Valul de plângeri legate de facturile la gaze din ultimele luni scoate la suprafață nu doar vulnerabilități tehnice ale trecerii de la Moldovagaz la Energocom. Situația dezvăluie un amestec de reformă grăbită, responsabilitate fragmentată și rotație de personaje în poziții-cheie, în timp ce consumatorii încearcă să înțeleagă de ce suma de pe factură nu mai are legătură cu cifrele de pe contor.

Ministerul Energiei vorbește despre zeci de mii de sesizări pentru lunile august, septembrie și octombrie 2025. Presa preia cifre între 20 și 30 de mii de plângeri, iar tema facturilor greșite apare constant în spațiul public. Reacția oficială vine sub formă de ședință de criză, convocată cu Moldovagaz, Energocom și operatorii regionali de distribuție, plus ANRE. Ministerul folosește expresii precum „intervenție rapidă” și „corectarea facturilor”, însă pentru oamenii care țin factura în mână aceste formule nu aduc, de la sine, nici bani înapoi, nici încredere.

Imaginile publicate de Minister arată o masă la care apar conducerea ministerului, reprezentanți ANRE, ai Moldovagaz și ai Energocom. Comunicatul oficial descrie instituțiile, nu persoanele, deși în spatele siglelor se află oameni concreți, inclusiv nume care au mai fost deja în centrul altor controverse în sectorul energetic.

Sesizările consumatorilor au început cu exemple punctuale. Cineva care se încălzește cu gaz doar seara observă că factura sare brusc la un nivel imposibil de explicat. Altă persoană descoperă că indexul de pe hârtie nu are nicio legătură cu fotografia de la contor. În mai multe cazuri se observă trecerea oamenilor în regim de plată fixă fără explicații clare.

Ministrul Energiei recunoaște problema și explică faptul că statul parcurge o trecere de la un operator la altul, de la Moldovagaz la Energocom. Directorul ANRE invocă regulile care permit utilizarea unui consum estimativ pentru cel mult trei luni, cu promisiunea unor corecții ulterioare atunci când contoarele se citesc efectiv. Pe hârtie, sistemul pare echilibrat. În realitate, un consumator vede doar factura mai mare și o frază generală despre viitoare recalculări.

Moldovagaz raportează aproximativ 40.000 de consumatori cu facturi care nu reflectă consumul real și mai vorbește despre 14.000 de cazuri în care recalculările din episodul precedent nici nu au intrat în facturile curente. Explicația oficială se axează pe dificultatea accesului la contoare, erori la transmiterea datelor și întârzieri în fluxul de informații dintre bănci și operatori.

Abia după ce subiectul explodează în medii sociale, Ministerul Energiei intră într-un rol de arbitru. Impune termene scurte pentru corectarea facturilor și solicită rapoarte detaliate privind citirea contoarelor, instalarea sistemelor de citire de la distanță și integrarea sistemelor informatice cu ANRE. De aici încolo, fiecare instituție încearcă să arate că greșeala se află în curtea celeilalte.

De ce s-a forțat schimbarea: Moldovagaz pierde licența, Energocom intră în scenă

Pentru a înțelege haosul actual, contextul politic și juridic este esențial. ANRE retrage licența de furnizare a Moldovagaz, companie controlată de Gazprom, pe motiv că nu respectă separarea activităților de transport, distribuție și furnizare, cerută de Pachetul Energetic III. Energocom, companie de stat, preia rolul de furnizor de serviciu public și furnizor de ultimă opțiune pentru malul drept.

La nivel de discurs, această schimbare apare ca o victorie în lupta pentru securitate energetică și aliniere la normele europene. În spatele discursului se află însă un calendar extrem de strâns. Energocom nu are încă o bază proprie de date completă, nu deține un soft de facturare matur și depinde în continuare de infrastructura Moldovagaz pentru citirea contoarelor și pentru o parte din serviciile de relații cu clienții. Chiar directorul Energocom admite, într-un interviu, că tranzacția cu Moldovagaz presupune utilizarea infrastructurii vechi pentru cel puțin un an și implementarea etapizată a softului propriu.

Reforma intră astfel într-o zonă de vulnerabilitate. Contractele și facturile poartă numele Energocom, însă o parte esențială a fluxului de date rămâne în grija unei companii care tocmai a pierdut licența de furnizare. Sistemul nou funcționează cu motor vechi.

Oficialii vorbesc despre un proces reglementat. Operatorii de distribuție citesc contoarele și transmit datele către furnizor. Energocom emite facturile pe baza acestor date. ANRE stabilește regulile de joc și verifică respectarea lor. În teorie, această schemă pare clară. Situația actuală arată însă un sistem care nu reușește să ducă din prima un flux corect de la contor până la factură.

