În ședința Guvernului de miercuri, 20 august 2025, ora 10:00, va fi examinat proiectul de dispoziție privind aprobarea componenței nominale a Comisiei pentru spații de testare inovativă în materie de reglementare în domeniul energiei (DG 283/MEn/2025). Măsura marchează pasul administrativ necesar pentru operaționalizarea „sandboxului” energetic — cadrul controlat în care soluțiile noi pot fi testate cu derogări temporare. Subiectul va fi prezentat de ministrul Junghietu.
Dacă ați ratat episodul anterior din serialul „sandbox”, pe scurt: în iulie 2024 a fost adoptată Legea 225/2024, care deschide un coridor de testare pentru soluții inovatoare din producerea, distribuția sau consumul de energie. Ideea e simplă: în loc să așteptăm ani ca să schimbăm întregul cadru normativ, permitem proiecte-pilot cu derogări limitate, monitorizate atent, iar lecțiile învățate se transformă ulterior în reguli mai bune pentru toți. Durata maximă a unui spațiu de testare e până la șapte ani, cu posibilitatea de prelungire justificată încă până la cinci ani — deci avem timp să vedem ce funcționează și ce nu.
Comisia care se aprobă acum este motorul administrativ al mecanismului: un organism interinstituțional, fără personalitate juridică, condus de Ministerul Energiei, cu reprezentanți din mediu, ANRE, mediul academic și experți independenți. Ea nu doar se uită la dosare; organizează selecții, analizează cererile, cere clarificări, oferă consiliere, propune ajustări de reglementare, monitorizează implementarea și publică un raport anual despre inovația din energie. Practic, e „arbitrul” și „antrenorul” în același timp, ca să fim siguri că experimentăm responsabil.
Cum intră un proiect în sandbox? Ministerul poate lansa apeluri tematice (de exemplu pe eficiență, rețele inteligente, flexibilitate etc.), iar secretariatul Comisiei publică cerințele, documentele și procedura de depunere pe site. Derogările nu sunt un cec în alb: sunt temporare, clar delimitate în hotărârea prin care se aprobă proiectul, pot avea limitări geografice sau cantitative și vin la pachet cu obligații de raportare și măsuri de protecție a consumatorilor. Dacă totul merge bine, proiectul se încheie cu un raport final, iar Comisia include lecțiile într-un raport anual pentru a ghida schimbările de reglementare.
Cine e eligibil și ce fel de idei caută statul? Regulile cer ca proiectul să fie cu adevărat inovator, să dovedească faptul că, în condițiile de azi, implementarea ar fi imposibilă sau foarte dificilă fără o derogare, să contribuie la „învățarea” regulatorie (adică să ne ajute să îmbunătățim normele) și, foarte important, să protejeze consumatorii pe durata testării. Pe românește: nu doar „cool tech”, ci soluții care rezolvă probleme reale și pot sta în picioare economic și tehnic.
Procesul nu e opac. Comisia poate organiza consultări publice pe dosarele aflate în examinare, poate cere documente suplimentare, iar deciziile nu se iau peste noapte. Pentru fiecare proiect în parte, Guvernul adoptă o hotărâre cu condițiile concrete ale testării (inclusiv eventuale prelungiri), iar dacă apar riscuri sau abateri, dreptul de a continua poate fi retras. E un laborator, dar cu geamuri mari.
Odată aprobată componența Comisiei, mecanismul devine operațional în toată regula: se pot lansa apeluri, se pot primi dosare și, în sfârșit, putem vedea proiecte-pilot în teren, nu doar în prezentări. Moldova a fost lăudată chiar și internațional pentru curajul de a porni un sandbox energetic regional — încă un motiv să urmărim cu atenție ce se întâmplă miercuri.
Pe renergy.md am tot scris despre „cum” și „de ce”; miercuri bifăm „cu cine”. După ședință, revenim cu detalii despre forma finală și calendarul primelor apeluri.