Net-billingul a ieșit din stadiul de experiment și a intrat în zona cifrelor grele. Moldova a ajuns la aproape 49% din plafonul de 100 MW stabilit pentru mecanismul de facturare netă până la 31 decembrie 2025.
Vorbim despre peste 48,7 MW instalați la aproximativ 2.400 de prosumatori, o masă critică ce schimbă deja felul în care consumăm, producem și prețuim energia la nivel de gospodărie, instituție și companie. Cererea mare a forțat și reglajul fin al regulilor: din 6 iunie 2025, gospodăriile pot instala până la 10 kW, iar tehnologiile eligibile includ și eolianul ori biogazul. Dincolo de aceste titluri, datele arată tendințe, dezechilibre și riscuri care merită înțelese lucid.
Capacitatea contractată prin facturare netă a urcat la 48,71 MW la final de iulie 2025. Distribuția pe categorii arată o piață dominată de mediul privat în termeni de putere instalată: companiile cumulează 34,01 MW, adică circa 70% din total. Persoanele fizice au 10,06 MW, aproape 21%, iar instituțiile bugetare 4,64 MW, în jur de 10%. Dacă trecem de la megawați la oameni, imaginea se inversează: din cei ~2.400 de prosumatori, 1.703 sunt gospodării, 567 sunt companii, 130 sunt instituții. Gospodăriile reprezintă aproximativ 71% din numărul total de beneficiari, însă doar o cincime din putere.
Diferența dintre număr și capacitate se vede în puterea medie pe beneficiar. Un prosumator casnic are în medie aproximativ 5,9 kW, perfect aliniat cu graficul care arată o coborâre a mediei rezidențiale de la 9–9,5 kW în 2023 (era contorizării nete) la 5,3–5,9 kW în 2024–2025, după trecerea la facturare netă. O instituție publică instalează în medie circa 36 kW, iar o companie aproximativ 60 kW. Net-billingul a mutat accentul pe autoconsum, iar gospodăriile optimizează pentru orele de utilizare proprie, nu pentru export, ceea ce explică redimensionarea tipică în jos. Ridicarea plafonului rezidențial la 10 kW începe să împingă media în sus, dar timid; saltul din iunie–iulie 2025 din zona 5,4–5,7 kW spre aproximativ 5,9 kW confirmă ajustarea prudentă, nu o revenire la dimensiunile din 2023.
O altă piesă critică se ascunde în raportarea privind cotele. Operatorii de distribuție au eliberat avize noi totalizând aproximativ 146 MW. Contractele efectiv semnate cu furnizorii însumează însă 48,71 MW. Asta indică un „pipeline” supradimensionat față de plafon, cu multe proiecte în curs de execuție sau în așteptare. E un semnal de presiune pe limita de 100 MW: dacă proiectele din avize se materializează, plafonul actual devine prea mic pentru a acoperi cererea. În lipsa unei extinderi sau a unei tranziții line către un nou plafon, piața riscă blocaje administrative, reconfigurări grăbite de proiecte sau migrarea unor investiții către soluții off-grid ori PPA-uri private.
Pentru gospodării, regula economică e simplă. Net-billingul plătește exportul la un preț mai mic decât tariful de consum, deci cel mai bun leu rămâne cel economisit prin autoconsum. O familie tipică alege 5–7 kW, sincronizează cât poate consumul diurn și acceptă un compromis rezonabil între investiție și economie. Creșterea plafonului la 10 kW ajută utilizatorii cu sarcini mai mari – pompe de căldură, boilere electrice, încărcare de vehicule – care pot urca dimensionarea fără a-și limita planurile de electrificare a locuinței.
Instituțiile publice se mișcă în fluxuri bugetare, iar media de ~36 kW arată proiecte pe clădiri cu consum stabil, unde amortizarea se citește în ani, nu în luni. În acest segment se vede potențialul pentru agregare și management energetic de portofoliu, inclusiv licitații centralizate și standardizare tehnică, care pot coborî costul pe kW și pot reduce timpii de achiziție.
Companiile trag piața în sus la capitolul megawați. Puterea medie de ~60 kW per proiect sugerează multe instalații pe acoperiș la joasă sau medie tensiune, cu integrare bună în profilul de consum diurn. Aici apare însă riscul de „canibalizare” a plafonului în lipsa unor sub-plafonări pe categorii. Dacă mediul privat absoarbe rapid spațiul disponibil, gospodăriile pot fi nevoite să aștepte chiar și cu proiecte mature, deși impactul social și politic al prosumatorilor casnici e semnificativ.
Graficul evoluției puterii medii rezidențiale spune povestea tranziției. În 2023, la contorizare netă, gospodăriile instalau aproape 9–9,5 kW pentru a acoperi anual consumul și a regla sezonier prin compensare cantitativă. Din 2024, la facturare netă, media cade spre 5,3–6,0 kW, semn că prosumatorul optimizează ora la oră, nu an la an. Această schimbare reduce injecțiile diurne în rețea și mută beneficiul către consumul propriu. Din punct de vedere de rețea, presiunea pe vârfurile de prânz scade, iar nevoia de flexibilitate se mută către stocare locală, management al sarcinii și contracte de tip demand response. Creșterea ușoară a mediei în vara lui 2025 sugerează că noul plafon de 10 kW va fi folosit selectiv, acolo unde profilul de consum o justifică.
Distanța dintre cei 146 MW din avizele noi și cei 48,7 MW contractați arată un val investițional în așteptare. Dacă nu apare claritate asupra plafonului după 100 MW, proiectele vor glisa către alte mecanisme sau vor încetini. O soluție rațională ar fi o actualizare etapizată a plafonului, cu tranșe transparente și eventual sub-plafonări pe categorii, astfel încât gospodăriile să nu fie împinse la coadă de proiecte comerciale mari. Extinderea listei de tehnologii către eolian mic și biogaz creează oportunități în zone cu resursă vânt mai bună sau cu acces la deșeuri organice, dar fără o metodologie clară de măsurare și decontare, apetența rămâne moderată.
Piața are nevoie de predictibilitate pe trei teme. Prima temă ține de durata de emitere a avizelor și de sincronizarea cu contractarea la furnizor, pentru a reduce decalajul și a face loc proiectelor pregătite tehnic. A doua temă ține de flexibilitate: tarife dinamice și programe de răspuns la cerere care să recompenseze consumul la ore prietenoase cu rețeaua. A treia temă ține de date: publicarea lunară a indicatorilor standardizați – capacitate nou instalată, număr de prosumatori, putere medie pe categorie, timpi de proces – pentru a seta așteptări corecte și a calibra politicile.
Facturarea netă funcționează și schimbă comportamentul energetic. Gospodăriile s-au adaptat rapid și au ales instalații mai mici, orientate spre autoconsum. Companiile au accelerat, au umplut repede o parte importantă a plafonului și au dovedit că fotovoltaicul pe acoperiș este un instrument de competitivitate. Avizele depășesc cu mult plafonul, ceea ce arată încredere, dar și o limită administrativă care trebuie ajustată. Dacă autoritățile cresc treptat plafonul, introduc sub-plafonări echitabile și deschid ușa pentru flexibilitate și noi tehnologii, Moldova poate trece de la 100 MW „de probă” la o piață matură a prosumatorilor, cu beneficii vizibile în facturi, în stabilitatea rețelei și în reducerea importurilor de energie.
