Ministerul Energiei a scos la definitivare proiectul de Hotărâre de Guvern care aliniază actele subordonate la recenta Lege nr. 111/2025 ce modifică Legea 139/2018. Din documente reiese o repoziționare clară: statuăm cine face audit, cine plătește, cum circulă banii către eficiență și cum se urmăresc rezultatele. Nota de fundamentare leagă direct pachetul de modificări de obligația Guvernului de a ajusta cadrul secundar în cel mult 3 luni de la intrarea în vigoare a legii, deci presiunea de calendar este reală.

Textul proiectului precizează că în Regulamentul auditorilor energetici dispar „societățile comerciale” ca sintagmă generică, în favoarea termenului „persoană juridică”. Ajustarea este tehnică, dar curăță limbajul și-l aduce la zi.

Apare o definiție utilă pentru „grup de clădiri”: ansamble pe același teren ori învecinate, cu infrastructură comună sau funcțiune unitară, evaluabile energetic individual și în ansamblu. Definiția ajută la proiectele multi-bloc și la calculele de impact pe perimetre compacte.

Regula privind cine prestează auditul energetic se corectează: serviciile se prestează conform art. 20 alin. (2) din Legea 139/2018, nu prin limitare la „societăți comerciale”, ceea ce deschide ușa și organizațiilor necomerciale, în linie cu Legea 111/2025.

Regimul de conformitate pentru auditori se întărește: dacă neconformitățile nu se înlătură în termen, CNED suspendă înscrierea în registru și comunică motivarea plus termenul de remediere; termenul de suspendare nu poate depăși 3 luni „din data emiterii ordinului” – precizare care reduce ambiguitățile.

La capitolul „când e obligatoriu auditul”, proiectul potrivește regulamentul cu noua lege: auditul devine obligatoriu exact în cazurile din art. 19 alin. (3) al Legii 139/2018, în locul formulei mai largi din trecut. Asta înseamnă o țintire mai exactă a efortului de audit, cu excepții explicite pentru proiectele de clădiri ≤250 m², unde certificatul de performanță energetică poate substitui auditul.

Pe Programul schemei de obligații (HG 1064/2023), proiectul schimbă „instituția publică de suport” cu Centrul Național pentru Energie Durabilă (CNED), în linie cu noua arhitectură instituțională, și igienizează redactarea.

Un punct sensibil: obiectivul anual de economii de energie. Tabelul comparativ arată corectura de la „2400 ktep/an” la „2,4 ktep/an”, însă în coloana „după modificare” apare „24 ktep/an”, ceea ce poate semnala o eroare de tastare sau o indecizie de fond. Ministerul trebuie să clarifice cifra finală înainte de adoptare, pentru că între 2,4 și 24 ktep diferența este uriașă pentru ținte, bugete și monitorizare.

Programul FEERM primește o ancoră procedurală: achizițiile din proiectele finanțate prin FEERM se fac „în conformitate cu condițiile produselor de finanțare aplicabile”. Asta prinde în text practicile deja folosite de CNED la „Casa Verde” și reduce fricțiunea la beneficiari.

Nota de fundamentare trasează linia de forță: se exclude lista părților obligate din Program (ANRE o va ține și actualiza separat), se menține finanțarea prin Fondul pentru Eficiență Energetică gestionat de CNED, se permite asociațiilor de proprietari și proprietarilor de case individuale să-și aleagă executantul, iar CNED subvenționează ulterior, dacă au fost respectate condițiile produselor de finanțare.

Tot acolo găsim și elementele care explică de ce proiectul mută accentele pe audit: serviciile pot fi prestate de orice persoană juridică, iar obligația de audit pentru proiectele finanțate de stat, APL sau IP CNED se nuanțează cu excepțiile pentru clădiri mici și cu opțiunea certificatului energetic la blocuri și case mari, atunci când există.

Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a ridicat problema „celebrei” perioade de recuperare de 154 de ani pentru casele pe lemn, din Strategia de renovare. Autorul a explicat contextul: cifra privește strict gospodăriile pe lemn, unde combustibilul ieftin aplatizează economiile; oricum, în FEERM nu trec proiecte cu payback peste 20 de ani, deci nu se finanțează asemenea cazuri. Aici proiectul își apără țintirea economică.

Convergență clară la trei capitole: definirea „grupului de clădiri”, rescrierea punctului 6 din Regulamentul auditorilor pentru aliniere la lege și recalibrarea art. 48 privind obligativitatea auditului. Divergența majoră privește ținta de economii — „2,4 ktep/an” vs. „24 ktep/an” — și cere clarificare înainte de aprobarea în Guvern, altfel riscăm un ping-pong post-adoptare.
Mai apare o corecție utilă: uniformizarea abrevierii IP CNED în toate textele și în nota de fundamentare, pentru coerență terminologică și aplicare fără ambiguități.

Pentru APL și proiectele finanțate public, auditul rămâne o poartă necesară, dar nu universală; clădirile mici pot merge pe certificatul de performanță energetică, iar pentru blocuri și case mari certificatul poate substitui auditul când e disponibil. Asta scurtează traseul pentru proiectele cu bugete mici și reduce costul de tranzacție unde impactul e limitat.

Pentru întreprinderi mari, termenul de 1 an pentru primul audit curge de la notificarea primită de la CNED, după care ciclul de 4 ani rămâne standard. Semnalul este de rigoare, nu de formalism.

Pentru gospodăriile pe lemn, dezbaterea „payback 154 ani” nu ține loc de politică publică; FEERM oricum filtrează prin plafonul de 20 de ani, ceea ce încurajează pachete de măsuri cu efect real sau trecerea pe sisteme cu combustibili mai scumpi dar eficienți, unde economiile devin vizibile.

Pentru piața de audit, deschiderea către toate persoanele juridice (inclusiv ONG-uri) promite competiție pe calitate, nu pe statutul juridic. În paralel, mecanismul de suspendare în registru disciplinează actorii fără a bloca piața.

Direcția e corectă: aliniere la lege, claritate procedurală, mutarea accentului din „cine” pe „cum” și „când”. Salutăm consolidarea rolului CNED, standardizarea pe FEERM și „des-birocratizarea” auditului pentru cazurile mici. Observăm însă două puncte care cer reparație înainte de aprobarea în Guvern: cifra finală a țintei anuale de economii, unde documentația e inconsistentă, și uniformizarea terminologică CNED în toate materialele de însoțire. Dacă se rezolvă, proiectul poate produce efect rapid în teren, cu contractări mai simple, indicatori măsurabili și mai puține blocaje la control.

Pe termen scurt, primăriile și asociațiile de proprietari pot pregăti pachete de lucrări care se încadrează în plafonul de recuperare de 20 de ani și pot planifica achizițiile direct în logica produselor de finanțare FEERM. Pe termen mediu, redefinirea „grupului de clădiri” deschide soluții de renovare pe perimetre — scări întregi de bloc, ansamble școlare, spitale cu corpuri multiple — care captează economii de scară și rezultate mai consistente la raportarea anuală.

Așteptăm clarificarea oficială a țintei ktep pentru 2024–2026; dacă rămâne 2,4 ktep sau urcă la 24 ktep, impactul bugetar și planurile CNED, ANRE și autorităților locale vor arăta diferit. Cerem și publicarea unui răspuns consolidat la comentarii, cu lista completă a propunerilor acceptate, parțial acceptate sau respinse, așa cum au cerut unii participanți la consultări și cum a indicat Ministerul că a și procedat în 9 septembrie, într-o ședință tehnică cu părțile interesate. Transparența pe „traseul decizional” consolidează încrederea și scade zgomotul.