Negocierile de la COP28 (Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice) s-au încheiat, iar rezultatele au generat reacții diverse, dar și controversat de la participanți. Conferința, desfășurată în Emiratele Arabe Unite, a adus în prim-plan o serie de provocări și nemulțumiri, unde lideri occidentali și oficiali ai Uniunii Europene și-au exprimat dezacordul față de direcția luată de negocieri.
Renunțarea la Combustibilii Fosili: Unul dintre punctele de conflict majore a fost absența unui angajament ferm de renunțare la combustibilii fosili. Deși un proiect anterior prevedea posibilitatea unei “renunțări” la petrol, gaze și cărbune, textul final s-a axat pe “reducerea” producției și consumului. Această abordare a stârnit critici puternice din partea Uniunii Europene, Statelor Unite și altor țări occidentale, care au considerat-o insuficientă pentru a atinge obiectivele ambițioase stabilite în Acordul de la Paris.
Reacția liderilor occidentali: Lideri importanți din Uniunea Europeană, Statele Unite, Germania și Franța au declarat public că textul final este inadecvat și insuficient. Ei au exprimat dezacordul față de lipsa unei referințe clare la renunțarea la combustibilii fosili și au solicitat un limbaj mai robust și angajamente concrete pentru a aborda criza climatică.
Chestiuni legate de cărbune: Textul a inclus restricții privind “noile centrale electrice pe bază de cărbune, neoprite,” menționând utilizarea tehnologiilor de captare și stocare a carbonului (CCS). Cu toate acestea, această formulare a fost subiectul disputelor, cu unii oficiali considerând-o ambiguă și insuficientă pentru a combate impactul negativ al cărbunelui asupra mediului.
Fonduri pentru Țările Sărace: O altă problemă importantă a fost legată de fondurile destinate țărilor în curs de dezvoltare și afectate de schimbările climatice. Există preocupări cu privire la nivel de angajament financiar și la modul în care aceste fonduri vor fi distribuite și utilizate pentru a sprijini adaptarea la schimbările climatice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în țările vulnerabile.
În contextul dezbaterilor desfășurate, o problemă importantă care a generat numeroase discuții și critică a fost legată de lipsa unor angajamente clare și obligatorii pentru statele participante. Observatorii și delegații au subliniat în mod repetat că textul final al acordului nu a furnizat direcții precise sau obligații ferme pe care țările să le adopte în eforturile lor de combatere a schimbărilor climatice.
Critica principală s-a concentrat pe utilizarea unor termeni vagi în detrimentul unor obligații specifice. Acest aspect a ridicat îngrijorări cu privire la eficacitatea și aplicabilitatea reală a măsurilor propuse. De exemplu, formularea generală a textului a lăsat loc pentru interpretări și a creat incertitudine în ceea ce privește modul în care statele participante vor implementa și respecta dispozițiile acordului.
O parte a criticilor susține că absența unor angajamente cu caracter obligatoriu ar putea conduce la lipsa de acțiuni concrete și la eforturi insuficiente în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În lipsa unor obiective clare și a unor termeni preci, există temeri că progresele în combaterea schimbărilor climatice ar putea să rămână la nivel retoric sau, cel puțin, să nu atingă intensitatea necesară pentru a contracara impactul semnificativ al acestora asupra mediului și societății.
Mai mult decât atât, divergențele de interpretare ale termenilor ambigue din textul final pot afecta procesul de evaluare și monitorizare a progreselor realizate de către țările participante. Absența unor criterii clare și măsurabile ar putea complica identificarea și corectarea eventualelor lacune sau neconformități în implementarea acordului.
Perspective pentru Viitor: În ciuda divergențelor, unii participanți au subliniat că acesta a fost doar începutul și că e nevoie de efort continuu pentru a atinge acorduri mai solide și angajamente mai ambițioase în ceea ce privește schimbările climatice.