Ministerul Energiei inițiază modificarea Legii energiei nr. 174/2017 pentru a introduce în legislația națională noul Regulament (UE) 2022/869 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, cunoscut sub numele de TEN-E. Versiunea veche a regulamentului este deja inclusă în lege, iar acum Moldova trece la ediția actualizată, adoptată la nivel european în 2022 și preluată ulterior de Comunitatea Energetică.

Pe scurt, Ministerul sincronizează regulile după care se proiectează, aprobă și finanțează marile linii electrice, conductele de gaz, viitoarele rețele pentru hidrogen sau CO₂ cu regulile folosite de statele membre ale Uniunii Europene. Dincolo de formulările tehnice, această aliniere decide dacă Moldova intră cu adevărat pe „autostrăzile energetice” ale Europei sau rămâne pe rute secundare, izolate.

Ce este TEN-E, explicat pe înțelesul tuturor

TEN-E vine de la „Trans-European Networks for Energy” – rețele transeuropene de energie. Regulamentul stabilește un set de reguli comune pentru dezvoltarea și modernizarea infrastructurii energetice în Europa: linii de transport a energiei electrice, rețele de gaz, infrastructură de hidrogen, rețele pentru transportul dioxidului de carbon și rețele inteligente.

Ideea centrală este clară: infrastructura nu mai înseamnă doar siguranță de aprovizionare, ci și tranziție verde. De aceea, regulamentul spune cum se aleg proiectele cu impact regional sau continental, cum se coordonează țările între ele și cum se ajunge la statutul de „proiect de interes comun” (PCI) în Uniunea Europeană sau „proiect de interes pentru Comunitate” (PECI) în cadrul Comunității Energetice. Acest statut deschide ușa spre finanțări europene și spre proceduri de autorizare prioritare.

Comunitatea Energetică, din care face parte și Republica Moldova, a decis preluarea versiunii revizuite a TEN-E și a stabilit ca statele contractante să o introducă în legislațiile lor. Pentru Chișinău, actualizarea devine o obligație asumată, nu doar o opțiune tehnică.

Comunicatul Ministerului vorbește despre un proces mai clar, mai transparent și mai previzibil pentru selectarea, autorizarea și implementarea proiectelor de infrastructură de interes comun sau de interes reciproc. Tradus în termeni simpli, TEN-E stabilește cine decide, după ce reguli și în ce termene atunci când este vorba de proiecte mari de rețea.

În plan practic, apare o nouă logică în dezvoltarea infrastructurii energetice. Proiectele strategice nu se mai aleg doar la nivel național, prin planuri interne, ci printr-un proces regional coordonat. Se conturează liste de proiecte prioritare, elaborate împreună cu țările vecine și cu structurile europene, iar aceste liste devin baza pentru finanțare și pentru planificarea rețelelor.

Procedurile de autorizare capătă termene mai clare și o coordonare mai fermă între instituțiile implicate. Ministerul Energiei își consolidează rolul de „dirijor” al marilor proiecte, nu doar de observator. De asemenea, planurile naționale pentru dezvoltarea rețelelor se leagă direct de planurile regionale și europene, inclusiv de cele coordonate de operatorii de transport din Uniunea Europeană.

Pentru Moldova, această schimbare deschide calea pentru interconexiuni mai solide cu România și cu sistemul european; investiții în infrastructură pregătită pentru hidrogen și pentru captarea și transportul dioxidului de carbon; modernizarea rețelelor interne în acord cu obiectivele de decarbonizare și de integrare în piața europeană de energie.

Există cel puțin trei motive evidente pentru această actualizare:

Primul ține de evoluția regulilor europene. Versiunea veche a TEN-E, adoptată în 2013, a pus accent în special pe gaz și electricitate. Noua versiune, Regulamentul 2022/869, mută accentul spre infrastructură compatibilă cu tranziția verde. Proiectele pur fosile ies treptat din zona de prioritate, iar în locul lor apare infrastructura pentru hidrogen, rețelele pentru dioxid de carbon și dezvoltarea rețelelor inteligente.

Al doilea motiv ține de obligațiile din cadrul Comunității Energetice. Țările semnatare, inclusiv Moldova, au acceptat să preia această versiune revizuită. Întârzierea în transpunere nu este doar un detaliu de calendar, ci un semnal de nealiniere față de un cadru regional pe care țara și l-a asumat.

