Ministerul Energiei a lansat consultarea publică pentru un proiect de hotărâre care modifică mai multe decizii de Guvern din domeniul electroenergetic, pentru a le pune în acord cu noua Lege nr. 164/2025 cu privire la energia electrică și pentru a accelera implementarea infrastructurii de transport al energiei electrice. Termenul-limită pentru propuneri este 30 martie 2026, astfel că astăzi este ultima zi în care mai pot fi trimise observații. În fond, documentul vizează două direcții concrete: rescrie baza legală pentru acte guvernamentale care încă se sprijină pe cadrul vechi și întărește procedurile prin care statul poate avansa mai rapid cu exproprierile, lucrările cadastrale și punerea în executare a proiectelor de linii electrice și a altor obiective de transport al energiei.

Ministerul Energiei încearcă să soluționeze aici o problemă veche a proiectelor de rețea: statul declară utilitatea publică, traseul este aprobat, finanțarea există sau este angajată, dar lucrările rămân împinse înapoi de cadastru, de erori în evidență, de terenuri neînregistrate corect, de succesiuni neînchise și de imposibilitatea de a coordona rapid exproprierea cu partea tehnică. Defapt, proiectul urmărește alinierea cadrului secundar la Legea nr. 164/2025, executarea prevederilor noii legi și soluționarea dificultăților apărute în implementarea proiectelor de infrastructură de transport. Aici este adevărata greutate a documentului.

Legea nr. 164/2025 apare în proiect ca noua bază de funcționare a sectorului electric. Din trimiterile din hotărâre se vede că ea devine reper pentru zonele de protecție ale rețelelor electrice, pentru obligațiile operatorilor de sistem și pentru regimul operatorului pieței energiei electrice. Asta înseamnă că legea nouă reașază întregul cadru al electroenergeticii: cine operează, în baza cărei legi, cu ce obligații și în ce regim de protecție a infrastructurii. Când Guvernul schimbă actele secundare, el încearcă să evite o ruptură între legea nouă și hotărârile vechi. În energie, astfel de rupturi produc litigii, întârzieri și spații de interpretare exact acolo unde infrastructura are nevoie de reguli stabile.

Punctul cel mai greu al proiectului este modificarea HG nr. 666/2019 privind exproprierea terenurilor necesare pentru liniile de 110 kV pe traseele Drochia–Șuri, Șuri–Dondușeni, Chișinău–Hîncești, Hîncești–Cneazevca și Șoldănești–Ignăței. Noul text spune explicit că se expropriază, pentru cauză de utilitate publică și în numele statului, bunurile imobile proprietate privată și cele aflate în proprietatea unităților administrativ-teritoriale din anexa actualizată. Formularea este importantă. Ea închide mai ferm baza juridică a exproprierii și o leagă direct de executarea lucrărilor de construcție a liniilor electrice de înaltă tensiune. Aici nu mai este vorba despre o măsură pregătitoare, ci despre afirmarea clară a dreptului statului de a merge înainte cu proiectul.

Detaliul cu adevărat relevant este însă altul: Agenția Servicii Publice este scoasă din text și este introdusă Instituția Publică Cadastrul Bunurilor Imobile. Această instituție va putea, la cererea Moldelectrica, să înregistreze provizoriu în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate publică a statului, precum și alte drepturi reale sau drepturi de folosință asupra bunurilor supuse exproprierii, înainte de plata despăgubirilor, sub condiția suspensivă a plății. După ce despăgubirile sunt achitate, înregistrarea devine definitivă. În limbaj simplu, statul își creează un culoar juridic de lucru înainte să fie închisă complet partea financiară a exproprierii. În proiectele de rețea, acesta este un detaliu decisiv. O linie de transport nu poate aștepta la nesfârșit după fiecare etapă administrativă în parte, pentru că întregul proiect se execută ca sistem, nu parcelă cu parcelă.

La prima vedere, această înregistrare provizorie pare un detaliu cadastral. În realitate, ea schimbă raportul dintre ritmul juridic și ritmul tehnic al investiției. Până acum, tocmai decalajul dintre ele putea bloca proiectul. Coridorul tehnic exista pe hârtie, dar nu putea fi securizat suficient de repede în registru. Prin noua formulă, statul încearcă să evite situația în care o lucrare strategică stă pe loc pentru că despăgubirea nu este încă finalizată în toate dosarele. Pentru Moldelectrica, asta înseamnă mai puțin risc de întârziere în execuție. Pentru proprietari, înseamnă că procedura avansează chiar înainte ca transferul final să fie perfectat definitiv.

