a ajuns la 344 MW, aproape dublu față de anul precedent, iar eolianul la 154 MW, cu o creștere de peste 22%. 

Iunie 2025 mută discuția la alt nivel: 529,39 MW fotovoltaic și 212,58 MW eolian.  Față de 2023, fotovoltaicul adaugă aproape 344 MW, adică un plus de aproximativ 185%, în timp ce eolianul urcă cu peste 86 MW, adică în jur de 69% creștere. În intervalul relativ scurt dintre toamna lui 2024 și iunie 2025, fotovoltaicul mai adaugă peste 185 MW, iar eolianul aproximativ 59 MW. Din nou, ritm asociat mai curând cu piețe foarte active.

Parcul fotovoltaic de la Rădeni, cu cei 50 MW instalați și panouri bifaciale de ultimă generație, ilustrează foarte bine această schimbare de scară. O singură investiție ridică capacitatea solară cu aproape cât totalul fotovoltaic instalat în toată țara cu doar câțiva ani în urmă. O parte din capacitate intră sub mecanismul de „preț fix” pentru 15 ani, iar restul intră direct în piața liberă, ceea ce combină stabilitatea veniturilor cu expunerea la prețul de piață. 

Eolianul are o dinamică mai lentă, dar strategia de politici publice începe să îl favorizeze. Noile propuneri de licitații includ cote dedicate pentru parcuri eoliene mari, integrate cu capacități de stocare, iar analizele Ministerului Energiei indică nevoia de mai mult vânt în mix, pentru a compensa vârfurile de producție solară din miezul zilei și limitările de export. 

Structura pe mecanisme de sprijin merită privită separat, pentru că spune multe despre maturitatea sectorului. Aproximativ 44% din capacitatea totală instalată se află sub scheme de sprijin (facturare netă, tarif fix, vechea lege din 2007), iar restul de 56% vinde energia în regim competitiv. 

Prosumatorii acumulează deja peste 160 MW de capacitate, susținuți de tranziția de la contorizare netă la facturare netă și de costurile în scădere ale echipamentelor.  Segmentul „tarif fix” – în special proiectele de până la 4 MW – oferă un flux de numerar stabil, foarte bancabil, ceea ce atrage jucători locali și regionali. În paralel, licitațiile pentru „preț fix” pe 15 ani, pentru proiecte mari, au scos la mezat 165 MW (105 MW eolian și 60 MW fotovoltaic) cu un volum estimativ de investiții de aproape 190 milioane euro. 

Faptul că producătorii care operează în afara schemelor de sprijin cumulează deja peste 430 MW arată o schimbare importantă de paradigmă. Pentru acești investitori, decizia nu se mai bazează doar pe subvenție, ci pe o evaluare clasică de risc de piață, prețuri spot, contracte bilaterale și oportunități de export în anumite intervale orare. 

Planul Național Integrat Energie și Climă (PNIEC) și documentele de politici conexe stabilesc pentru 2030 două repere majore: cel puțin 27% energie din surse regenerabile în consumul final brut și cel puțin 31,2% energie electrică regenerabilă în consumul final brut de electricitate. 

O notă de fundamentare a Ministerului Energiei detaliază un scenariu tehnic în care, pentru atingerea acestor ținte, sistemul ar avea nevoie de cel puțin 560 MW fotovoltaic, în jur de 390–400 MW eolian, 10 MW biogaz, 16,2 MW hidro și 75 MW de stocare în baterii. 

Dacă punem aceste cifre lângă starea de la iunie–iulie 2025, rezultatul este interesant. Pe fotovoltaic, România se află foarte aproape de pragul de 560 MW: 529,39 MW la sfârșitul lui iunie, iar în iulie totalul pentru toate sursele regenerabile ajunge la 784,09 MW, dintre care peste 545 MW sunt solari.  Practic, obiectivul pentru solar este aproape atins, cu un decalaj de doar câteva zeci de megawați.

La eolian, situația este diferită. Cei 212–215 MW instalați în vara lui 2025 reprezintă puțin peste jumătate din nivelul recomandat de analizele tehnice pentru un sistem echilibrat.  Asta înseamnă oportunitate comercială directă pentru proiecte noi de vânt, mai ales cele integrate cu stocare, exact cum propun noile licitații pentru producători eligibili mari.

Pe zona de biogaz și hidro, cifrele actuale (7,16 MW biogaz și 16,75 MW hidro) se apropie de valorile-țintă, dar potențialul rămâne modest în comparație cu solarul și eolianul. 

În termeni de pondere în consum, traiectoria este deja aliniată cu obiectivul de 27%: de la 3,1% în 2020 la 9,2% în 2023 și 16,7% în 2024, iar pentru 2025 proiecțiile se poziționează în intervalul 20–27%.  Dacă ritmul actual se menține, ținta de 2030 nu mai arată ca un plafon, ci mai curând ca o etapă intermediară.

Din perspectiva unei companii sau a unui investitor instituțional, datele din iunie 2025 transmit câteva semnale clare.

Primul semnal ține de ritm. Creșterea cu peste 180 MW în șase luni după un an 2024 deja foarte bun arată că „fereastra de oportunitate” nu se închide, ci se lărgește. Proiectele care intră acum în dezvoltare au șanse reale să intre pe piață într-un context de cerere solidă, atât la nivel intern, cât și regional.

Al doilea semnal ține de structură. Sistemul devine puternic dependent de solar, iar autoritățile își orientează politicile pentru a echilibra mixul prin mai mult eolian și prin stocare. Pentru investitori, asta înseamnă că proiectele cu profil de producție complementar (vânt, soluții hibride, baterii) pot obține un avantaj competitiv în licitațiile viitoare și în negocierea contractelor pe termen lung.

Al treilea semnal vizează trecerea de la „proiecte cu subvenție” la „proiecte de piață”. Ponderea mare a capacităților care vând energia pe piața liberă arată un apetit ridicat pentru risc și confirmă că, la prețurile actuale și cu infrastructura existentă, regenerabilele pot funcționa ca afaceri viabile fără sprijin integral din partea statului.

În paralel, pentru stat și pentru CNED, miza se mută din zona „cât instalăm” în zona „cum integrăm ceea ce instalăm”: reguli de echilibrare, managementul congestiilor, investiții în rețea, digitalizare, stocare și interconectări suplimentare cu România și Ucraina. Analizele tehnice deja arată că, în anumite zile, producția internă regenerabilă acoperă între 36% și 48% din consum pe parcursul zilei, iar în anumite intervale chiar mai mult de 80%.  În astfel de scenarii, fiecare megawatt în plus cere și un plus de flexibilitate.