Republica Moldova a lansat în 2025 Registrul electronic al Garanțiilor de Origine, a adoptat regulamentul, a înregistrat primele tranzacții. Platforma funcționează. Și totuși, GO emise de ANRE nu sunt recunoscute pe piețele europene, exportatorii moldoveni sunt expuși mecanismului CBAM fără instrumente de apărare, iar întrebarea cu răspuns încă necomunicat public rămâne: ce intenționează să facă autoritățile în privința asta?
În 2025, autoritățile moldovene au comunicat insistent despre un progres real: Republica Moldova se pregătește să devină jucător activ pe piața europeană a certificatelor verzi. ANRE a adoptat regulamentul în iunie. Registrul electronic a fost lansat în noiembrie. Prima tranzacție a fost realizată de Energocom. Dionisie Ceban, șeful Secției Energie Regenerabilă din cadrul ANRE, declara că Moldova vizează pentru 2026 conexiunea la hub-ul AIB și prima tranzacție transfrontalieră cu Garanții de Origine. Presa de specialitate, inclusiv RENERGY.MD, a relatat aceste jaloane. Ele sunt reale.
Problema nu este că aceste lucruri nu s-au întâmplat. Problema este ce nu s-a spus în aceeași comunicare: că existența unui registru funcțional și conformitatea cu standardul EECS nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru ca o garanție de origine emisă de ANRE Moldova să fie recunoscută și comercializată pe piețele UE. Că între ce s-a construit și ce funcționează efectiv pe piața europeană există o distanță juridică pe care nicio decizie internă a ANRE nu o poate acoperi singură. Că un grup de companii din sector a fost nevoit să transmită o adresare formală autorității de reglementare pentru a obține un răspuns la întrebarea simplă: ce se face în privința asta?
RENERGY.MD a transmis ANRE Moldova o solicitare formală de poziție oficială privind soluțiile identificate pe termen scurt, mediu și lung pentru recunoașterea transfrontalieră a GO și gestionarea riscurilor CBAM.
Un grup de companii active pe piața energetică a transmis în paralel o adresare formală pe același subiect, solicitând răspuns în 10 zile lucrătoare.
Răspunsul ANRE va fi publicat integral la primire. Articolul va fi actualizat corespunzător.
Cine emite Garanțiile de Origine
Înainte de a înțelege ce nu funcționează, este util să înțelegi cine a emis, de fapt, GO în Moldova și cum s-a schimbat acest lucru de-a lungul timpului — pentru că istoria instituțională a acestui instrument reflectă tocmai lipsa de continuitate care îl face fragil și astăzi.
Până la modificarea Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, în 2023, Garanțiile de Origine se refereau exclusiv la energia electrică, iar organismul emitent era Energocom — furnizorul central de energie electrică. În perioada februarie 2023–ianuarie 2024, Energocom a emis 74.195 de garanții de origine. Cifra pare impresionantă. Contextul o relativizează complet: acele certificate nu aveau nicio conectare la standardele europene, nu existau în niciun registru interoperabil cu sistemele UE și nu puteau fi valorificate pe nicio piață externă. Erau, în esență, documente de conformitate internă fără valoare comercială dincolo de granițe.
În ianuarie 2025, ANRE a lansat consultări publice pe marginea unui nou regulament care să mute competența de emitere la regulator și să alinieze sistemul la standardul EECS. Ministerul Energiei a jucat rolul de inițiator al cadrului legal. Regulamentul a fost adoptat de Consiliul ANRE în iunie 2025. Ministerul Mediului — invocat uneori în discuții pe această temă — nu are și nu a avut competențe în acest dosar: GO pentru energie electrică sunt un instrument de politică energetică, nu de protecție a mediului, iar ministerul a clarificat că subiectul nu îi aparține.
Prin urmare, începând cu iunie 2025: ANRE este organismul emitent de drept, gestionează Registrul electronic și răspunde de toată arhitectura sistemului. Nu există nicio ambiguitate juridică internă în această privință. Există, în schimb, o ambiguitate de facto cu mult mai costisitoare: ANRE emite GO care nu pot fi valorificate pe principala piață-țintă a exportatorilor moldoveni de energie regenerabilă.
Platforma funcționează — problema nu este tehnică
Registrul electronic al GO, lansat la 27 noiembrie 2025, este construit pe platforma Comunității Energiei — același software utilizat de Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord, Georgia, Kosovo și Ucraina în cadrul proiectului regional inițiat de Secretariatul Comunității Energiei în 2022. Standardul adoptat este EECS — European Energy Certificate System, administrat de Association of Issuing Bodies (AIB). Moldova a finalizat ultimul din cele nouă registre regionale planificate, după ce semnase contractul cu operatorul european specializat în septembrie 2025.
