ANRE a publicat proiectul prin care actualizează tarifele fixe și prețurile-plafon aplicabile producătorilor din surse regenerabile, document pus în consultare publică pe portalul instituției, cu fișa de calcul aferentă. În paralel, Ministerul Energiei desfășoară consultarea proiectului de hotărâre de Guvern care fixează până la 31 decembrie 2030 limitele și cotele maxime de capacitate pentru mecanismele de sprijin, în intervalul 11–26 august 2025, ceea ce ancorează noile valori într-un cadru de politici coerent. 

Proiectul vrea să stabilească, transparent și comparabil, cât poate fi plătită energia electrică produsă din surse regenerabile în Republica Moldova, prin valori numite tarife fixe sau prețuri-plafon. Pentru fiecare tehnologie se pornește de la o rețetă identică: se fixează o perioadă de studiu de 15 ani, se aleg parametri operaționali realiști (cât produce o instalație într-un an) și se aplică o rată de rentabilitate unică pentru capitalul investit, 8,28%, astfel încât rezultatul final – „Prețul la energie, T”, în lei/kWh – să fie ușor de citit și comparat. În tabelul proiectului găsiți exact aceste elemente: „Perioada de studiu, T, ani: 15”, „Rata de rentabilitate… 8,28%” și coloana centrală „Prețul la energie, T (lei/kWh)”.     

Este o adresare directă în primul rând producătorilor de energie din surse regenerabile care au sau plănuiesc centrale eoliene, hidro, biogaz, sin-gaz sau biomasă cu ardere directă; aceste tehnologii sunt enumerate explicit în fișa de calcul, tocmai pentru ca fiecare categorie să știe ce intrări și ce preț orientativ i se aplică. În al doilea rând este o adresare finanțatorilor și autorităților, care folosesc aceste valori ca reper de bancabilitate și planificare; faptul că parametrii sunt standardizați ajută la discuții comparabile între proiecte diferite. 

Ce trebuie urmărit în mod practic. Două rânduri sunt esențiale pentru cititori: primul este „Categorie de capacitate, kW”, care împarte proiectele în două benzi, 10–500 kW și 501–4000 kW, pentru a surprinde economiile de scară; al doilea este „Prețul la energie, T”, adică suma pe kWh pe care o ia în calcul cadrul de sprijin. În aceeași matrice apar „Investiția specifică (lei/kW)”, „Cheltuieli fixe și variabile de exploatare” și indicatorii care arată câtă energie produce anual 1 kW instalat („EL”, în MWh/kW-an) și cu ce „factor de capacitate” lucrează tehnologia. Toate acestea duc, prin formulă, la valorile finale ale lui T.         

Care sunt, în linii mari, prețurile propuse. T apare în tabel pe opt poziții, corespunzătoare combinațiilor tehnologie × clasă de capacitate, și se situează între aproximativ 1,44 lei/kWh și 2,39 lei/kWh, diferențele venind din costurile investiției, cheltuielile de operare și din cât produce efectiv tehnologia într-un an. Documentul mai arată și echivalentele pe kW și MW, utile când faceți calcule rapide de venituri potențiale pe mărimea centralei. 

Ce spun exemplele. Dacă aveți o instalație de 400 kW în banda 10–500 kW și se aplică o valoare T din tabel, de exemplu 1,73 lei/kWh, iar producția medie anuală pe kW este EL = 2,63 MWh/kW-an, energia totală ar fi ~1 052 000 kWh/an, iar venitul brut ar ajunge în jur de 1 819 960 lei/an (formula simplă: putere × EL × 1 000 × T). Dacă privim o instalație de 3 MW în banda 501–4000 kW, la EL = 6,13 MWh/kW-an și T = 2,39 lei/kWh, producția ar fi ~18 390 000 kWh/an, iar venitul brut ~43 952 100 lei/an. Acestea sunt calcule orientative care depind de tehnologia exactă și de valoarea T aferentă acelei tehnologii din tabel.   

Proiectul separă clar cheltuielile fixe de operare – un procent anual din investiția inițială, între 2,77% și 3,50% – de cheltuielile variabile, exprimate în lei/MWh și care merg de la 0 pentru tehnologiile fără combustibil până la peste 400 lei/MWh acolo unde există costuri de tratare sau alimentare cu resursă; în paralel, factorul de capacitate variază între 30%, 50% și 70%, iar EL între 2,63 și 6,13 MWh/kW-an, ceea ce explică de ce „T” nu este identic pentru toate sursele.     

În arhitectura mecanismelor competitive apar „Garanția de participare” și „Garanția de bună execuție”, menționate explicit în document; ele sunt instrumente de disciplină contractuală, adică descurajează înscrierile formale fără capacitate reală de livrare și creează un stimulent puternic ca proiectele adjudecate să fie construite la timp. Sumele și condițiile de depunere/executare se stabilesc în documentele procedurale, dar pentru dezvoltatori este important că aceste garanții influențează costul efectiv al capitalului și planul de numerar al proiectului.   

Proiectul ANRE oferă un „tablou de bord” oficial care spune, pe tehnologii și mărimi de centrale, care este prețul-țintă avut în vedere de reglementator; cei interesați ar trebui să privească întâi la banda de capacitate 10–500 kW sau 501–4000 kW, apoi direct la coloana „Prețul la energie, T”, iar pentru o imagine completă să observe și ipotezele de producție anuală (EL) și factorul de capacitate care stau la baza acelor valori.

Pentru investitori, mesajul este predictibilitate pe 15 ani și un cadru de referință comparabil între tehnologii; pentru consumatori, faptul că regulile sunt clare ajută la planificarea extinderii parcului de regenerabile fără surprize în costuri; pentru autorități și finanțatori, aceste valori sunt punctul de plecare în licitații și scheme de sprijin.

Proiectul aduce mai multă claritate și predictibilitate printr-un preț la energie, calculat transparent pe tehnologii și pe două benzi de capacitate, ceea ce ajută atât dezvoltatorii, cât și finanțatorii să citească un reper comun pe un orizont de 15 ani. În forma pusă în consultare, cadrul pare echilibrat între nevoia de investiții și disciplina costurilor, iar diferențierea pe clase de putere este utilă pentru a surprinde economiile de scară fără a dezavantaja proiectele mici.

Reușita practică va depinde însă de finețea detaliilor: modul în care „T” se aliniază cotelor de capacitate și calendarului licitațiilor, rigoarea regulilor privind garanția de participare și garanția de bună execuție și claritatea condițiilor de eliberare sau executare, precum și de calitatea ipotezelor privind producția anuală și costurile operaționale.

Din perspectiva redacției RENERGY, considerăm că proiectul este o bază solidă pentru decizie, dar recomandăm tuturor actorilor să verifice în propriile modele relația dintre „T”, tehnologia aleasă și banda de capacitate, să evalueze impactul garanțiilor în cash-flow și să transmită observații în perioada de consultare, astfel încât forma finală să sprijine investiții reale și puneri în funcțiune la timp, cu efect pozitiv asupra mixului energetic și a stabilității prețurilor pentru consumatori.