A fost lansat studiul „Tranziția către energia regenerabilă: oportunități și recomandări de politici”, care analizează perspectivele Republicii Moldova în domeniul energiei verzi și propune un cadru de politici pentru dezvoltarea acestui sector. Redacția Renergy a examinat atent documentul pentru a evalua cât de realist și aplicabil este în contextul actual al infrastructurii și pieței energetice din țară. Susținem fără rezerve necesitatea unei tranziții clare spre regenerabile, însă considerăm că studiul ridică mai multe semne de întrebare, având nevoie de o fundamentare mai solidă, bazată pe date concrete, expertiză tehnică și o strategie aplicabilă. Din perspectiva noastră, ca specialiști în dezvoltarea proiectelor de energie verde, vom analiza critic principalele recomandări, vom evidenția lipsurile metodologice și vom propune soluții mai realiste, inspirate din experiența țărilor vecine și realitățile pieței locale.

Lipsa unei analize aprofundate a terenurilor disponibile pentru energie regenerabilă

Una dintre cele mai mari slăbiciuni ale studiului este lipsa unei evaluări precise a terenurilor disponibile pentru dezvoltarea proiectelor fotovoltaice și eoliene. Se afirmă că Moldova are un potențial solar de 4,5 GW și un potențial eolian de 20,9 GW, fără a lua în calcul restricțiile reale care limitează utilizarea acestor resurse.

În practică, dezvoltarea unui parc fotovoltaic sau eolian nu depinde doar de radiația solară sau viteza vântului, ci și de:

• Disponibilitatea și calitatea terenurilor – multe dintre suprafețele cu expunere solară optimă sunt deja utilizate pentru agricultură intensivă.
• Accesul la rețeaua electrică – multe regiuni cu potențial ridicat nu au infrastructură adecvată pentru evacuarea energiei.
• Reglementările privind schimbarea destinației terenurilor – deși legislația recentă a eliminat necesitatea schimbării destinației terenurilor agricole pentru instalarea fotovoltaicelor, multe primării și consilii locale aplică reguli proprii care blochează aceste proiecte.
• Rezistența socială și politică – proiectele eoliene, în special, se confruntă cu opoziție locală, pe fondul percepțiilor privind impactul asupra sănătății și mediului.

Prin comparație, România și Polonia au elaborat strategii detaliate de cartografiere a terenurilor potrivite pentru regenerabile, incluzând restricții impuse de rețea, impactul asupra mediului și compatibilitatea cu alte industrii. Moldova, în schimb, nu are o astfel de analiză, ceea ce face ca estimările din acest studiu să fie exagerate și prea optimiste.

➡ Recomandare: Înainte de a avansa obiective ambițioase, este necesară o cartografiere detaliată a terenurilor disponibile și a infrastructurii electrice, similar cu ceea ce au realizat statele din UE.

Iluzia independenței energetice prin prosumatori

Studiul propune încurajarea prosumatorilor prin facturarea netă, dar ignoră o problemă fundamentală: Moldova nu are un sistem energetic adaptat unei producții descentralizate de energie.

În România, unde numărul prosumatorilor a explodat în ultimii ani, rețeaua nu este capabilă să gestioneze surplusul de energie solară în timpul zilei, iar distribuitorii au început să impună restricții pentru noile instalații de prosumatori. În Moldova, problemele ar fi și mai mari, având în vedere infrastructura învechită și lipsa investițiilor în stocarea energiei.

De asemenea, este iluzoriu să credem că prosumatorii vor deveni coloana vertebrală a tranziției energetice. În realitate:

• Majoritatea gospodăriilor nu își permit investiții în panouri solare fără subvenții masive.
• Eficiența economică a prosumatorilor este limitată, mai ales fără un mecanism clar de vânzare a surplusului la prețuri competitive.
• Moldova nu are o strategie de echilibrare a rețelei, ceea ce înseamnă că o creștere necontrolată a prosumatorilor ar putea duce la probleme de stabilitate a sistemului.

➡ Recomandare: În loc să se mizeze pe prosumatori ca soluție principală, Moldova ar trebui să dezvolte capacități industriale de energie regenerabilă și să investească în baterii de stocare pentru stabilizarea rețelei.

Subestimarea costurilor de investiție și lipsa unor scheme de finanțare viabile

Studiul propune subvenții pentru instalații fotovoltaice și alte măsuri de sprijin, dar nu explică clar de unde vor veni fondurile necesare. În realitate, Moldova nu dispune de un fond național dedicat tranziției verzi, așa cum există în România (prin Fondul pentru Tranziție Justă) sau în Polonia (prin Fondurile UE pentru Redresare și Reziliență).

De asemenea, estimările privind amortizarea investițiilor sunt nerealiste. Studiul presupune că, având prețurile actuale ale energiei, o instalație fotovoltaică se amortizează în 6-8 ani. Această estimare ignoră riscurile pieței:

• Dacă Moldova începe să importe energie ieftină din România, prețurile vor scădea, iar amortizarea prosumatorilor va deveni mai lungă.
• Costurile de mentenanță și degradarea panourilor nu sunt luate în calcul.
• Nu există un plan pentru investiții în rețeaua de distribuție, care ar trebui modernizată pentru a susține un număr mare de prosumatori.

➡ Recomandare: Moldova trebuie să creeze un fond național pentru tranziția energetică, cofinanțat de UE și instituțiile financiare internaționale, care să sprijine proiectele regenerabile pe termen lung.

Ignorarea rolului energiei nucleare și a interconectărilor regionale

Studiul tratează tranziția energetică ca și cum Moldova trebuie să se bazeze exclusiv pe regenerabile, dar ignoră o realitate esențială: energia nucleară va juca un rol crucial în regiune.

România dezvoltă reactoare modulare de mici dimensiuni (SMR) cu sprijinul SUA, iar Polonia și Bulgaria au planuri similare. Moldova ar trebui să exploreze importul de energie nucleară ca o soluție stabilă și previzibilă, care să completeze regenerabilele.

De asemenea, nu se menționează deloc necesitatea accelerării interconectărilor cu România și Ucraina. În prezent, Moldova este dependentă de capacități de import insuficiente, iar studiul nu propune soluții concrete pentru această problemă.

➡ Recomandare: Moldova ar trebui să sprijine dezvoltarea interconectărilor cu România și Ucraina și să analizeze posibilitatea participării în proiecte nucleare regionale pentru asigurarea stabilității energetice.

Studiul „Expert-Grup” ridică unele probleme reale, dar oferă soluții incomplete și nerealiste. Lipsa unei analize detaliate a terenurilor disponibile, infrastructurii electrice și surselor de finanțare îl face mai degrabă un document conceptual decât un plan de acțiune aplicabil.

Pentru ca Moldova să aibă o tranziție energetică reală și sustenabilă, este nevoie de:

• Cartografierea exactă a terenurilor potrivite pentru regenerabile.
• Un plan național de investiții pentru rețele inteligente și stocarea energiei.
• O strategie clară privind interconectările și energia nucleară.
• Scheme realiste de finanțare, fără iluzii privind autosuficiența prosumatorilor.

Dacă Moldova nu adoptă o abordare pragmatică și bine fundamentată, tranziția energetică riscă să devină un obiectiv pe hârtie, fără impact real asupra independenței energetice.