Un alt punct puternic al proiectului este rolul dat Moldelectrica. Întreprinderea de stat sau succesorul său va organiza și coordona, inclusiv prin organizații împuternicite, lucrările cadastrale și de organizare a teritoriului necesare exproprierii. Aici intră formarea bunurilor imobile, planurile geometrice, identificarea bunurilor și a titularilor de drepturi, precum și întocmirea dosarelor cadastrale. Textul spune limpede că toate acestea se pot face fără acordul scris al titularilor de drepturi, cu notificarea obligatorie a acestora. Aceasta este una dintre schimbările care contează cel mai mult și care, citită superficial, poate trece drept o simplă clarificare procedurală. Nu este. Ea mută procedura din logica aprobării de către titular în logica notificării titularului. În proiectele de infrastructură energetică, această diferență înseamnă luni sau chiar ani economisiți.

Norma apare dintr-o problemă practică, nu dintr-un exercițiu de redactare. În teren există proprietari care nu pot fi identificați rapid, persoane plecate peste hotare, succesiuni neînchise și litigii care țin blocate dosarele. În aceste condiții, exproprierea nu se închide complet, iar lucrările întârzie. Pentru o investiție liniară, efectul nu se oprește la loturile cu probleme. Întârzie întregul traseu, cresc costurile de mobilizare, se împing termenele de punere în funcțiune și rămâne mai mult timp deschisă vulnerabilitatea din rețea. Răspunsul ales de minister este unul direct: procedura tehnică merge înainte, chiar dacă situația cadastrală sau funciară nu este perfect închisă în fiecare punct.

Foarte importantă este și noua regulă privind exproprierea unei părți dintr-un bun imobil neînregistrat corespunzător. Proiectul prevede că, într-o astfel de situație, suprafața expropriată și cea neexpropriată se determină pe baza proiectului tehnic final și a măsurărilor făcute de expropriator. Porțiunea destinată exproprierii se stabilește prin plan geometric aprobat de Agenția Proprietății Publice și prin hotărârea de Guvern. Aici apare o mutare tehnică serioasă. Traseul unei linii electrice nu mai este ținut pe loc până când fiecare imobil este perfect curățat cadastral. Statul spune că proiectul tehnic final și măsurarea efectivă sunt suficiente pentru a separa partea expropriată de partea rămasă. În infrastructura de transport, acesta este un instrument esențial. O linie de înaltă tensiune are un coridor tehnic precis. Nu poate fi redesenată de fiecare dată când un lot este înregistrat prost sau incomplet.

La fel de importantă este norma care spune că, dacă apar erori privind numărul cadastral, categoria de destinație a terenului sau proprietarul bunului imobil indicat în anexă, procesul de expropriere continuă în baza datelor din Registrul bunurilor imobile, fără a mai fi nevoie de o nouă hotărâre a Guvernului. Acest punct pare tehnic, dar are impact major. În lipsa unei asemenea reguli, orice rectificare punctuală poate împinge proiectul înapoi spre Guvern, cu reluare de circuit administrativ și timp pierdut. Ministerul taie acum exact acest reflex birocratic. Dacă registrul conține datele corecte, exproprierea merge înainte. Pentru infrastructură, aceasta este o normă sănătoasă. Pentru disciplina juridică, ea pune însă presiune mare pe acuratețea registrului și pe buna-credință a expropriatorului.

Textul actualizează și anexa nr. 1 la HG nr. 666/2019. Documentul introduce o listă nouă de bunuri imobile și suprafețe afectate permanent de lucrările pentru liniile de 110 kV. În paginile anexei apar terenuri identificate clar prin număr cadastral, numele titularilor și suprafața care urmează să fie expropriată, în mai multe unități administrativ-teritoriale. Un detaliu care contează este că suprafețele sunt în multe cazuri foarte mici, de ordinul miimilor sau sutimilor de hectar, ceea ce arată natura liniară a lucrării: statul nu urmărește ocuparea unor parcele întregi în masă, ci decuparea coridorului tehnic necesar infrastructurii. Există însă și cazuri cu suprafețe mult mai mari, cum este una de 0,7339 ha, ceea ce arată că impactul nu este uniform și că anumite proprietăți sunt afectate semnificativ mai mult decât altele. Acest amestec de afectări minore și afectări mai consistente este tipic pentru proiectele de linie, dar contează în discuția despre despăgubire și despre presiunea socială locală.

