Ministerul Energiei a pus în consultare publică un proiect de Hotărâre de Guvern care modifică HG nr. 1059/2023 și prelungește până la 31 decembrie 2026 obligația de serviciu public ce menține SA „Energocom” în rol de cumpărător centralizat de energie electrică pentru furnizorii serviciului universal, furnizorul de ultimă opțiune și operatorii de sistem.

Consultarea are loc în perioada 9–15 decembrie 2025, iar propunerile pot ajunge la Ministerul Energiei până la 15 decembrie, în baza regulilor din Legea nr. 100/2017 privind actele normative și Legea nr. 239/2008 privind transparența în procesul decizional.

Proiectul de hotărâre are puține articole, însă efectul lor este clar.

Prima schimbare ține de temeiul legal. Clauza de adoptare trimite la noua Lege nr. 164/2025 cu privire la energia electrică, respectiv la art. 4 alin. (1) lit. e) și art. 17 alin. (3). Această lege aliniază modelul de piață al Republicii Moldova la regulile europene, cu accent pe piețe concurențiale, interconectate și pe rol clar pentru autoritățile de reglementare.

A doua modificare este punctul cheie. Textul „31 decembrie 2025” din HG nr. 1059/2023 se înlocuiește cu „31 decembrie 2026”. Obligația de serviciu public nu se oprește la final de 2025, ci se extinde pe tot parcursul anului 2026.

În plus, proiectul fixează clar data de intrare în vigoare: 1 ianuarie 2026. Schema actuală nu are astfel pauze sau zone gri între regimul din 2025 și cel din 2026.

Cum a ajuns Energocom „cumpărătorul unic” pentru energia țării

HG nr. 1059/2023 a apărut într-un context de presiune maximă asupra sistemului energetic. Contractul Gazprom–Moldovagaz nu a mai asigurat, pentru regiunea transnistreană, fluxuri de gaze care să permită funcționarea confortabilă a centralei de la Cuciurgan, iar Republica Moldova a intrat într-o dependență aproape completă de importurile de energie din zona ENTSO-E, în special din România.

În acest decor, statul a ales să concentreze puterea de negociere într-o singură entitate. Conform obligației de serviciu public, SA „Energocom” cumpără energia pentru furnizorii serviciului universal, furnizorul de ultimă opțiune și operatorii de sistem, pe baza unor contracte la nivel regional și a accesului la piețele externe.

Oficial, rolul Energocom apare ca soluție temporară, legată de securitatea aprovizionării, nu ca model permanent de piață. Totuși, după 2023 și 2025, prelungirea din 2026 ridică o întrebare firească: cât timp mai rămâne „temporar” acest aranjament și când începe, de fapt, regimul în care furnizorii își asumă singuri achizițiile pe o piață pe deplin liberalizată.

Explicația oficială pentru încă un an de mandat acordat Energocom se leagă de trei elemente care apasă în continuare pe sistemul energetic.

Primul element ține de interconexiuni. Capacitățile comerciale de transfer dintre Ucraina și Republica Moldova, esențiale pentru importurile spre malul drept, nu arată o traiectorie stabilă. Implementarea mecanismelor europene de calcul al capacităților a adus o doză mai mare de incertitudine. Un exemplu concret: în august 2025, Republica Moldova a primit doar 204 MW capacitate de transfer netă fermă, față de intervalul considerat normal de 255–315 MW.

Al doilea element este consumul intern, care se îndepărtează de prognoze în mod spectaculos. Documentele oficiale notează deviații zilnice de până la 50 la sută și diferențe de 300–400 la sută în anumite intervale orare. Într-o astfel de situație, un contract standard pe termen lung devine o formă de pariu greu de gestionat pentru fiecare furnizor în parte.

Al treilea element, poate cel mai vizibil, este războiul din Ucraina. Stații de transformare, noduri critice ale rețelei de transport și linii de înaltă tensiune au ieșit din funcțiune temporar sau definitiv, după atacuri cu rachete și drone în anii 2024–2025. Acest fapt reduce fiabilitatea sistemului ucrainean și schimbă frecvent nivelul de capacitate disponibilă pentru export.

Când Ucraina reduce transferurile pentru a-și proteja propriul sistem, efectul nu rămâne între granițele sale. Fluxurile ENTSO-E din regiune se reconfigurează automat, iar congestiile afectează inclusiv capacitatea de import din România și din alte state vecine. Prețurile angro devin mai volatile, pe fondul unei oferte mai mici și al riscului de deficit.

În acest cadru, furnizorii și traderii privesc contractele cu livrare spre Republica Moldova cu mai multă precauție. Tot mai puțini actori acceptă angajamente ferme pe termen lung, iar ofertele care ajung la licitații includ adesea prime de risc ridicate sau cantități insuficiente. Rezultatul apare deja în piață: licitații pentru anul 2026 anulate din cauza ofertelor prea puține sau a prețurilor considerate disproporționate față de nivelul regional.

În lipsa Energocom, furnizorii serviciului universal ar intra în 2026 cu obligația de a cumpăra energie exclusiv prin mecanisme competitive, în condițiile unei piețe regionale tensionate. Scenariul include riscuri clare de lipsă de oferte sau de prețuri greu de suportat pentru consumatori și pentru bugetele publice.

Oficial, prelungirea până la 31 decembrie 2026 apare ca măsură de protecție în fața unei piețe care nu poate susține singură securitatea aprovizionării. Dintr-un unghi mai atent, întrebarea devine alta: unde se termină logica de criză și unde începe noul model real de piață.

Energocom negociază volume mari, combină contracte bilaterale cu tranzacții pe burse și poate fixa prețuri pentru perioade trimestriale sau semestriale, deci dispune de un arsenal comercial solid. Cu toate acestea, transparența detaliată a acestor contracte și modul în care avantajele de volum se transformă în beneficii concrete pentru consumatori rămân teme sensibile.

Un alt punct nevralgic ține de concurență. Dacă Energocom rămâne „platforma” prin care curentul intră în țară pentru consumatorii reglementați, spațiul pentru diferențiere reală între furnizori se restrânge. Aceștia păstrează rolul de interfață comercială cu clientul, dar nu mai au libertate deplină la capitolul strategii de achiziție.

Mai apare și un al treilea nivel de întrebare. Legea 164/2025 trimite clar spre un model european, cu piețe organizate, tranzacții transparente și concurență reală. Prelungirile succesive ale obligației de serviciu public mută în viitor momentul în care acest model funcționează pe deplin, fără un rol atât de puternic al statului în achiziții.

Deocamdată, autoritățile mizează pe argumentul prudenței: mai bine încă un an cu un mecanism centralizat, decât riscul unei crize de aprovizionare într-o regiune aflată sub presiune și în plin război. Întrebarea care rămâne deschisă pentru 2027 și mai departe este cum arată ieșirea ordonată din acest aranjament, astfel încât piața să nu rămână blocată într-un regim „temporar” prelungit.

În prezent, proiectul se află în etapa de consultare publică. Ministerul Energiei a anunțat inițierea elaborării actului normativ pe platforma oficială de participare, în conformitate cu Legea nr. 100/2017.

După încheierea perioadei 9–15 decembrie 2025, documentul ajunge la Centrul Național Anticorupție pentru expertiza anticorupție și la Ministerul Justiției pentru expertiza juridică. Abia după aceste etape proiectul poate intra pe masa Guvernului, cu obiectivul ca modificările să intre în vigoare la 1 ianuarie 2026.