Într-un sector în care „merge și așa” se plătește prin avarii, întreruperi și risc pentru oameni, ANRE pune pe masă un proiect care merită citit: hotărârea de aprobare a „Normativului pentru amenajarea instalațiilor, centralelor și rețelelor electrice, Cartea I”, cu intrare în vigoare la șase luni după publicarea în Monitorul Oficial. În esență, instituția propune un cadru tehnic unitar, cu reguli aplicabile pentru instalații noi și reconstruite sub 400 kV și cu reguli de modernizare orientate spre fiabilitate, securitate și calitatea tensiunii.
De ce nu mai „merge” PУЭ 2003 ca document principal
Motivul nu ține de nostalgie tehnică, ci de actualitate, trasabilitate juridică și compatibilitate cu piața. Nota de fundamentare spune explicit că setul actual de reguli utilizat în practică a fost preluat din Federația Rusă, are textul doar în rusă, iar o parte substanțială a conținutului provine, în fapt, dintr-o ediție mai veche, din perioada URSS, ceea ce îl face depășit „la orice capitol de abordare”. În plus, același document a generat dispută de legalitate, deoarece nu a urmat complet procedura de legiferare și nu a fost publicat în Monitorul Oficial, situație care slăbește caracterul său obligatoriu în controale și litigii. Iar acolo unde PУЭ trimite la standarde GOST, chiar PУЭ indică dependența de acestea (de exemplu, pentru identificarea conductoarelor prin culori/coduri). Nota de fundamentare arată că multe referințe GOST nu mai sunt actuale și trebuie aliniate la standarde europene.
Cartea I se aplică instalațiilor electrice ale consumatorilor finali, centralelor și rețelelor de curent alternativ și curent continuu, noi și reconstruite, cu tensiunea sub 400 kV, iar pentru instalații în funcțiune se aplică atunci când crește fiabilitatea sau când modernizarea urmărește securitatea și calitatea tensiunii. Normativul fixează o regulă practică importantă pentru interpretări: toate valorile formulate cu „mai mare de” sau „mai mic de” se consideră incluse, ceea ce reduce disputele de proiect și recepție. Tot aici apare un principiu de guvernanță tehnică: cerințele uzinei producătoare au prioritate față de normativ, atunci când există specificații explicite privind amenajarea.
Exemplu de comparație: sistemul IT, de la definiție la continuitate și protecții măsurabile
În PУЭ, sistemul IT este definit ca neutrală izolată față de pământ (sau legată prin impedanță mare), cu părți conductoare accesibile legate la pământ; textul introduce și o măsură specifică pentru IT până la 1 kV alimentat prin transformator dintr-o rețea peste 1 kV: protecție cu siguranță fuzibilă de străpungere. Cartea I păstrează această piesă de „moștenire bună” aproape identic: punctul 296 cere aceeași siguranță de străpungere, montată în neutru sau fază pe partea de joasă tensiune. Diferența majoră apare la filosofia de exploatare: punctul 292 leagă explicit sistemul IT de un caz de utilizare modern, continuitatea alimentării la primul defect la pământ, și cere controlul izolației sau DDR cu IΔn de cel mult 30 mA pentru gestionarea primului defect, urmat de întrerupere automată la defectul dublu. În plus, normativul cere dispozitiv de monitorizare a izolației, cu semnal acustic și/sau optic continuu cât timp persistă defectul, apoi fixează timpi maximi de întrerupere la defect dublu. Aici se vede logica de actualizare: nu „aruncă” PУЭ, ci preia ce rămâne valid și pune deasupra cerințe de monitorizare și performanță care lipsesc, în mod uzual, din regulile vechi.
Energia regenerabilă, „elefantul” pe care PУЭ nu îl acoperă
Documentul vechi nu conține prevederi pentru instalațiile care produc energie electrică din surse regenerabile, deși aceste tehnologii au cunoscut o creștere accelerată în ultimii ani. Cartea I umple această lacună printr-o Secțiune dedicată centralelor fotovoltaice și prin trimiteri directe la standarde armonizate: SM HD 60364-7-712 și SM IEC 62548 pentru prescripții și proiectare. În zona de protecție la defect, normativul cere DDR de tip B atunci când instalația cu PV nu asigură cel puțin o separare simplă între zona de curent alternativ și zona de curent continuu, ceea ce răspunde unui risc real al invertoarelor moderne: curenți reziduali cu componentă de curent continuu. Iar în zona de măsurări și încercări, normativul impune cerințe SM EN 62446-1 pentru documentație, punere în funcțiune și inspecție, ceea ce duce discuția din registrul „merge și așa” în registrul probelor și trasabilității.
Un semn de maturizare a textului apare în „detaliile” care, în practică, generează cele mai multe erori. În tabelul de sinteză, propunerile de aliniere a schemelor TN-S/TN-C la reprezentările din NAIE (PУЭ) au dus la modificarea figurilor 9 și 10, tocmai pentru claritatea evidențierii conductorului neutru și a conductorului PEN. În textul normativ, aceste scheme apar explicit în punctele 252–256 și în figurile 8–11, cu interdicția de a recombina PE și N după separare, o problemă frecventă în intervenții și reconstrucții. În același registru, ANRE a eliminat o excepție veche care permitea să nu se facă măsurarea puterii în stații 110–330 kV fără întrerupătoare pe partea de înaltă tensiune; tabelul de sinteză arată acceptarea explicită a excluderii alineatului. În paralel, PУЭ rămâne un document dens, care combină cerințe pentru categorii de receptoare și fiabilitate (de exemplu, clasificarea pe trei categorii în cap. 1.2) cu numeroase trimiteri la standarde naționale ruse (GOST). Cartea I încearcă să scoată din prim-plan această dependență, prin referințe la standarde SM/EN/IEC aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova și printr-o structură mai compatibilă cu proiectarea curentă.
Este sigur să preiei din PУЭ: da, însă nu ca substitut al normativului nou
Miza reală nu este dacă PУЭ conține soluții tehnice corecte, ci dacă el mai poate funcționa ca temei principal de proiectare după intrarea în vigoare a Cărții I. Nota de fundamentare descrie o tranziție în care ambele documente se aplică temporar, însă titlurile din PУЭ înlocuite de noul normativ își încetează aplicarea; în plus, la intrarea în vigoare a Cărții I se abrogă Capitolul 1 din NAIE (PУЭ). În acest cadru, utilizarea PУЭ rămâne justificată doar ca reper istoric și ca instrument de continuitate acolo unde Cartea I preia explicit soluții tehnice, cum este exemplul siguranței de străpungere în regim IT. În rest, PУЭ nu trebuie să devină refugiu pentru cerințe depășite sau pentru trimiteri GOST fără corespondent actual, deoarece noul normativ își construiește aplicabilitatea tocmai prin referințe la standarde SM/EN/IEC și prin cerințe de încercări și documentare.
