ANRE a aprobat pe 22 septembrie Planul de dezvoltare a rețelelor de transport 2025–2034 al Moldelectrica. Documentul nu bifează doar proiecte; fixează ordinea intervențiilor și mută banii acolo unde rețeaua pierde, se blochează sau nu mai ține pasul cu producția nouă. Nota de plată urcă la aproape 8 miliarde de lei, adică aproape jumătate de miliard de euro, cu finanțare din surse locale și internaționale.

Harta investițiilor prinde contur pe trei axe.

Sud–centru: finalizarea liniei de 400 kV Vulcănești–Chișinău închide veriga care aduce energie stabilă spre capitală și descarcă riscurile din orele de vârf.

Nord–vest: interconexiunea de 400 kV Bălți–Suceava duce Moldova în inima rețelei românești și pregătește terenul pentru noi capacități eoliene din zonă.

Centru–vest: Strășeni–Gutinaș intră în calendar pentru anii 2030 și completează schema de cuplare cu România. În paralel, două linii de 330 kV între stația Bălți și Dnestrovsk întăresc legătura cu Ucraina pentru tranzit și echilibrare.

Stațiile devin următorul front. Transformatoare noi intră în nodurile Vulcănești, Chișinău, Bălți și Strășeni, protecțiile se aduc la standard curent, bobinele de reactanță se înlocuiesc acolo unde tensiunile scapă din parametri, iar tronsoanele de 110 kV cu pierderi mari sau echipamente la final de viață trec prin reconstrucție. Asta nu ține doar de fiabilitate; deschide culoare pentru regenerabilele care intră în sistem în următorii ani.

Componenta digitală urcă ștacheta. Sistemele de măsurare inteligentă, telemetria extinsă în stații și modernizarea TI aduc vizibilitate în timp real. Securitatea cibernetică intră în lista de obligații, nu în capitolul „ar fi bine”. Fără aceste capabilități, noile linii ar rămâne simple trasee pe hartă; cu ele, dispecerul câștigă control fin asupra fluxurilor și reacție rapidă la evenimente.

Planul răspunde unei întrebări simple: unde punem fiecare leu ca să conteze? Pe sud–centru, pentru a stabiliza alimentarea capitalei. Pe nord–vest și pe centru–vest, pentru a uni piețele cu România și a reduce dependența de importuri scumpe în ore critice. În stații și pe 110 kV, pentru a tăia pierderi și a crea spațiu pentru fotovoltaicele de la prânz și eolienele de noapte. În digital, pentru a opera o rețea care nu mai seamănă cu cea de acum un deceniu.

Pentru industrie, planul înseamnă semnale clare. Proiectele conectate pe coridoarele menționate au șanse reale de evacuare. Termenele capătă ancore în calendar, iar finanțările de la BERD, BEI și instrumente europene nu rămân simple promisiuni. Pentru public, miza se traduce în mai puține întreruperi, în prețuri mai așezate pe termen mediu și în mai multă energie produsă acasă care chiar ajunge la priză.

Aproape jumătate de miliard de euro nu „cumpără” doar cabluri și stâlpi. Cumpără timp de funcționare, spațiu pentru regenerabile și libertate de mișcare pe piața regională. Urmează acum partea grea: să vedem excavatoarele pe trasee, licitațiile închise la timp și stațiile care trec din planșe în realitate.