Contoarele rămân, în multe cazuri, în interiorul apartamentelor. Companiile nu reușesc să trimită cititori peste tot sau nu găsesc proprietarii acasă. În lipsa unei citiri efective, regulamentul permite utilizarea unui consum estimativ în funcție de istoricul clientului. Dacă între timp familia își schimbă modul de consum sau trece pe alt combustibil pentru o parte din nevoi, estimarea devine o sursă de eroare. Când aceste erori se cumulează la nivel de zeci de mii de conturi, apar exact facturile care declanșează scandalul.

În paralel, migrarea unor baze de date uriașe de la Moldovagaz spre sistemele Energocom introduce alt tip de vulnerabilitate. Fiecare contor trebuie legat corect de un cod de client, de o adresă, de un istoric de plăți. Orice greșeală de mapare produce facturi absurde pentru unii și lipsă de facturi pentru alții. Softul de billing al Energocom intră în această ecuație. Fără o perioadă reală de pilotare la scară redusă, sistemul se lansează direct pentru sute de mii de consumatori, iar erorile ies la suprafață în viața de zi cu zi, nu într-un mediu de test.

Ce spune oficial Energocom

În plin scandal, Energocom reacționează cu o poziție oficială pe Facebook. Mesajul se adresează direct clienților și încearcă să explice rolurile în lanțul contoar – factură. Tonul comunicatului este politicos, dar extrem de clar în ceea ce privește direcția responsabilității.

Compania subliniază că procesul de citire a contoarelor și transmiterea datelor de consum către furnizor este reglementat și aparține exclusiv Operatorului Sistemului de Distribuție, adică entități precum „Chișinău-gaz”, „Bălți-gaz”, „Cahul-gaz” și altele. Furnizorul, în acest caz Energocom, emite facturile doar pe baza datelor primite. Orice eroare în citire sau lipsă de acces la contor ar reprezenta, potrivit comunicatului, o problemă pentru operatorul de distribuție.

Energocom face trimitere expresă la Regulamentul nr. 113/2019, document care plasează obligația de citire și transmitere a datelor în responsabilitatea exclusivă a OSD. Dacă apare o neconcordanță între consumul real și cel facturat, OSD trebuie să verifice situația, să recalculeze și să transmită datele corectate.

Compania le spune clienților săi că, în cazul unor diferențe, aceștia trebuie să semnaleze problema. Energocom promite că transmite mai departe sesizarea către OSD și așteaptă corectarea la următoarea factură sau în facturile viitoare. În același mesaj, Energocom explică faptul că orice sumă plătită în plus față de consumul real se transformă în avans pentru lunile următoare și apare reflectată ca atare în facturile viitoare.

În traducere liberă, Energocom transmite public că nu controlează citirea contoarelor, nu stabilește datele de consum și nu are cum să prevină erorile în acest segment. Rolul său ar fi doar acela de emițător de facturi și de „intermediar” între client și distribuitor. Din punct de vedere juridic, această poziție respectă litera regulamentelor. Din punct de vedere al percepției publice, mesajul seamănă cu o spălare de mâini.

Consumatorul vede numele Energocom pe factură, plătește către Energocom și se adresează acestei companii atunci când descoperă o problemă. Faptul că banii „în plus” rămân ca avans pentru lunile următoare nu rezolvă sentimentul de nedreptate. O familie cu buget limitat resimte imediat o factură umflată, chiar dacă sistemul promite să „compenseze” peste două-trei luni.

Scandalul facturilor scoate la lumină și un alt detaliu important: jocul de rotații în conducerea Energocom. În decembrie 2024, premierul Dorin Recean cere public demisia lui Victor Bînzari din funcția de director general interimar al Energocom. Motivul invocat se referă la achizițiile de gaze pentru sezonul rece și la lipsa unor prețuri considerate avantajoase. Agenția Proprietății Publice confirmă ulterior încetarea contractului, iar în locul lui Bînzari apare Eugeniu Buzatu. Mesajul Guvernului este tranșant: schimbare de management, asumare de responsabilitate, început nou.

Totuși, numele lui Victor Bînzari nu dispare din schema companiei. În 2025, Energocom anunță crearea Sucursalei „Furnizare”, structură care se ocupă de relația directă cu consumatorii și de toate procesele legate de furnizarea de gaze pentru malul drept, inclusiv segmentul de facturare. Conducerea acestei sucursale ajunge chiar la Victor Bînzari, care apare în documente oficiale drept administrator. Buletinele Agenției Servicii Publice și unele contracte de furnizare semnate în toamna lui 2025 îl indică în continuare la această funcție.

