Ministerul Energiei a anunțat lansarea unui proiect-pilot care va rula într-un spațiu de testare inovativă („Sandbox”) și care combină două elemente rareori puse împreună, cap-coadă, în regim de piață: prețuri dinamice orare la consumatorul final și agregarea prosumatorilor/consumatorilor mici într-o structură de tip „centrală virtuală” (VPP).
Proiectul se numește „Moldova VPP Sandbox: Prețuri Dinamice și Agregarea Prosumatorilor” și va fi testat de Wise Agile SRL, în parteneriat cu YellowGrid International Limited și Hexpera Tech S.R.L.. În paralel, Ministerul spune că a inițiat elaborarea unei Hotărâri de Guvern care va fixa titularii proiectului, domeniul de aplicare și derogările necesare de la cadrul de reglementare, inclusiv durata și limitele acestora.
Ce se testează (funcționalități „în pachet”, nu pe bucăți)
Textul comunicatului e destul de explicit: inițiativa vizează testarea integrată a unor soluții care „în prezent, nu sunt operaționale” în regimul permanent. Lista din anunț include: agregarea consumatorilor și prosumatorilor mici, aplicarea prețurilor dinamice orare la nivel de consumator final, participarea agregată a resurselor distribuite la servicii de echilibrare și flexibilitate, colectarea de date operaționale și decontarea energiei la intervale de 15 minute.
Două detalii merită păstrate în prim-plan, pentru că schimbă designul tehnic:
- „orar” la preț (frecvență de schimbare suficient de mare încât să influențeze comportamentul de consum);
- „15 minute” la decontare (granularitate care cere măsurare, flux de date și reguli de contabilizare mai sofisticate).
Pe platforma Sandbox, mecanismul este descris ca un mediu controlat și flexibil de testare, care poate oferi excepții de la legislație acolo unde cadrul existent blochează implementarea, cu accent pe gestionarea riscurilor și protecția consumatorilor. Platforma menționează și posibilitatea de a funcționa „până la 7 ani” în regim special de testare, în condiții reale de piață.
Din perspectiva „procesului”, pagina de depunere clarifică faptul că solicitantul trebuie să indice derogările legislative cerute, iar dacă proiectul este acceptat preliminar, autoritatea guvernamentală centrală responsabilă de politica energetică elaborează o decizie guvernamentală care stabilește termenii, condițiile și derogările acordate; apoi Guvernul autorizează oficial proiectul în sandbox. Exact aceeași logică apare și în comunicatul Ministerului, care anunță pregătirea Hotărârii de Guvern pentru proiect.
Cum ar arăta fluxul de date: smart meter → agregator → decontare
Într-un pilot de tip VPP cu preț orar și decontare la 15 minute, „produsul” principal nu este doar energia, ci datele de măsurare + reguli de alocare + verificarea performanței agregate. Fără a presupune o arhitectură IT specifică în Moldova (care nu e descrisă în comunicat), fluxul tipic are trei straturi:
1) Măsurare (smart meter / contor inteligent).
Contorul înregistrează consumul și/sau injecția în rețea pe intervale scurte (aici, ținta declarată de proiect este decontarea la 15 minute). În practică, asta înseamnă timestamp-uri consistente, calitate de date (validare/estimare) și un mecanism prin care datele pot fi puse la dispoziția actorilor autorizați.
2) Agregare (platforma agregatorului).
Agregatorul își construiește un portofoliu: prosumatori + consumatori flexibili (de exemplu, sarcini care pot fi mutate în timp). „Agregarea” din comunicat implică două operațiuni: (a) agregare comercială (contractare, prețuri, alocare de beneficii) și (b) agregare operațională (monitorizare, prognoză, semnale de control/optimizare). Pentru servicii de flexibilitate, agregatorul are nevoie de un mod de a demonstra „ce s-a întâmplat” versus „ce s-ar fi întâmplat” (baseline), dar modul exact de calcul nu e publicat pentru acest proiect și, corect, va fi parte din cadrul de test și/sau din derogări.
3) Decontare (settlement) și facturare.