Al treilea motiv ține de statutul Moldovei de țară candidată la Uniunea Europeană. Integrarea în piața europeană de energie nu se rezumă la declarații politice. Ea cere reguli compatibile și instrumente identice cu cele folosite în statele membre. TEN-E face parte din acest „trunchi comun” de reguli fără de care discuția despre integrare rămâne incompletă.

La prima vedere, TEN-E pare o discuție tehnică, rezervată specialiștilor. Efectele se simt totuși în viața de zi cu zi.

Mai multe interconexiuni cu România și cu sistemul european înseamnă un risc mai mic de întreruperi și de crize de aprovizionare. Un sistem care poate importa și exporta din și spre mai multe surse reacționează mai bine la șocuri externe, fie că este vorba de un război în regiune, fie de o criză a gazelor.

Accesul la mai mulți furnizori, facilitat de infrastructura nouă, înseamnă mai multă competiție. Pe termen lung, competiția limitează creșterea nejustificată a prețurilor și ajută la stabilizarea lor.

Integrarea surselor regenerabile în rețea, susținută de infrastructura modernizată, consolidează un mix energetic mai echilibrat. Un sistem care combină interconexiuni, producție locală și surse regenerabile are șanse mai mari să ofere prețuri previzibile și să reducă dependența de un singur furnizor sau de un singur vector energetic.

În plus, accesul la fonduri europene pentru infrastructură, deschis prin TEN-E, reduce presiunea directă asupra bugetului național. O parte din costul investițiilor se acoperă din granturi sau finanțări europene, ceea ce limitează impactul asupra tarifelor plătite de consumatori.

Se poate „și fără TEN-E”?

Întrebarea pare firească: are Moldova cu adevărat nevoie de acest mecanism sau ar exista și o variantă în afara lui?

Din punct de vedere politic, economic și strategic, renunțarea la TEN-E nu este realistă, atâta timp cât obiectivul declarat rămâne integrarea europeană și consolidarea securității energetice.

În primul rând, calitatea de parte contractantă a Comunității Energetice presupune implementarea acquis-ului energetic european, inclusiv a regulilor privind infrastructura. Lipsa transpunerii poate aduce proceduri de sancționare, dar mai ales erodează credibilitatea țării în fața partenerilor.

În al doilea rând, statutul de proiect de interes comun sau de interes pentru Comunitate este legat direct de respectarea acestui cadru. Fără TEN-E în legislația națională, marile proiecte de interconectare pierd puncte în competiția pentru finanțări europene. Altfel spus, proiectele devin mai scumpe pentru bugetul național și mai greu de realizat.

În al treilea rând, țările care nu folosesc același „limbaj” de reguli riscă să rămână pe marginea discuțiilor despre noi coridoare energetice. Într-o regiune în care interconexiunile cu România și cu Uniunea Europeană sunt vitale, Moldovei îi este dificil să își permită acest tip de izolare.

Beneficiile pentru Moldova, în ansamblu

Reforma anunțată de Ministerul Energiei așază Moldova mai ferm în arhitectura energetică europeană. Țara intră într-un sistem de planificare și selecție a proiectelor în care partenerii vestici nu sunt doar finanțatori, ci și co-decidenți într-un cadru comun.

În plan economic, TEN-E deschide accesul la fonduri europene pentru linii electrice, conducte și viitoare rețele de hidrogen sau de transport al dioxidului de carbon. Aceasta nu garantează automat bani, dar oferă un cadru în care proiectele moldovenești pot concura de la egal la egal cu cele din regiune.

În plan administrativ, procedurile de autorizare devin mai clare și mai puțin arbitrare. Investitorii au o imagine mai exactă asupra pașilor de urmat, iar statul are instrumente mai bune pentru a coordona proiecte mari, cu impact pe termen lung.

În plan strategic, Moldova se îndepărtează de modelul unui sistem energetic izolat și vulnerabil și se apropie de modelul unei rețele integrate, cu rute alternative și cu potențial de dezvoltare a noilor tehnologii. TEN-E nu reprezintă doar un text de lege, ci o hartă care arată cum se pot lega rețelele naționale de cele europene și cum se transformă infrastructura dintr-o vulnerabilitate într-un avantaj.