Noul proiect de Regulament privind racordarea la rețelele electrice și prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice a ajuns în consultare publică. Este un document tehnic, voluminos, dar în spatele formulelor juridice se află o schimbare de logică pentru întregul sistem electroenergetic.

Temeiul direct se găsește în Legea nr. 164/2025 cu privire la energia electrică. Parlamentul a aprobat această lege la 26 iunie 2025, ea a intrat în vigoare la 19 august 2025 și a înlocuit vechea Lege 107/2016. Legea nouă obligă ANRE să modifice, în termen de patru luni, regulamentul de racordare pentru ca acesta să corespundă noilor prevederi, inclusiv celor legate de accesul la rețele și de procedurile de racordare.

Legea 164/2025 introduce concepte care lipsesc din regulamentul în vigoare: consumatori activi, comunități de energie, instalații de stocare, racordare flexibilă, licitații pentru capacitatea de racordare, liste de așteptare gestionate în mod centralizat. Actualul regulament, adoptat în 2019, nu mai poate integra aceste idei fără o rescriere din temelii. Legea 100/2017 privind actele normative spune că, atunci când modificările ating concepția generală a unui act, acesta se înlocuiește cu unul nou, iar vechiul act se abrogă. Din acest motiv ANRE propune un regulament complet nou, nu doar câteva amendamente.

De câțiva ani, operatorii de sistem și investitorii reclamă aceeași problemă: lipsa de capacitate pentru racordarea centralelor noi. Nu vorbim însă doar despre o limită fizică a rețelelor. O parte importantă din această „lipsă de capacitate” vine din avize de racordare emise în trecut, dar nevalorificate de deținătorii lor. Rețelele nu sunt supraîncărcate în realitate, dar par pline pe hârtie. Operatorii se uită la avizele eliberate, presupun că acele proiecte se vor materializa și evită investiții suplimentare sau noi racordări, chiar dacă unii titulari de avize nu mai intenționează să construiască.

Care este miza: blocajele artificiale și costurile invizibile

În primul rând, blocajele artificiale de rețea continuă să lipsească investitorii de bună-credință de acces la avize și, implicit, la rețea. În al doilea rând, lipsa unor soluții alternative de racordare ar împinge operatorii de sistem spre dezvoltări ineficiente de rețea, cu costuri mari și cu efect direct în tarifele pentru transport și distribuție suportate de consumatorii finali.

Pe scurt, fără un nou regulament există două scenarii neplăcute: investitorii serioși nu reușesc să se conecteze la rețea, iar consumatorii plătesc în timp tarife mai mari, ca rezultat al unei dezvoltări dezordonate a infrastructurii.

Ce acoperă noul regulament și cine intră sub incidența lui

Regulamentul descrie în primul rând modul de racordare a locurilor de consum și producere noi, inclusiv a instalațiilor de stocare, la rețelele de transport și de distribuție. Intră aici și modificările instalațiilor deja racordate, precum și schimbările de putere, de amplasament sau de structură a instalațiilor.

În al doilea rând, documentul reglementează ciclul de viață al avizelor de racordare: eliberare, actualizare, modificare, prelungire, anulare. În al treilea rând, stabilește raporturile juridice dintre operatorii de sistem și utilizatori în ceea ce privește prestarea serviciilor de transport și distribuție, inclusiv condițiile de sistare, întrerupere, limitare, deconectare și reconectare, evidența energiei și facturarea.

Cum arată, în practică, procesul de racordare

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să solicite racordarea instalației la rețeaua operatorului care activează în zona respectivă. Procesul de racordare are mai multe etape succesive: informarea preliminară, depunerea cererii, emiterea avizului, încheierea contractului de racordare, realizarea lucrărilor de întărire și de racordare, emiterea certificatului de racordare și, în final, punerea sub tensiune.

Regulamentul insistă pe obligația operatorilor de transport și distribuție de a publica, în mod clar și transparent, informații despre capacitatea disponibilă pentru noi racordări, actualizate cel puțin o dată pe lună. Acest lucru poate părea un detaliu tehnic, dar de fapt reprezintă o schimbare importantă pentru investitori. Până acum, mulți dezvoltatori nu aveau o imagine clară asupra zonelor unde rețeaua suporta noi centrale și asupra altor zone deja „saturate”.

Cererile de racordare se depun înainte de începerea lucrărilor la instalație, iar operatorul are obligația să verifice în trei zile dacă dosarul este complet și să ceară eventualele completări. În lipsa documentelor suplimentare, cererea se respinge, însă solicitantul poate depune oricând o cerere nouă.

Termenele pentru emiterea avizului sunt știute: 15 zile pentru racordarea la rețeaua de transport a unui consumator final, 10 zile pentru racordarea la distribuție, 30 de zile pentru centrale și instalații de stocare, iar în cazul prosumatorilor casnici cu centrale SRE pentru consum propriu, operatorul de distribuție are la dispoziție 10 zile.