Faptul că platforma folosește același software ca și restul grupului regional are o relevanță tehnică directă: procedura de audit necesară pentru conectarea la hub-ul AIB urmează un tipar cunoscut, cu configurații deja validate în alte jurisdicții. Acesta este un avantaj real față de un sistem construit de la zero. Registrul funcționează, tranzacțiile interne sunt posibile — Energocom a realizat prima, vânzând 9.000 GO unui consumator final. Taxa anuală de acces a fost stabilită la 3.027 lei pentru 2026.
Problema nu este că platforma nu funcționează. Problema este că o platformă tehnică funcțională și recunoașterea juridică pe piețele europene sunt două lucruri complet diferite — și al doilea nu decurge automat din primul.
Palierul tehnic — standardul EECS: format comun pentru toate certificatele, cu atribute definite (sursă, lună și loc de producție, putere instalată, schemă de sprijin). Adoptat de Moldova prin registrul din nov. 2025. Condiție necesară, dar nu suficientă.
Palierul operațional — hub-ul AIB: infrastructura de comunicare inter-registre care permite transferul transfrontalier efectiv al GO. Fără conectare la hub, GO pot circula intern dar nu pot fi transferate în alte state. Moldova nu este conectată. Obiectiv declarat: 2026.
Palierul juridic — Art. 19(11) RED II: interdicție legală care interzice statelor membre UE să recunoască GO din state terțe, indiferent de standardul tehnic. Moldova este stat terț. Serbia este conectată la hub din 2020 — și tot nu îi sunt recunoscute GO în UE din același motiv.
Chiar după conectarea la hub-ul AIB, GO moldovenești nu pot fi recunoscute juridic în UE din cauza Art. 19(11) din RED II — interdicție de drept primar european care se aplică tuturor statelor terțe, inclusiv Serbiei, conectată la hub din 2020.
Rezolvarea necesită un acord bilateral UE–Moldova sau un cadru adoptat de Consiliul Ministerial al Comunității Energiei. Niciuna dintre soluții nu are calendar confirmat.
Anatomia blocajului: nu unul, ci trei obstacole suprapuse
Comunicarea publică tinde să prezinte situația ca pe un singur obstacol tehnic-procedural — aderarea la AIB — rezolvabil prin accelerarea unui proces. Realitatea documentată este mai dificilă: există trei blocaje cu naturi diferite, care se suprapun și se amplifică reciproc, fiecare cu actori și timpi proprii.
Primul blocaj — tehnic-operațional — este în sfera ANRE. Moldova nu este conectată la hub-ul AIB. Conexiunea presupune un audit tehnic al registrului, alinierea configurațiilor la AIB Hub Agreement și validarea de Adunarea Generală AIB. Fără aceasta, GO nu pot circula transfrontalier. Rezolvarea este în competența directă a regulatorului și nu necesită decizii politice externe. Este singura dimensiune pe care ANRE o poate controla integral și pentru care întârzierea nu are o justificare publică articulată.
Al doilea blocaj — juridic structural — depășește orice competență națională. Articolul 19(11) din Directiva (UE) 2018/2001 interzice statelor membre UE să recunoască GO emise de state terțe în absența unui acord bilateral UE–stat terț sau a unui cadru specific de recunoaștere. Republica Moldova este stat terț. Nu există un acord bilateral. Serbia — conectată la hub din noiembrie 2020, cu GO EECS emise de ani de zile — are exact același obstacol. GO sârbești nu sunt recunoscute în UE. Conectarea la hub este o condiție necesară, dar nu suficientă. Rezolvarea Articolului 19(11) necesită fie negocieri la nivel de Comisie Europeană și Guvern, fie adoptarea unui cadru de recunoaștere de către Consiliul Ministerial al Comunității Energiei cu acceptul Comisiei.
Al treilea blocaj — de piață — privește România specific. Chiar dacă primele două obstacole ar fi rezolvate simultan, piața română de GO nu va fi funcțională înainte de 1 ianuarie 2027. ANRE România a obținut statut de observator AIB abia în noiembrie 2025 și urmărește calitatea de membru deplin din iunie 2026, urmată de trei regulamente subsecvente până în septembrie 2026. Nu există o piață de destinație funcțională pe care GO moldovenești să fie tranzacționate, chiar dacă restul obstacolelor ar dispărea mâine.
„Implementarea [proiectului regional de GO în Comunitatea Energiei] nu este suficientă pentru ca garanțiile de origine să fie recunoscute în UE, din cauza Articolului 19(11) din RED II.”
Secretariatul Comunității Energiei, 2024
CBAM: taxa pentru absența dovezii
Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră — Regulamentul (UE) 2023/956 — a intrat în faza definitivă la 1 ianuarie 2026. Energia electrică este explicit inclusă în domeniu. Importatorii de electricitate din state terțe în UE sunt obligați să raporteze emisiile incorporate și să achite certificate CBAM proporționale cu intensitatea carbonică a producției importate.