Situația creează o imagine paradoxală. La nivel oficial, Guvernul comunică o demisie și o schimbare de direcție la vârful Energocom. În paralel, aceleași documente și contracte arată același nume, reîncadrat într-o poziție cheie, exact în zona în care izbucnește acum scandalul facturilor.

Actualul director general, Eugeniu Buzatu, explică în interviuri că tranziția la noul model se desfășoară fără disconfort pentru cetățeni și că sistemul va intra pe un făgaș normal. În spatele acestor declarații, structura de furnizare și facturare rămâne sub responsabilitatea sucursalei conduse de fostul director. Pentru public rezultă o imagine de rotație în cerc, în care numele se mută de pe o treaptă pe alta, fără o ruptură reală.

Energocom, Moldovagaz, ANRE și Ministerul Energiei. Un ping-pong pe responsabilitate

Lanțul instituțional se întinde pe patru niveluri. Energocom emite facturi și comunică cu publicul, dar arată mereu spre operatorii de distribuție când apar erori. Moldovagaz și companiile sale regionale de distribuție controlează contoarele, fluxul de date și o parte din infrastructura IT. ANRE stabilește regulile și tolerează un model în care consumul estimativ acoperă perioade de până la trei luni. Ministerul Energiei intervine cu ședințe de criză, termene și declarații ferme doar după ce subiectul ajunge la un volum critic.

Niciuna dintre instituții nu își asumă direct faptul că a permis lansarea unei tranziții de o asemenea amploare fără un mecanism clar de protecție pentru consumator. Cu cât scandalul se extinde, cu atât devine mai vizibilă tentația tuturor actorilor de a arăta că vina se află „în altă parte” și că eventualele pierderi pentru oameni se compensează, la un moment dat, prin avansuri și recalculări.

Între timp, rapoartele despre pierderi înregistrate de Energocom în tranzacțiile de gaze și despre stocuri achiziționate la prețuri dificil de recuperat nu dispar din fundal. Imaginea companiei devine tot mai încărcată: un actor care joacă rol strategic pentru securitatea energetică, dar acum se află și în centrul unei crize de încredere la nivel de gospodărie.

După ședința convocată de Minister, publicul află despre termene scurte pentru corectarea facturilor, despre rapoarte tehnice și despre colaborări „strânse” între Energocom și operatorii de distribuție. Răspunsurile la întrebările de bază rămân totuși incomplete.

Nu există încă o garanție clară că rectificările se aplică automat pentru toți cei afectați, nu doar pentru cei care au avut timp să depună plângeri. Nu există o clarificare transparentă asupra rolurilor personale: cine răspunde, cu nume și prenume, pentru haosul creat de Sucursala „Furnizare” și pentru modul în care funcționează fluxul dintre Moldovagaz și Energocom. Nu există niciun plan detaliat, prezentat public, care să descrie pașii concreți de stabilizare a sistemului de facturare.

Energocom, compania de stat cu bani europeni în spate, într-o scenă de teatru ieftin

Energocom nu este un SRL oarecare. Este o societate pe acțiuni deținută integral de stat, creată prin hotărâre de Guvern, cu rol de furnizor central de energie electrică și, în ultimii ani, și de gaze naturale pentru Republica Moldova. Statul i-a extins treptat atribuțiile, a transferat spre această companie achizițiile strategice de energie și gaze și i-a pus pe umeri partea cea mai sensibilă din povestea securității energetice.

În paralel, Guvernul și partenerii externi au deschis, pentru Energocom, o linie financiară de o magnitudine rar întâlnită în economia moldovenească. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare acordă un pachet de finanțare de până la 400 milioane de euro, destinat achiziției de gaze naturale și energie electrică, cu garanție de stat, în cadrul proiectului „Consolidarea securității energetice a Republicii Moldova”. Mesajul oficial spune că aceste resurse protejează cetățenii de crize și reduc riscul unor scumpiri violente la tarife. În esență, contribuabilul își asumă prin Guvern garanțiile, iar partenerii europeni pun la dispoziție creditul și, în alte proiecte de infrastructură energetică, granturi care completează acest efort.

În aceste condiții, Energocom ar trebui să fie, măcar teoretic, vitrina impecabilă a statului. O companie care administrează miliarde de lei în contracte de achiziție, rulează bani europeni și credite cu garanție suverană, poartă sigla Republicii Moldova pe fiecare acord cu BERD, BEI sau alți finanțatori și pretinde statut de „jucător-cheie” al pieței energetice. De la o asemenea entitate, cetățeanul are dreptul să aștepte nu doar facturi corecte, ci și transparență, rigoare și un management fără umbre.