O prevedere interesantă privește centralele mici, de până la 3 kW, destinate exclusiv consumului propriu, fără injecție în rețea. Pentru acestea, consumatorii pot trece printr-o notificare simplificată, fără cerere de racordare clasică. Punerea sub tensiune se realizează după regulile privind admiterea în exploatare, iar modelul notificării se publică pe pagina operatorului.

Liste de așteptare, zone de rețea și sfârșitul „avizelor blocate”

Poate cel mai sensibil capitol privește racordarea în zone unde capacitatea rețelei se consideră limitată. Nota de fundamentare propune o listă comună de așteptare, întocmită pe baza informațiilor de la toți operatorii de sistem și gestionată de operatorul de transport. Cererile se ordonează pe zone de rețea, astfel încât capacitatea disponibilă să se aloce într-un mod coerent, nu doar după o ordine cronologică opacă.

Operatorii de transport și distribuție identifică împreună zonele rețelei pentru care se calculează capacitatea disponibilă. La sfârșitul fiecărui an se calculează capacitatea disponibilă pentru anul următor, pe baza capacității maxime de extracție și injecție, a lucrărilor de dezvoltare planificate, a puterii deja racordate și a avizelor valabile. Informațiile se comunică tuturor utilizatorilor incluși în lista de așteptare și se publică pe site-ul operatorului de transport.

Atunci când apar capacități libere, fie pentru că anumite avize nu se valorifică, fie pentru că se finalizează lucrări de dezvoltare, operatorul distribuie această capacitate conform unei reguli de „primul venit, primul servit”, dar după o ordine de priorități clară. Sunt favorizate, de exemplu, centralele autorizate ca producători eligibili, centralele de până la 200 kW la locuri de consum existente, prosumatorii până la 200 kW în afara unui loc de consum existent, sau centralele de până la 1 MW ale comunităților de energie SRE.

Dacă, după aceste priorități, capacitatea disponibilă tot nu ajunge pentru toți, intră în scenă licitațiile.

Racordare flexibilă: acces la rețea cu reguli mai stricte

Legea 164/2025 introduce noțiunea de racordare în condiții flexibile, iar regulamentul o preia explicit. ANRE explică faptul că racordarea flexibilă înseamnă acces la rețea în schimbul acordului utilizatorului ca, în caz de supraîncărcare a rețelei, serviciile de transport sau distribuție să se limiteze sau să se suspende pentru el. Condițiile se stabilesc prin acord scris, iar avantajul este o utilizare mult mai eficientă a infrastructurii existente.

Racordarea flexibilă poate rezolva o parte considerabilă a cererilor care astăzi stau pe liste de așteptare. Proiectele care acceptă asemenea condiții se pot conecta mai repede în zone unde racordarea clasică ar fi imposibilă pe termen scurt. Desigur, beneficiarul își asumă un risc: producția poate avea perioade cu limitări, iar un model de afaceri pentru o centrală trebuie să țină cont de acest lucru.

Cofinanțare: acces la rețea contra investiții în infrastructură

Un alt element central al noului regulament este racordarea condiționată de cofinanțare. ANRE spune clar în notă că operatorii nu ar trebui să suporte costuri cu dezvoltarea de rețele noi, cât timp rețelele existente nu se supraîncarcă fizic, ci doar pe hârtie, din cauza avizelor neutilizate.

Regulamentul prevede că, atunci când racordarea necesită înlocuirea sau montarea unor elemente de rețea în perimetrul punctului de racordare, operatorul nu mai poate refuza accesul dacă solicitantul își asumă în mod explicit costurile acestor lucrări. Lucrările și costurile se stabilesc printr-un studiu de soluție și printr-un deviz întocmit de operator, iar ANRE aprobă aceste valori.

Există și un nivel extins de cofinanțare. Solicitantul poate finanța dezvoltări de rețea care nu apar în planurile de dezvoltare aprobate de ANRE, dacă aceste lucrări sunt în beneficiul lui direct, de exemplu construirea unei porțiuni de rețea care deschide accesul pentru o centrală de capacitate mare.

Logica este următoarea: costurile de acces la rețea, în zone unde infrastructura nu face față cererii, se repartizează mai mult către cei care câștigă direct din proiect, și mai puțin în tarifele generale plătite de toți consumatorii.

Licitații pentru capacitatea de racordare: un mecanism de piață pentru cabluri și transformatoare

Pentru cazurile în care, nici după lucrările planificate, capacitatea rețelei într-o zonă nu acoperă toate cererile de pe lista de așteptare, Legea 164/2025 permite organizarea de licitații pentru capacitatea de racordare. Regulamentul detaliază modul de funcționare.

După aprobarea planului de dezvoltare și a planului anual de investiții, operatorul de sistem calculează capacitatea disponibilă pentru fiecare zonă de rețea și o compară cu capacitatea cerută prin cererile din lista de așteptare. Dacă disponibilul este suficient, toate cererile se acceptă, iar avizele se emit după finalizarea lucrărilor.

