Zonele de ofertare stabilesc unde se formează un preț unic pe piața angro de electricitate și câtă capacitate transfrontalieră rămâne pentru tranzacționare între zone. Cadrul european cere ca aceste zone să maximizeze eficiența economică și oportunitățile de tranzacționare, cu respectarea siguranței în alimentare. În 2025, operatorii de transport (TSO-urile) au publicat un studiu de revizuire a hărții acestor zone pentru Europa Centrală și de Nord, iar ACER a emis o Opinie care verifică respectarea metodologiei și estimează impactul abaterilor. Concluzia-cheie: studiul TSO aliniează, în mare, demersul la cadrul UE, dar subestimează semnificativ beneficiile reconfigurării anumitor zone.

Revizuirea din 2025 identifică congestiile structurale de rețea și evaluează valoarea economică a unor hărți alternative. TSO-urile au analizat 14 configurații și le-au ierarhizat după 22 de criterii grupate pe patru categorii: securitatea rețelei, eficiența de piață, stabilitatea și robustețea zonelor, precum și tranziția energetică. Aceasta este arhitectura metodologică asupra căreia ACER a exercitat supravegherea de conformitate.

Opinia ACER nu recomandă un scenariu politic anume. Documentul explică dacă metodologia agreată a fost urmată și cum se modifică rezultatele atunci când corectezi ipotezele nerealiste. Publicarea raportului TSO la 28 aprilie 2025 a pornit un termen de șase luni în care statele membre decid dacă păstrează sau modifică delimitările existente; în lipsa unui acord unanim, Comisia Europeană, după consultarea ACER, primește alte șase luni pentru decizie.

În modelul TSO pentru regiunea Europa Centrală, coordonearea măsurilor de redispecerizare apare completă la nivel regional în anul-țintă 2025. În realitate, pentru 2025 coordonarea rămâne limitată, iar chiar TSO-urile comunicaseră, încă din februarie 2023, depășirea termenului de reglementare pentru implementarea completă a proceselor regionale de coordonare și de partajare a costurilor. Actualizările ulterioare împing calendarul către finalul T3 2026, apoi către o implementare abia între 2029 și 2031. Presupunerea de „coordonare deplină” în 2025 devine astfel nerealistă.

Consecința economică este directă. Când înlocuiești această ipoteză idealizată cu una ancorată în practică, scad costurile simulate de gestionare a congestiilor și cresc beneficiile reconfigurărilor care separă zona Germania–Luxemburg și le corelează cu o reconfigurare în Țările de Jos. ACER estimează pentru aceste configurații 450–540 milioane euro pe an, circa 70% peste evaluarea TSO.

Metodologia cere o estimare a costurilor de tranziție pentru cazurile în care harta zonelor se schimbă. Studiul anexat de TSO s-a bazat în mare pe două sondaje online din 2022 și 2023, cu 42 de respondenți. ACER apreciază efortul, dar consideră relevanța limitată: eșantion îngust, răspunsuri puțin explicate și o lipsă de triangulare independentă a tendințelor observate. Experiența internațională citată (Ontario, Marea Britanie, SUA) arată că, în general, beneficiile economice ale unei granularități mai bune depășesc costurile unice ale tranziției.

Regulamentul Electricitate cere TSO-urilor să înainteze în 12 luni de la aprobarea metodologiei o propunere comună de menținere sau amendare a zonelor. Punctul de pornire al acestui termen a fost decizia ACER privind configurațiile alternative din 8 august 2022, ceea ce plasa termenul legal la 8 august 2023. Propunerea TSO a apărut abia la 28 aprilie 2025, cu un decalaj de peste 20 de luni. ACER notează și că „propunerea comună” a fost tratată la nivelul fiecărei regiuni de revizuire, nu de toți TSO participanți, așa cum cere articolul 14(6).

Regiunea Europa Centrală include Austria, Belgia, Croația, Cehia, Danemarca 1, Franța, Germania/Luxemburg, Ungaria, Italia Nord (IT1), Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Țările de Jos. Aici, ipoteza de coordonare deplină în 2025 distorsionează costurile simulate ale congestiilor față de valorile observate. Corecția readuce modelul la nivelul practicii, iar configurațiile care despart Germania–Luxemburg și ajustează Țările de Jos își arată mai clar câștigurile de eficiență.

TSO-urile au evaluat 14 configurații pe baza 22 de criterii și au publicat raportul tehnic la 28 aprilie 2025. ACER a stabilit rolurile: a aprobat metodologia, a definit alternativele de analizat și a verificat alinierea studiului la cadrul legal. Opinia publicată la 18 septembrie 2025 reține doi piloni: corecția ipotezelor privind coordonarea și recalibrarea costurilor de tranziție. Pentru cititor, acesta este punctul de inflexiune: aceleași date pot genera concluzii foarte diferite dacă ipotezele operaționale reflectă fidel anul-țintă.

O hartă mai granulară a zonelor corelează mai bine semnalele de preț cu realitatea rețelei. Rezultă bunăstare socială mai mare prin utilizarea eficientă a infrastructurii, costuri mai mici de gestionare a congestiilor și integrare mai firească a regenerabilelor în zonele cu potențial ridicat și consum distribuit. ACER observă că, în jurisdicțiile analizate istoric, beneficiile unei reconfigurări bine țintite depășesc costurile unice de adaptare. În scenariile recalibrate, separarea Germania–Luxemburg și corelarea cu o ajustare în Țările de Jos devin cele mai consistente cu obiectivul de eficiență.

Ne aflăm în fereastra decizională pornită la 28 aprilie 2025. Statele membre decid în șase luni dacă păstrează sau modifică harta zonelor. Fără unanimitate, Comisia Europeană primește alte șase luni pentru decizie, după consultarea ACER. În tot acest timp, Opinia ACER servește drept control de calitate metodologic pentru ca guvernele să nu decidă pe baza unor ipoteze care nu se regăsesc în operarea efectivă din 2025.

Opinia ACER arată că ipotezele contează la fel de mult ca modelele. O singură premisă nerealistă despre coordonarea regională poate răsturna ierarhia configurațiilor „eficiente”. Cu ipoteze corectate, anumite reconfigurări în centrul Europei aduc beneficii nete semnificativ mai mari decât au raportat TSO-urile. Înainte de a stabiliza harta pentru următorii ani, decidenții au interesul să cântărească beneficiile de 450–540 milioane EUR/an estimate de ACER pentru separarea Germania–Luxemburg și corelarea cu o reconfigurare în Țările de Jos, alături de o revizie critică a costurilor de tranziție.