Instrumentul de reducere sau exonerare de această obligație este exact Garanția de Origine recunoscută — documentul care dovedește că energia importată este regenerabilă. Fără GO recunoscute, importatorul român care cumpără energie din Moldova aplică valorile implicite de intensitate carbonică ale mixului moldovean — semnificativ mai mari decât zero — și suportă costul certificatelor CBAM aferente. Acest cost nu rămâne la importator: se transferă în negocierile comerciale sub forma unui preț mai mic acceptat pentru energia moldovenească sau a unui dezavantaj competitiv față de furnizorii din state cu GO recunoscute.
Consecința practică este că energia regenerabilă moldovenească — hidro, solar, eolian — nu poate fi vândută ca atare pe piața română. Este vândută ca energie generică, la prețul energiei generice, cu costul CBAM inclus implicit în ecuație. Prima de „verde” pe care GO ar trebui să o genereze rămâne nerealizată.
Cronologia ANRE 2025–2026: ce s-a realizat și unde sunt lacunele
Contextul regional: ce au realizat și ce nu au reușit statele din Comunitatea Energiei
Moldova nu este singura în această situație. Nouă state din Comunitatea Energiei — Albania, ambele entități din Bosnia-Herțegovina, Georgia, Kosovo, Macedonia de Nord, Moldova, Muntenegru și Ucraina — au construit registre electronice de GO în cadrul aceluiași proiect regional, cu același software, cu același obiectiv declarat: integrare în piața europeană de certificate verzi.
Serbia este cazul cel mai avansat și cel mai instructiv. EMS — operatorul de transport sârb — s-a conectat la hub-ul AIB în noiembrie 2020. Emite GO EECS de ani de zile. Transferă certificate transfrontalier prin hub. Și totuși: GO sârbești nu sunt recunoscute în statele membre UE. Articolul 19(11) din RED II produce același efect de blocare, indiferent de nivelul de maturitate tehnică. Albania, Muntenegru și Bosnia sunt membre AIB, dar nu ale schemei EECS Electricity Group — ceea ce înseamnă că nu pot emite GO EECS și nu le pot transfera prin hub, în ciuda calității de membre AIB.
Secretariatul Comunității Energiei a recunoscut public această limitare structurală și lucrează la un roadmap pentru recunoașterea GO din Părțile Contractante în UE — discutat la Consiliul Ministerial din decembrie 2024. Roadmap-ul definește patru grupe de criterii. Nu are un calendar fix confirmat public. Reprezintă totuși singurul mecanism realist pentru deblocarea Articolului 19(11) pe termen mediu, în absența unui acord bilateral UE–Moldova.
Situația comparativă: Moldova față de România și Serbia
| Criteriu | Moldova (ANRE-MD) | România (ANRE-RO) | Serbia (EMS) |
|---|---|---|---|
| Organism emitent GO definit | ✓ ANRE (din iun. 2025) | ✓ ANRE | ✓ EMS |
| Registru EECS operațional | ✓ Nov. 2025 | ~ În dezvoltare | ✓ Din 2020 |
| Conexiune hub AIB | ✗ Obiectiv 2026 | ✗ Obiectiv iun. 2026 | ✓ Din nov. 2020 |
| GO recunoscute în UE | ✗ Blocaj Art. 19(11) — stat terț | ✓ Stat membru UE | ✗ Același blocaj — stat terț |
| Piață GO funcțională | ~ Tranzacții interne | ✗ Cel devreme ian. 2027 | ✓ Activă, transfer prin hub |
| Expunere CBAM la export în UE | ✗ Risc activ — ian. 2026 | — Stat UE, exceptat | ✗ Risc activ, situație similară |
Situația descrisă nu este consecința unui eșec izolat. Este produsul suprapunerii unui blocaj tehnic intern nerezolvat, a unui blocaj juridic european structural și a unui decalaj de piață pe direcția principalului partener energetic. Fiecare, separat, ar fi gestionabil. Combinate, produc o fereastră de risc operațională cu efect din 1 ianuarie 2026 — dată de la care CBAM funcționează în forma sa definitivă.
Grupul de companii care a transmis o adresare formală ANRE nu cere o declarație de intenție. Cere soluții cu calendar pe trei orizonturi: mitigarea riscului CBAM imediat, finalizarea conexiunii la hub AIB pe termen mediu și un cadru predictibil pentru investițiile în RES pe termen lung. RENERGY.MD a formulat aceeași solicitare în paralel. Răspunsul ANRE va fi publicat integral în momentul în care va fi primit.