Proiectul intervine și asupra HG nr. 1037/2023, care privește exproprierea și administrarea bunurilor de pe amplasamentul LEA 400 kV Vulcănești–Chișinău. Aici, nota de fundamentare indică o problemă de ierarhie juridică. Hotărârea existentă operează într-o formulă care nu poate afecta procedura de formare a bunurilor imobile proprietate privată ce urmează a fi expropriate, în timp ce Legea nr. 120/2022 conține o normă specială aplicabilă acestui proiect și are forță juridică superioară. Cu alte cuvinte, ministerul a constatat că actul guvernamental nu este suficient de bine aliniat la legea specială a proiectului Vulcănești–Chișinău și încearcă să repare această fisură. Acest detaliu contează enorm. LEA 400 kV Vulcănești–Chișinău nu este o investiție secundară. Este una dintre piesele grele pentru întărirea transportului, pentru evacuarea puterii și pentru consolidarea rezilienței sistemului. Dacă aici ai neclarități între lege și hotărârea de aplicare, întregul proiect intră într-o zonă de risc juridic.

În zona HG nr. 852/2024 privind zonele de protecție ale rețelelor electrice, schimbările par mai cuminți, dar și aici există o miză serioasă. Clauza de adoptare este mutată pe art. 4 alin. (1) lit. l) și art. 141 alin. (1) din Legea nr. 164/2025, iar la punctele 7 și 40 trimiterile la vechea Lege nr. 107/2016 sunt înlocuite cu trimiteri la noua lege. Cel mai important este punctul 40, unde operatorii de sistem sunt obligați să efectueze lucrări de defrișare sau tăieri de modelare a vegetației forestiere pentru a crea și menține distanțele de apropiere față de rețelele electrice. Acest detaliu are efect direct în siguranța exploatării. În electroenergetică, coridorul de siguranță nu este o formalitate. Este o condiție tehnică de funcționare. Când legea de bază se schimbă, și această obligație trebuie reașezată pe noul temei juridic, altfel operatorul ajunge să intervină într-un coridor critic cu bază normativă vulnerabilă.

HG nr. 125/2024, privind desemnarea operatorului pieței energiei electrice, este și ea rescrisă pe noua lege. Clauza de adoptare se mută pe art. 4 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 164/2025, iar la punctul 2 vechea trimitere la Legea nr. 107/2016 este înlocuită cu trimiterea la Legea nr. 164/2025. La prima lectură pare o simplă corecție formală. În realitate, pentru funcționarea pieței nu este deloc minoră. Operatorul pieței trebuie să își exercite drepturile și obligațiile în baza legii în vigoare. Dacă actul de desemnare rămâne agățat de o lege ieșită din centrul cadrului normativ, apar vulnerabilități inutile în regimul pieței. În sectorul electric, exact aceste slăbiciuni formale ajung apoi să conteze în dispute privind competența, obligațiile și validitatea deciziilor.

Proiectul arată o schimbare clară de filozofie administrativă. Ministerul Energiei încearcă să reducă timpul dintre declararea utilității publice și accesul efectiv la teren, dintre proiectul tehnic și coridorul juridic, dintre identificarea unui obstacol cadastral și depășirea lui. Acolo unde vechiul regim încă permitea opriri succesive, noul text introduce continuitate procedurală. Acolo unde era nevoie de acord scris, apare notificarea. Acolo unde lipsa plății finale bloca înscrierea, apare înregistrarea provizorie cu condiție suspensivă. Acolo unde o eroare de număr cadastral putea cere altă hotărâre de Guvern, proiectul lasă exproprierea să meargă mai departe pe baza registrului. Toate aceste mutări merg în aceeași direcție: statul vrea mai puțină fricțiune administrativă în proiectele de rețea.

Moldova are nevoie de infrastructură de transport care să poată fi executată, nu doar aprobată. Rețeaua nu se întărește prin hotărâri declarative, ci prin coridoare de teren clarificate, exproprieri închise și obligații legale fără breșe. Din perspectivă juridică, proiectul întărește vizibil poziția statului și a Moldelectrica. Proprietarii păstrează dreptul la despăgubire, iar legea exproprierii rămâne reperul pentru plată, dar procedura este construită să meargă înainte cu mai puține opriri. Aici se află punctul critic al proiectului: echilibrul dintre interesul public energetic și protecția efectivă a dreptului de proprietate va depinde mai puțin de litera generală a hotărârii și mai mult de cum vor fi făcute notificările, măsurările, identificările cadastrale și despăgubirile în cazurile concrete.