ANRE a deschis pentru analiză publică, într-o nouă rundă de consultare, cea mai amplă rescriere a regulilor de racordare din ultimii ani, într-un moment în care investitorii și dezvoltatorii de proiecte verzi au ajuns să trateze „punctul de racordare” ca pe un activ în sine. Documentele transmit un pariu clar: accesul la rețea nu mai rămâne o succesiune de pași opaci, ci intră într-un proces cu date publice recurente, termene ferme, opțiuni tehnice alternative și mecanisme competitive atunci când capacitatea devine rară.

În limbaj de conferință, draftul spune așa: „vom avea hartă de capacitate, cozi ordonate pe zone, iar cine chiar construiește intră în față”. Nu pentru că cineva primește favoruri, ci pentru că regulile pun costul și riscul acolo unde se află, în proiect. Iar mesajul pentru piață se vede și în explicația directă a fenomenului care a iritat ani la rând: proiectul descrie apariția unei piețe paralele în care avize obținute anterior au început să circule, iar accesul la rețea s-a blocat artificial pentru investitorii cu intenții reale de dezvoltare.

Schimbarea cu cea mai mare greutate operațională vine din transparență. Operatorul de transport și operatorii de distribuție publică „clar și transparent” capacitatea disponibilă pentru racordări noi, cu granularitate spațială ridicată și cu actualizare cel puțin lunară, plus actualizări ori de câte ori capacitatea se modifică semnificativ. Setul minim de date include capacitatea tehnică totală, capacitatea utilizată și capacitatea disponibilă, cererile înregistrate și stadiul lor, metodologia și ipotezele de calcul, zonele cu congestii și opțiunile de racordare în condiții flexibile. Informația ajunge pe o platformă electronică comună, administrată la nivel național de operatorul de transport.

Asta contează tehnic, nu doar „ca imagine”. Capacitatea disponibilă nu se reduce la o cifră dintr-un tabel. Ea depinde de limite termice pe elemente de rețea, de constrângeri de tensiune, de curenți de scurtcircuit, de criterii de siguranță de tip N-1 și de modul în care se distribuie fluxurile în topologie. Când metodologia și ipotezele ies la suprafață, dezvoltatorii își pot calibra mult mai devreme alegerea nodului, schema de evacuare, profilul de producție și chiar dimensiunea proiectului.

În paralel, draftul închide discuția „cât durează”. Operatorul verifică dosarul în 3 zile lucrătoare și cere completări cu listă exhaustivă; dacă nu primește actele în 3 zile lucrătoare de la notificare, respinge cererea, fără să blocheze depunerea ulterioară a unei noi cereri. Apoi, pentru emiterea avizului sau a refuzului argumentat, apar termene care intră direct în calendarul unui proiect: 15 zile la racordare la transport pentru consum, 10 zile la racordare la distribuție pentru consum, 30 de zile pentru producători și instalații de stocare. Comunicarea se face prin poștă electronică sau mijloace electronice.

Piesa care mută însă „greutatea” din rețea spre proiect poartă numele de racordare în condiții flexibile. Draftul definește flexibilitatea prin acceptul utilizatorului ca operatorul să limiteze sau să sisteze temporar serviciile de transport ori distribuție atunci când apar situații de supraîncărcare, în condiții previzibile, consemnate în acordul semnat între părți. Pentru dezvoltatori, asta înseamnă un drum mai scurt către racordare acolo unde rețeaua nu poate oferi „ferm” în toate momentele. Pentru finanțatori, asta înseamnă un nou set de scenarii obligatorii: curtailment, profil de injecție, clauze PPA și un DSCR care se apără și la limitări temporare.

A doua opțiune „de accelerare” vine din racordarea condiționată de cofinanțare. Draftul descrie o regulă care, tehnic, sună simplu: operatorul nu refuză accesul atunci când racordarea cere înlocuiri sau montări de elemente în perimetrul punctului de racordare, iar solicitantul acceptă costurile și semnează contractul de racordare. În acest model, avizul se eliberează imediat după semnarea contractului, chiar înainte de realizarea fizică a lucrărilor de întărire, astfel încât dezvoltatorul să câștige timp pentru proiectare și autorizații fără presiunea expirării rapide a avizului.

Dacă vreți să vedeți unde intră concurența „la vedere”, răspunsul se află în capacitățile limitate și în dependența transport–distribuție. Draftul descrie situația clasică: liste separate, gestionate separat, care nu „se aliniază” automat atunci când apare capacitate într-o parte a sistemului. De aici, apare un mecanism de alocare mixtă în cazul respingerilor din distribuție cauzate de lipsa de capacitate în transport: jumătate din capacitatea disponibilă se alocă prin lista de așteptare la distribuție, iar cealaltă jumătate se alocă prin licitație la transport. Dacă ultima cerere acceptată depășește cota, solicitantul primește două ieșiri: reduce puterea de injecție solicitată sau intră în licitația organizată de operatorul de transport.

Licitațiile capătă calendar și parametri, nu doar „intenție”. Draftul fixează o licitație anuală până la 31 martie, pe fiecare zonă din rețeaua de transport unde există capacitate disponibilă, inclusiv capacități noi sau eliberate prin anulare ori nevalorificare a avizelor. Capacitățile apărute între licitațiile anuale se cumulează pentru următoarea sesiune, iar cele rămase nealocate se transferă automat. Dacă în transport apar cel puțin 20 MW noi, operatorul poate organiza licitații suplimentare în cursul anului. Prețul de pornire pornește de la 20% din valoarea specifică a garanției financiare de bună execuție, iar regula de bază rămâne ușor de explicat: dacă totalul ofertelor nu depășește capacitatea, alocarea vine gratuit; dacă o depășește, câștigă prețul mai mare. Veniturile merg către dezvoltarea rețelelor electrice.

Filtrul de seriozitate intră direct în bani și în termene. Pentru centrale peste 200 kW și pentru stocare cu putere de injecție de cel puțin 1 MW, titularul depune garanții financiare de bună execuție în 2 luni de la emiterea avizului cu capacitate necondiționată; pentru avizele condiționate, cele 2 luni curg de la notificarea punerii în funcțiune a lucrărilor de întărire sau dezvoltare stabilite în contract. Termenele generale de valabilitate se calibrează pe putere: 12 luni pentru instalații de utilizare până la 1000 kW, 24 de luni pentru injecție până la 1000 kW și pentru consum peste 1000 kW, 36 de luni pentru injecție 1001–10000 kW, 48 de luni peste 10000 kW. Prelungirea apare o singură dată, până la 12 luni, iar operatorul operează prelungirea în 5 zile lucrătoare de la cerere.

Ce se schimbă după aprobare? Se schimbă modul de evaluare. În faza de inițiere și structurare timpurie, un proiect începe cu date lunare pe capacitate, cu congestie vizibilă și cu metodologii publice. În development, proiectul alege între „ferm”, „flexibil” și „condiționat cu întăriri”, iar acea alegere intră în designul electric, în calendar și în strategia de contractare. În finanțare, costurile devin mai explicite: garanții, eventuale licitații, eventuale lucrări de rețea, iar comparația dintre două proiecte din zone diferite devine, în sfârșit, o comparație tehnică și economică, nu o loterie administrativă.

Calendarul de efecte se vede deja în text: piața se așteaptă la aplicare din 2026, cu rezultate care apar imediat după punerea în aplicare, tocmai pentru că mecanismele vizează blocajele și congestiile artificiale și oferă investitorilor o bază reală de evaluare a șanselor de implementare.