În mai puțin de patru luni, proiectul parcului fotovoltaic de 54 MW din extravilanul comunei Bilicenii Noi a trecut de filtrul Comisiei de autorizare din Ministerul Energiei, a intrat în circuitul de avizare și consultare, apoi a fost retras de pe agenda Guvernului pe motiv de securitate investițională. Faptele din acte – procesul-verbal al comisiei, nota de fundamentare și demersul către Cancelaria de Stat – arată o cronologie coerentă, dar și fisuri care țin de calitatea dosarului investitorului și de modul în care a fost comunicată public retragerea.

Cronologia începe pe 12 martie 2025, când „DORSEQU SOLAR TREI” depune cererea nr. 1946 pentru autorizarea instalării unei centrale fotovoltaice de 54 MW la Bilicenii Noi, cu setul de documente prevăzut de Regulament. Comisia declară admissibilă cererea în ședința din 31 martie (vot 5–0), marcând doar trecerea la etapa a doua – evaluarea viabilității proiectului –, nu o aprobare finală.

La aceeași ședință, membrii constată că dosarul este incomplet pentru a stabili viabilitatea proiectului și întrerup deliberările, cerând, până la 11 aprilie, patru elemente suplimentare: un studiu de soluții actualizat și argumentat tehnic, structura și sursa finanțării (cu rapoarte financiare), planul de amplasare cu drumuri de acces și copia cererii înregistrate pentru obținerea aprobării prealabile de la consiliul guvernamental competent (screening investițional).

Pe 14 aprilie 2025, comisia reia ședința. Investitorul aduce situațiile financiare pe 2023–2024, copia cererii către consiliul de screening, un memoriu explicativ cu planul de amplasare și o notă privind structura și sursa investițiilor. Un membru semnalează că memoriul „nu conține toate elementele unui studiu de soluții” conform normelor ANRE, iar secretarul notează că, pentru a verifica dacă același studiu a stat la baza avizului de racordare, ar fi fost utilă prezența operatorului de rețea. Președintele comisiei consideră totuși că documentele sunt suficiente pentru o decizie la nivel de principiu, iar verificarea detaliată a finanțării și a altor aspecte urma să fie făcută de consiliul de screening.

La finalul dezbaterii, comisia votează, din nou în unanimitate, acceptarea solicitării și propune ministerului să elaboreze și să supună dezbaterii publice proiectul de Hotărâre de Guvern. Nu este „unda verde” finală, ci un pas procedural pentru a duce proiectul pe circuitul formal.

Pe 7 mai 2025, Ministerul Energiei înaintează Cancelaria de Stat cu o cerere de înregistrare a proiectului de hotărâre, desemnând un responsabil de dosar și indicând lista autorităților co-avizatoare. Demersul apare anexat în dosarul oficial și fixează actele care trebuie consultate.

Portalul particip.gov.md confirmă două etape publice pentru același dosar: o consultare de inițiere între 6–20 mai 2025 și, patru luni mai târziu, un anunț de retragere plasat – neobișnuit – tot sub eticheta „Consultare publică”, dar pe o fereastră de doar trei zile: 28–31 august 2025. În anunțul de retragere, ministerul motivează tranșant: investitorul nu a respectat art. 7 alin. (1) din Legea 174/2021, care cere aprobarea prealabilă a Consiliului pentru Examinarea Investițiilor de Importanță pentru Securitatea Statului, înainte de a desfășura activități investiționale în domenii sensibile. Pagina indică drept persoană responsabilă același funcționar, dar fără număr de telefon – doar email.

Aparentul „plot twist” devine explicabil dacă separăm acceptarea în comisie de condițiile obligatorii pentru adoptarea hotărârii de Guvern. Din procesele-verbale reiese că, la 31 martie, dosarul nu conținea toate documentele pentru a proba viabilitatea proiectului; la 14 aprilie, au fost depuse unele materiale, însă memoriul tehnic nu echivala cu studiul de soluții cerut, iar aprobarea prealabilă a consiliului de securitate investițională nu apare nicăieri ca fiind obținută până la momentul retragerii. Cu alte cuvinte, comisia a permis continuarea procedurii (pentru consultare/avizare), dar, în absența precondiției legale – aprobarea CEIISS –, inițiatorul nu avea cum să împingă proiectul spre ședința Guvernului și a decis retragerea.

Pe latura de rețea, dosarul arată că investitorul deținea aviz de racordare emis de Î.S. „Moldelectrica” la 16 iunie 2023, document pe care s-a fundamentat propunerea de a continua pe circuitul ministerial. Avizul confirmă premisele tehnice de conectare, dar nu substituie cerințele legale privind studiul de soluții și, mai ales, aprobarea CEIISS, care apar pe trasee normative diferite.

Ce s-a greșit și unde. Din actele disponibile, responsabilitatea primă cade pe investitor: dosar inițial incomplet, completări ulterioare parțiale (memoriu în loc de studiu de soluții în toată regula) și, critic, neobținerea aprobării prealabile CEIISS în ritmul cerut de calendarul guvernamental. Comisia poate fi criticată doar pentru ambiguitatea de redactare la trimiterea la „Consiliul pentru promovarea proiectelor investiționale de importanță națională”, când, în fapt, legea aplicabilă vorbește despre Consiliul pentru Examinarea Investițiilor…; însă chiar din nota președintelui reiese că verificările de substanță erau lăsate pe seama acestui consiliu, deci condiția rămânea valabilă. Ministerul, pe traseu, a procedat corect când a retras proiectul în lipsa aprobării CEIISS; totuși, modul de comunicare publică ridică întrebări: dacă retragi un act, îl postezi ca „consultare” pe trei zile la final de august și fără un număr de telefon? Practica subminează încrederea publică și sugerează formalism în transparență.

Ce urmează – și ce ar trebui să urmeze. Dacă investitorul mai dorește proiectul, drumul este limpede și exclusiv în responsabilitatea sa: depunerea și obținerea aprobării prealabile CEIISS conform Legii 174/2021, completarea documentației tehnice cu un studiu de soluții conform standardelor ANRE și clarificarea structurii de finanțare cu probe solide. Abia apoi proiectul poate fi reînscris pe circuitul guvernamental. În paralel, Ministerul Energiei are de corectat forma: atunci când retragi un proiect de HG, fă un anunț distinct de consultare, acordă un termen rezonabil pentru observații și publică un responsabil cu date de contact complete. Sunt pași mici, dar indispensabili pentru o transparență care să egaleze rigoarea legală invocată.

Într-o țară care are nevoie de capacități noi și curate, regulile nu sunt un moft birocratic, iar „unda verde” procedurală nu ține loc de garanții. Bilicenii Noi ne amintește că investițiile serioase se fac cu dosare complete și aprobări obținute la timp – altfel, inevitabil, se ajunge la frâna de urgență.