Cercetătorul Nicolae Soloviov semnează capitolul „Financing the Energy Transition in Developing Countries” în volumul colectiv Monetary Policies and Sustainable Businesses, editat de Larisa Ivascu, Alin Artene și Marius Pislaru. Lucrarea adună contribuții despre politicile monetare și intersecția lor cu businessul sustenabil, la nivel de țară și la nivelul firmelor.

„A new chapter in my life today! Sunt încântat că am primit ediția tipărită a cărții Monetary Policies and Sustainable Business. Contribuția mea, prin capitolul Financing the Energy Transition in Developing Countries, face acum parte din această lucrare. Faptul că o țin în mână mă face mândru de realizările mele academice și de acest nou reper — o împlinire care marchează un nou capitol în viața și în parcursul meu de cercetare.” — Nicolae Soloviov
„Sper ca această carte să îi inspire în continuare pe cercetători, practicieni și pe toți cei pasionați de finanțe și de tranziția energetică în țările în curs de dezvoltare. Mulțumiri prof. Larisa Ivascu, dr. Alin Artene și dr. Marius Pislaru pentru oportunitatea de a contribui și tuturor celor care m-au sprijinit pe parcurs.”
Capitolul lui Nicolae pornește de la o idee simplă și grea în același timp: tranziția energetică cere investiții mari, cu cheltuieli inițiale ridicate, iar pentru economiile în curs de dezvoltare accesul la capital rămâne o provocare. Autorul face o radiografie a activităților organizațiilor multilaterale în sectorul energetic (proiecte, fluxuri financiare, beneficiari principali) și pune aceste date lângă indicatorii economici cheie, tendințele pieței și dinamica cererii/ofertelor.
Metodologic, studiul e construit în trei pași:
- selectarea țărilor-țintă pornind de la date din sectorul financiar (rapoarte anuale ale instituțiilor multilaterale);
- analiza balanțelor energetice pentru a surprinde schimbările din consum, situația curentă și provocările pe sectoare mari consumatoare;
- modelarea scenariilor privind evoluția balanțelor energetice în țările analizate.
Exemple din analiză
- Kenya: raportul de auto-aprovizionare energetică scade de la ~84% (2013) la ~78% (2018). Ponderea energiilor regenerabile în TPES rămâne foarte ridicată, dar coboară ușor în aceeași perioadă (aprox. 84% → 78%).
- Pakistan: auto-aprovizionarea energetică scade de la ~74% (2013) la ~50% (2018), în timp ce ponderea surselor regenerabile urcă moderat (~21% → ~24%).
Aceste decupaje arată bine miza capitolului: nu există o rețetă unică, iar finanțarea adecvată, calibrată pe structura fiecărei economii, face diferența între stagnare și progres.

Potrivit IEA, economiile emergente și în curs de dezvoltare concentrează ~2/3 din populația lumii, dar doar ~1/5 din investițiile în energie curată. Pentru a ține traiectoria către net-zero, investițiile anuale în energie curată în aceste economii ar trebui să depășească 1.000 mld. USD pe an până la finalul acestui deceniu — de peste șapte ori mai mult decât nivelurile din 2020. Cheia: un mix corect între reforme locale (cadru de reglementare, proiecte bancabile) și rol catalitic al finanțării internaționale (blended finance, garanții, primele pierderi).
Capitolul trasează, mai întâi, o hartă clară a finanțării multilaterale: cine finanțează, ce tipuri de proiecte primesc sprijin și către cine se duc efectiv fondurile, pe baza unui set de date actualizat al principalilor beneficiari (documentat și pe ResearchGate). Apoi coboară în mecanica consumului de energie, atât la nivel național, cât și pe marile sectoare energofage, folosind balanțe energetice care scot la iveală dinamici și blocaje specifice fiecărei țări (vezi ResearchGate). În fine, propune scenarii de evoluție ce arată cum se poate reconfigura mixul energetic și care sunt nevoile reale de finanțare, în funcție de politici, prețuri și cerere (surse pe ResearchGate). Pe scurt, e un ghid ancorat în date pentru cei care vor să treacă de la sloganuri la structuri financiare care chiar deblochează investiții verzi acolo unde contează cel mai mult.
Felicitări, Nicolae Soloviov — și mulțumim pentru o piesă de puzzle care aduce claritate într-un subiect în care, adesea, zgomotul bate semnalul. Pentru comunitatea noastră, capitolul tău este deopotrivă busolă (unde suntem) și hartă (cum finanțăm ce e de făcut): arată cum se finanțează tranziția energetică acolo unde nevoia e cea mai mare și cum pot fi structurate politicile și instrumentele financiare pentru a transforma obiectivele climatice în proiecte reale pe teren, iar cartea, în ansamblu, fixează legătura dintre politicile monetare și businessul sustenabil exact într-un moment în care această legătură face diferența.