Dacă energia se decontează la 15 minute, atunci pentru fiecare participant se face o alocare a consumului/injecției pe interval, iar pentru portofoliul agregat se poate calcula contribuția la echilibrare/flexibilitate. Comunicarea Ministerului include explicit „colectarea de date operaționale” și „decontarea energiei la intervale de 15 minute”, ceea ce sugerează că pilotul urmărește să închidă lanțul: măsurare → agregare → settlement.
Într-un asemenea flux, punctele sensibile sunt permisiunile de acces la date, sincronizarea timestamp-urilor, regulile de validare a datelor și reconcilierea între volumele măsurate și volumele decontate.
Ce înseamnă „preț orar” în relația furnizor–client
- un contract în care componenta de energie activă (kWh) nu are un preț unic, ci o serie de prețuri pe ore (sau pe intervale), comunicate în avans (day-ahead) sau cât mai aproape de timp real, în funcție de modelul pilotului;
- o factură care trebuie să poată detalia consumul pe ore (sau să rezume, dar să păstreze trasabilitatea), astfel încât clientul să poată verifica: kWh în ora X × prețul din ora X;
- separarea componentelor: chiar dacă energia activă este dinamică, alte componente (tarife de rețea, taxe) pot rămâne reglementate și calculate după reguli distincte. Comunicarea nu intră în aceste detalii, ceea ce e normal: ele sunt exact genul de „fricțiuni” care ajung în zona de derogări și condiții de test.
Pentru un pilot, două cerințe devin obligatorii: (1) mecanisme de informare (cum și când primește clientul prețurile) și (2) protecții (ce se întâmplă dacă datele lipsesc, cum se tratează disputele). Platforma Sandbox indică explicit „protecția consumatorilor” ca beneficiu/condiție a cadrului de test.
Ce tip de derogări sunt, de obicei, necesare în astfel de pilotări (fără a pretinde că sunt cele din acest proiect)
Ministerul precizează că Hotărârea de Guvern va defini derogările necesare pentru acest proiect; până la publicarea HG, lista efectivă rămâne necunoscută publicului. Ce se poate face, însă, este să descriem categorii tipice de derogări pe care pilotările VPP + prețuri dinamice le cer, în general, pentru a funcționa end-to-end:
- Reguli de produs comercial și facturare: posibilitatea de a oferi prețuri orare și de a factura granular (inclusiv cerințe de informare și format).
- Acces la date de măsurare: drepturi/consimțământ, modalitate de transfer, periodicitate, standarde de calitate a datelor. (În dosar, solicitantul trebuie să descrie inclusiv riscurile și modul de monitorizare.)
- Decontare pe intervale scurte: dacă regimul permanent de settlement e mai grosier, pilotul poate cere reguli speciale pentru reconciliere la 15 minute.
- Roluri și praguri de piață: definirea rolului de agregator (sau a unei funcții echivalente), inclusiv condiții minime de participare, responsabilități și limitări.
- Condiții de test și „garduri de protecție”: limite de volum, tipuri de clienți eligibili, condiții de ieșire (exit plan). Platforma cere explicit o „strategie de ieșire” și o evaluare a riscurilor.
Acestea sunt „locurile” unde, de regulă, proiectele se lovesc de cadrul permanent. În Sandbox, tocmai asta se tratează: se acordă excepții punctuale pentru testare într-un cadru controlat.
Cum pot aplica și alți interesați (unde depun, ce găsesc pe site)
Pentru cei care vor să testeze propriile proiecte, platforma Sandbox descrie procesul de depunere: completarea formularului de pe site, cu posibilitatea expedierii dosarului electronic sau pe suport hârtie către Secretariat; urmează evaluare inițială, validare/consultare, analiză în Comisie, vot și comunicarea recomandării în termen de 5 zile lucrătoare.
Contactul Secretariatului este public pe pagina de depunere (telefon și e-mail), împreună cu adresa fizică. Iar pentru baza legală și formulare, „Resurse utile” listează actele relevante: Legea LP225/2024, HG66/2025 și ordinul privind modelul și modalitatea de depunere a cererii.

