O hotărâre judecătorească de opt pagini, emisă pe 21 aprilie 2026 la Judecătoria Chișinău, vorbește despre sute de milioane de lei, despre operatori energetici în pragul colapsului financiar și despre un mecanism de reglementare fără precedent clar în legislația moldovenească. Un singur lucru lipsește din tot documentul: vreun nume. Nicio companie, niciun operator, nicio denumire — doar asteriscuri. Colegii de la Moldova Energy au umplut golul: potrivit portalului de specialitate, în spatele steluțelor se află Energocom și Moldovagaz, iar miza este un transfer forțat de 450 de milioane de lei pe care primul ar trebui să îl verse celui de-al doilea — un operator cu capitalul propriu negativ și licența retrasă.

De unde pornește totul: un deficit tarifar și doi furnizori succesivi

Pentru a înțelege miza dosarului, trebuie să mergem înapoi în 2025. Moldova a traversat o perioadă de tranziție complexă pe piața gazelor naturale: Moldovagaz a furnizat gaze cu obligație de serviciu public până la 31 august 2025, când i-a fost retrasă licența prin Hotărârea ANRE nr. 479/2025. Din 1 septembrie 2025, obligația a fost preluată de Energocom, desemnat furnizor prin Hotărârea ANRE nr. 248 din 23 mai 2025.

Problema apare din modul în care sunt construite tarifele reglementate. Atunci când costurile reale ale furnizorului depășesc tarifele aprobate de ANRE, se înregistrează un deficit tarifar — o diferență pe care operatorul o suportă din propriile resurse, cu așteptarea că va fi recuperată ulterior printr-o componentă de corecție inclusă în tarifele viitoare. Moldovagaz a acumulat un astfel de deficit în perioada în care a furnizat gaze naturale.

Logica ANRE, consacrată prin hotărârea contestată din 17 martie 2026, este următoarea: după ce Energocom a preluat furnizarea, tarifele pe care le-a încasat de la consumatori au inclus și componenta de corecție destinată, inițial, acoperirii deficitului Moldovagaz. Cu alte cuvinte, Energocom ar fi încasat bani care, în concepția ANRE, aparțin de drept Moldovagaz. Concluzia instituției: Energocom trebuie să returneze suma — 450.456.100 de lei.

„O concluzie formulată în lipsa unui temei legal expres care să permită transformarea unei componente tarifare aferente unui furnizor într-o obligație patrimonială directă între doi operatori economici independenți.” — argumentul central al reclamantului, respins de instanță

Ce contestă Energocom și de ce consideră mecanismul ilegal

Energocom nu neagă că a încasat tarifele respective. Contestă însă dreptul ANRE de a transforma această situație tarifară într-o obligație patrimonială directă față de Moldovagaz — adică o datorie civilă între două companii private, creată printr-un act administrativ unilateral al autorității de reglementare.

Argumentele sunt structurate pe trei niveluri. Primul: actul de desemnare ca furnizor nu prevedea nicio obligație de preluare a datoriilor istorice ale predecesorului. Energocom a acceptat furnizarea în condițiile stabilite prin ANRE 248/2025 — un act cu conținut determinat și limitat în timp, care nu menționa nicio obligație față de Moldovagaz. Al doilea: nicio normă din legislația sectorială sau din metodologia tarifară nu permite recalificarea unei componente tarifare a unui operator în creanță a altui operator. Al treilea: ANRE nu a prezentat o documentare completă privind existența, exactitatea și exigibilitatea sumei pretinse.

Cine este Moldovagaz în 2026 — și de ce contează pentru calcul

Nucleul argumentului financiar al Energocom nu privește suma în sine, ci destinatarul ei. Moldovagaz — compania care ar urma să primească 450 de milioane de lei — se află, potrivit datelor din dosar, într-o situație financiară pe care auditorul ei extern a refuzat să o certifice pentru al doilea an consecutiv.

Mai mult, din datoriile curente totale de 14,6 miliarde lei, 10,2 miliarde reprezintă datorii față de părți afiliate cu vechime mai mare de trei ani, neachitate la data raportării. Fluxul net de numerar din activitate operațională a scăzut de la 1,54 miliarde lei în primul semestru din 2024 la 414 milioane lei în primul semestru din 2025 — o deteriorare de peste 70% într-un an.

Pe acest fond, Energocom ridică o întrebare practică cu implicații juridice: dacă instanța ar anula ulterior hotărârea ANRE pe fond, iar suma de 450 de milioane ar trebui restituită, cine ar plăti-o înapoi? O companie fără lichidități, fără licență operațională și cu un capital propriu negativ de 2,3 miliarde de lei.

Ce a decis instanța și cum a argumentat

Judecătorul Vladislav Holban a respins cererea de suspendare, apreciind că niciuna dintre cele două condiții legale nu este îndeplinită. În privința aparenței de nelegalitate, instanța a catalogat argumentele juridice ale Energocom drept „critici de fond” care depășesc limitele procedurii de suspendare, reținând că actul ANRE a fost emis „în exercitarea atribuțiilor legale” și că nu există o „încălcare flagrantă a legii”.

În privința prejudiciului, instanța a calificat datele financiare prezentate — bilanț, raport de audit, indicatori de lichiditate — drept „aprecieri economice generale și scenarii ipotetice”, argumentând că prejudiciul invocat este „exclusiv patrimonial” și, prin urmare, reparabil în principiu. Totodată, instanța a acordat prevalență interesului public legat de stabilitatea mecanismelor de reglementare energetică, reținând că suspendarea ar crea „un precedent periculos”.

Instanța nu a identificat norma legală care autorizează mecanismul ANRE, nu a examinat faptul că Energocom este și el un operator de interes public critic, și nu a cântărit tensiunea dintre cele două interese publice aflate în conflict.

Cronologie