Moldova și-a asumat câteva obiective destul de ambițioase în tranziția către energia regenerabilă, însă mecanismele existente pentru stimularea noilor investiții ridică întrebări privind eficiența și fezabilitatea lor pe termen scurt. Două adresări recente ale comunității de afaceri, prima semnată de Camera de Comerț Americană din Moldova (AmCham) în decembrie 2024 și a doua, emisă în februarie 2025 împreună cu European Business Association (EBA), au fost transmise direct către Ministerul Energiei și Prim-ministrul Dorin Recean. În aceste documente, comunitatea de afaceri solicită ajustarea urgentă a cotelor licitate pentru energia verde, însă până în acest moment nu este clar dacă autoritățile au oferit un răspuns oficial sau dacă a fost inițiat un dialog concret pe marginea acestor propuneri.
Potrivit adresării AmCham din decembrie 2024, „pentru atingerea țintelor de 30% energie regenerabilă în sectorul electricității, Republica Moldova trebuie să instaleze cel puțin 600 MW de capacități eoliene și 220 MW de fotovoltaic”. Totuși, licitația organizată în baza cotelor stabilite în 2021 prevede doar 165 MW, o valoare considerată insuficientă în raport cu nevoile pieței și cu termenele de implementare. Se mai arată în adresare că, având în vedere durata mare de dezvoltare a proiectelor și complexitatea procesului licitativ, este puțin probabil ca ținta pentru 2030 să fie atinsă fără o ajustare a cotelor.
În scrisoarea comună din februarie 2025, semnată de AmCham și EBA, se reiterează necesitatea majorării cotelor și a ajustării mecanismelor de selecție, argumentându-se că „revizuirea Hotărârii Guvernului nr. 401/2021 este esențială pentru ca proiectele adjudecate să fie implementate într-un cadru eficient și predictibil”. De asemenea, se subliniază faptul că, fără o creștere semnificativă a cotelor, investițiile private ar putea fi redirecționate către alte piețe mai competitive.
Solicitarea comunității de afaceri se axează pe trei direcții principale: creșterea cotelor pentru regenerabile, revizuirea criteriilor de calificare pentru investitori și accelerarea licitațiilor pentru capacități de echilibrare. Argumentele sunt bine structurate – majorarea cotelor ar permite o dezvoltare mai rapidă a sectorului, ar atrage mai multe investiții și ar reduce riscul ca Moldova să nu își atingă obiectivele asumate. Totuși, este acest lucru realizabil pe termen scurt?
Una dintre principalele provocări ține de cadrul legislativ. Procedurile actuale pentru organizarea licitațiilor sunt complexe și necesită aprobări multiple, ceea ce poate întârzia luarea unor decizii rapide. De asemenea, adaptarea cotelor trebuie să țină cont și de capacitatea rețelei de a prelua aceste noi surse de energie regenerabilă. Fără soluții clare pentru echilibrarea producției fluctuante din surse verzi, simpla majorare a cotelor ar putea duce la probleme de stabilitate în sistem.
Un alt motiv al întârzierii unei decizii ar putea fi legat de finanțare. Deși investitorii străini și locali sunt interesați să dezvolte proiecte în Moldova, mecanismele de sprijin financiar și garanțiile de stat pentru achiziționarea energiei nu sunt întotdeauna competitive față de alte piețe din regiune. Potrivit adresării AmCham și EBA, „investitorii dispun de resurse și proiecte pregătite pentru construcție, însă au nevoie de un cadru legislativ previzibil și de condiții clare pentru accesarea pieței”.
Guvernul a exprimat deja intenția de a sprijini dezvoltarea energiei regenerabile, inclusiv prin angajamente asumate în fața Comisiei Europene. Însă între intenție și implementare există un drum lung. Revizuirea Hotărârii Guvernului nr. 401/2021 privind limitele de capacitate și condițiile de licitație este o soluție posibilă, dar va depinde de viteza cu care autoritățile pot evalua impactul unei astfel de măsuri și de disponibilitatea rețelei de a integra noi capacități.
Până în acest moment, nu este clar dacă Ministerul Energiei sau Prim-ministrul au oferit un răspuns oficial la solicitările AmCham și EBA sau dacă a fost inițiat un dialog concret în acest sens. Lipsa unei reacții rapide ar putea fi interpretată drept o lipsă de prioritizare a acestui subiect, ceea ce ar putea descuraja investitorii care deja analizează alternative în regiune.
Din perspectiva investitorilor, incertitudinea privind momentul în care se vor face ajustările necesare este un factor descurajator. Dacă deciziile sunt amânate prea mult, există riscul ca finanțările private să fie redirecționate către alte piețe, mai rapide în implementarea reformelor.
Prin urmare, rămâne de văzut cum vor răspunde autoritățile acestui apel din partea sectorului privat. Este creșterea cotelor o măsură care poate fi implementată rapid, fără riscuri majore? Sau sunt necesare mai întâi investiții suplimentare în echilibrarea rețelei și reformarea mecanismelor de sprijin? Cert este că timpul joacă un rol critic, iar orice întârziere ar putea afecta nu doar atingerea obiectivelor energetice, ci și încrederea investitorilor în viitorul pieței de energie verde din Moldova.
