ANRE a pus în consultare un proiect de hotărâre care modifică două hotărâri mai vechi ale Consiliului de administrație: una despre furnizarea gazelor și alta despre schimbarea furnizorului. În nota de fundamentare, ANRE explică motivul principal: regulamentele trebuie aduse în acord cu schimbările recente ale Legii gazelor (modificată în 2025) și cu pașii deja setați pentru restricționarea treptată a accesului la prețuri reglementate.
ANRE își începe argumentația cu o imagine foarte directă a pieței. Autoritatea arată că furnizorul cu obligație de serviciu public are aproximativ 91% din piață, iar restul furnizorilor activi împart sub 9%. Tot ANRE vine și cu cifra care spune aproape tot despre comportamentul consumatorilor: în 2024 au avut loc doar 117 schimbări de furnizor din peste 834.000 consumatori, adică în jur de 0,004%, iar dintre acestea doar 30 au fost la consumatori casnici. Mesajul ANRE este limpede: concurența rămâne slabă dacă oamenii și firmele mici nu au comparație simplă și nu simt că pot pleca ușor.
În același timp, ANRE spune că urmează o etapă care pune presiune pe companii. În nota de fundamentare și în proiect apar termene pentru trecerea treptată a consumatorilor noncasnici la piața concurențială: consumatorii noncasnici „mari” trec din 1 aprilie 2026, iar cei „mijlocii” din 1 aprilie 2027.
Ca să fie clar cine intră în aceste categorii, ANRE lucrează cu praguri de consum. Încadrarea folosită arată așa: noncasnici mici până la 10.000 m³/an, noncasnici mijlocii între 10.000 și 100.000 m³/an, noncasnici mari peste 100.000 m³/an. Proiectul spune că, după restricționarea accesului la preț reglementat, consumatorii noncasnici mari și mijlocii primesc gaze doar pe bază de contracte concurențiale, cu preț negociat între părți, fără aprobare de la ANRE.
Aici apare „pachetul” de măsuri pe care ANRE îl justifică în nota de fundamentare: contracte mai ușor de înțeles pentru clienți, un comparator oficial de oferte și reguli mai prietenoase pentru schimbarea furnizorului. ANRE le prezintă ca soluții la două probleme: lipsa de transparență a ofertelor și blocajele din procedura de schimbare.
Prima măsură vizibilă pentru public este ideea contractului la „preț fix”. Proiectul obligă furnizorii să publice oferte pe durată determinată de cel puțin 12 luni, cu preț fix pe toată perioada, fără drept de modificare unilaterală. În plus, ANRE cere informare precontractuală: consumatorul primește explicații despre costuri, avantaje, riscuri și diferențe față de ofertele cu preț variabil, cu minimum 5 zile lucrătoare înainte de semnarea contractului.
Proiectul merge și mai departe, cu reguli clare despre ce se întâmplă dacă una dintre părți vrea să iasă dintr-un contract fix înainte de termen. Textul propus spune că furnizorul nu poate înceta anticipat un contract pe durată determinată la preț fix înainte de termen. Pentru consumator, ieșirea rămâne posibilă, dar furnizorul poate cere o plată doar în limite proporționale, care nu depășesc pierderile economice directe, iar furnizorul trebuie să demonstreze aceste pierderi, sub supravegherea ANRE.
Tot la capitolul „reguli mai clare”, proiectul prevede prelungirea automată a contractului cu 12 luni dacă nu există notificare de neprelungire cu 30 de zile înainte de expirare și obligă furnizorul să notifice consumatorul cu 45 de zile înainte de expirare.
A doua măsură majoră este comparatorul oficial de oferte, administrat de ANRE. Proiectul definește instrumentul și îl descrie ca un mecanism de comparare destinat consumatorilor casnici și noncasnici mici. În practică, ANRE cere ca furnizorii care au cel puțin un contract cu casnici sau noncasnici mici să transmită către autoritate oferte-tip la preț fix pentru 12 luni, iar orice ofertă nouă sau modificată să ajungă în instrument în 1 zi lucrătoare.
Comparatorul nu este doar o listă. Proiectul spune că instrumentul păstrează arhivă și ordonează rezultatele după prețul final de furnizare, în ordine crescătoare. Mai apare și un termen de pornire: după ce ANRE notifică operaționalizarea instrumentului, furnizorii au 10 zile să introducă ofertele. În nota de fundamentare, ANRE leagă această idee de problema reală din piață: dacă doar 117 oameni sau firme au schimbat furnizorul într-un an, iar piața rămâne dominată de un singur furnizor, atunci lipsa comparației simple poate fi una dintre cauzele principale.
Al treilea capitol important din justificarea ANRE ține de procedura de schimbare a furnizorului. ANRE spune că datoriile și penalitățile țin de relația contractuală dintre părți și se pot rezolva separat, inclusiv în instanță. Autoritatea sugerează că existența unei datorii nu trebuie să blocheze automat schimbarea furnizorului, mai ales când există o înțelegere de eșalonare. În proiect, această direcție apare în completările care permit continuarea procedurii în contextul unui acord de eșalonare și prin abrogarea unor puncte din regulamentul vechi.
ANRE mai invocă și o problemă tehnică, dar cu efect direct în practică: cerința ca, pentru anumite schimbări de furnizor, echipamentul de măsurare să permită înregistrare orară, cu înlocuire pe cheltuiala consumatorului înainte de inițierea procedurii. În nota de fundamentare, ANRE numește această cerință un impediment real.
Pentru consumatorii noncasnici mari și mijlocii, proiectul mai introduce și un element de „ordine administrativă”: operatorii de sistem trebuie să publice anual, până la 1 februarie, listele actualizate ale consumatorilor noncasnici mari și mijlocii, identificați pe baza pragurilor. Această prevedere ajută la claritate, mai ales înainte de termenele 2026 și 2027.
În final, proiectul spune că intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial. Iar dacă rezumăm mesajul, atunci ANRE transmite ceva foarte simplu: piața are concurență mică, aproape nimeni nu schimbă furnizorul, iar în următorii ani unele companii trebuie să funcționeze pe prețuri de piață. Din acest motiv, ANRE pune pe masă o ofertă standard la preț fix, un comparator oficial și reguli care scot din drum blocajele la schimbare.