Dacă disponibilul este insuficient, operatorul acceptă mai întâi cererile care respectă criteriile de prioritate – de exemplu cererile de mai mică putere sau proiecte cu statut special. Pentru restul cererilor, operatorul analizează posibilitatea unei creșteri suplimentare a capacității prin lucrări neincluse în planurile aprobate, calculează costurile și stabilește prețul de pornire al licitației pentru capacitatea de racordare, raportând valoarea totală estimată la capacitatea totală solicitată. Licitațiile au loc în primul trimestru al fiecărui an, pe fiecare zonă care îndeplinește aceste condiții.

În esență, licitațiile transformă accesul la rețea într-un mecanism de piață în zonele cu cerere mare. Cine este dispus să acopere, prin oferta sa, o parte mai mare din costurile de dezvoltare are șanse mai mari să obțină capacitatea dorită.

Regulamentul introduce secțiuni speciale pentru prosumatorii de energie electrică și pentru comunitățile de energie ale cetățenilor, inclusiv cele din sisteme de distribuție închise, cum ar fi zone industriale sau ansambluri rezidențiale. Procedurile se simplifică în unele cazuri, în special pentru prosumatorii casnici cu centrale mici, pentru care se acceptă notificarea simplificată fără cerere formală de racordare, atunci când energia se consumă integral la fața locului.

Pentru comunități de energie și pentru proiecte de tip „bloc locativ”, regulamentul permite abordări unitare, cu proiect și aviz comune, ulterior energia redistribuindu-se între participanți după reguli interne. Acest lucru poate ușura apariția proiectelor colective, nu doar a unor inițiative individuale dispersate.

Autorii recunosc că, în unele situații, investitorii vor suporta costuri suplimentare prin cofinanțare sau prin prețurile rezultate la licitațiile pentru capacitate. În același timp, ei subliniază că scenariul alternativ, cu costuri „zero” pentru solicitanți, înseamnă blocaj continuu și lipsa accesului la rețea. Pe termen lung, lipsa de intervenție duce la creșterea considerabilă a costurilor operatorilor cu dezvoltarea rețelelor și, implicit, la tarife mai mari pentru toți consumatorii.

Una dintre ambițiile declarate ale regulamentului constă în garantarea eficienței economice a investițiilor în rețelele de transport și distribuție, prin posibilitatea de cofinanțare de către solicitanții de avize și prin evitarea includerii în tarife a unor costuri de dezvoltare ineficiente. Obiectivul final ține de siguranța în funcționare și de fiabilitatea alimentării consumatorilor.

Autorii notei admit că impactul financiar concret nu se poate estima nici măcar aproximativ, deoarece fiecare proiect are propriile particularități, propriul amplasament și propriul profil de consum sau de producere.

Ce așteptări stabilește documentul și de când se aplică schimbările

Nota de fundamentare enumeră câteva rezultate scontate. Printre acestea apar eliminarea carențelor din procedurile de depunere și procesare a cererilor de racordare, asigurarea unor condiții echitabile, transparente și nediscriminatorii de acces la rețele, precum și lichidarea blocajelor și a congestiilor artificiale, prin instituirea unui mecanism care permite investitorilor să evalueze realist șansele și termenele de realizare a proiectelor.

Se estimează că noul regulament se va aplica din anul 2026, iar efectele urmărite ar începe să apară imediat după intrarea lui în vigoare. În primele 30 de zile după intrarea în vigoare, utilizatorii incluși deja în listele de așteptare urmează să primească, în scris, informații despre opțiunile noi: racordare flexibilă, finanțarea lucrărilor de dezvoltare, participarea la licitații. În termen de trei luni, operatorii de sistem trebuie să stabilească zonele de rețea pentru care vor calcula capacitatea disponibilă.

Un text tehnic cu efecte foarte concrete

Proiectul de regulament pare, la prima vedere, un text tehnic destinat juriștilor și inginerilor. În realitate, miza lui trece direct prin facturile de energie, prin viteza cu care apar noi parcuri fotovoltaice sau eoliene, prin felul în care se racordează un bloc locativ cu panouri pe acoperiș, prin șansa unei comunități de energie să-și pună în valoare proiectul.

Documentul propus de ANRE nu promite miracole, dar încearcă o ordonare a lucrurilor: clarificarea regulilor, deschiderea unor opțiuni noi și transferul unei părți din povara investițiilor din tarife către cei care au interes direct în accesul la rețea. Rezultatele depind de modul în care regulamentul se va aplica, de capacitatea instituțiilor de a supraveghea corect piața și de modul în care actorii privați vor folosi instrumentele puse la dispoziție.

Pentru moment, documentul se află în consultare publică. Este un răgaz bun pentru ca investitori, asociații de business, autorități locale și organizații ale consumatorilor să-și formuleze întrebările și propunerile, înainte ca regulile care vor marca următorul deceniu în sectorul energiei electrice să intre în vigoare.