Deși calendarul de final de an împinge, de regulă, instituțiile spre bilanțuri și concluzii, Ministerul Energiei intră mâine în ședința de Guvern din 23 decembrie 2025 cu agenda plină și cu ritm de trimestru patru: trei proiecte de hotărâre, pregătite pentru susținere într-o singură rundă. Pachetul merită citit ca un set coerent de decizii de management al riscului, nu ca inițiative disparate. Primul proiect ajustează „motorul” instituțional al ministerului, printr-o reconfigurare de structură și capacitate de control intern. Al doilea prelungește pentru 2026 un instrument de intervenție în piața energiei electrice, construit ca plasă de siguranță pentru securitatea aprovizionării într-un context regional volatil. Al treilea deschide un cadru de testare reglementată pentru soluții V2G, cu logică de pilotare și reguli speciale înainte de o posibilă scalare. În ansamblu, direcția devine clară: consolidare administrativă, protecție operațională a sistemului și inovație controlată, toate calibrate pe aceeași realitate a incertitudinii.

1) Modificarea HG nr. 118/2023: un minister mai mare cu două posturi, audit intern dimensionat și o structură aliniată la noile reguli de organizare

Proiectul de hotărâre pentru modificarea HG nr. 118/2023 schimbă, în esență, trei lucruri: efectivul-limită, arhitectura internă și instrumentele de control administrativ. Textul normativ propune majorarea efectivului-limită al aparatului central de la 73 la 75 de unități, abrogarea unei prevederi interne (subpunctul 3 din punctul 1 al hotărârii existente) și înlocuirea anexelor care definesc regulamentul și structura ministerului, cu eliminarea anexei nr. 3.

Schimbarea numerică pare modestă, însă nota de fundamentare o leagă de o problemă dură de conformare: auditul intern. Ministerul pornește de la o situație în care subdiviziunea de audit intern funcționează sub normativul minim, iar documentul invocă explicit atât criteriile de dimensionare, cât și constatări externe (inclusiv Curtea de Conturi). În logica proiectului, două unități suplimentare merg spre Serviciul audit intern, astfel încât subdiviziunea să atingă pragul minim cerut de criteriile din HG nr. 655/2023 și de cadrul aferent controlului financiar public intern.

În paralel, proiectul introduce o ajustare de guvernanță internă în Serviciul informare și comunicare cu mass-media. Ministerul pornește de la un serviciu cu două funcții de execuție și îl aliniază unei reguli generale din HG nr. 566/2025, care cere o funcție de conducere atunci când serviciul are cel puțin două unități. Proiectul nu cere creșterea numărului de posturi pentru acest serviciu, ci schimbă compoziția, printr-o funcție de conducere și una de execuție.

Reconfigurarea instituțională include și o actualizare a structurii aparatului central, care reflectă inclusiv un serviciu nou legat de investiții capitale. În structura propusă apar, între altele, Direcția coordonarea politicilor publice și integrare europeană, Direcția abilitarea consumatorilor, analiză, modelări, prognoze, inovare și securitate cibernetică, precum și Serviciul gestionarea proiectelor de investiții capitale. Această listă nu reprezintă doar organigramă, ci și o declarație de priorități: integrare europeană, abilitarea consumatorilor, prognoză și componenta de securitate cibernetică intră în același „nod” administrativ, ceea ce sugerează o tentativă de coordonare mai strânsă între politici, date și riscuri digitale.

Spre deosebire de celelalte două proiecte, această modificare produce costuri bugetare directe. Nota de fundamentare cuantifică separat impactul pentru audit și pentru funcția de conducere din comunicare. Pentru Serviciul audit intern, costul salarial anual crește estimativ cu 623.690 lei, iar instituirea funcției de conducere în comunicare crește costurile salariale cu 71.531 lei.

Prin calcul aritmetic, impactul salarial anual total estimat ajunge la 695.221 lei, iar documentul indică acoperirea prin alocare suplimentară din bugetul de stat. În termeni politici, acesta este un mesaj dublu: pe de o parte, ministerul cere bani pentru capacitate; pe de altă parte, justifică cererea prin conformare la standarde de control intern și prin reducerea riscului de erori și blocaje administrative, risc pe care îl descrie direct.

2) Modificarea HG nr. 1059/2023: prelungirea obligației de serviciu public până la 31 decembrie 2026, cu Energocom în rol central

Al doilea proiect are o miză sistemică: piața. Hotărârea propusă modifică HG nr. 1059/2023 prin două intervenții simple ca formă și ample ca efect. Prima schimbă clauza de adoptare, cu trimitere la noua Lege nr. 164/2025 cu privire la energia electrică. A doua prelungește termenul obligației de serviciu public de la 31 decembrie 2025 la 31 decembrie 2026.

În arhitectura pieței din Republica Moldova, obligația de serviciu public funcționează ca o „plasă” în perioade de instabilitate, printr-un mecanism centralizat de achiziție a energiei electrice pentru furnizorii serviciului universal, furnizorul de ultimă opțiune și operatorii de sistem, cu SA „Energocom” în poziție operațională. Nota de fundamentare descrie explicit continuarea acestui rol pentru Energocom în cadrul obligației deja impuse și prelungite anterior.

De ce prelungire: riscul nu dispare la 1 ianuarie 2026

Justificarea proiectului se bazează pe trei straturi de risc, descrise în documente ca riscuri reale, nu ca ipoteze teoretice. Primul strat ține de șocuri geopolitice și de infrastructură regională. Textul leagă stabilitatea sistemului electroenergetic de evoluțiile din Ucraina și de degradarea infrastructurii energetice, cu efecte asupra fluxurilor și congestiilor regionale.

Al doilea strat ține de interconexiuni și capacități comerciale. Nota indică variații ale capacităților de interconexiune în contextul implementării mecanismelor europene de calcul al capacităților și oferă un exemplu concret: în august 2025 Republica Moldova ar fi primit 204 MW NTC ferm, comparativ cu valori uzuale de 255–315 MW. Acest tip de detaliu contează, deoarece mută discuția de la „risc general” la o problemă de volum fizic disponibil.

Al treilea strat privește funcționarea procedurilor competitive. Documentul menționează anularea licitațiilor pentru 2026 din cauza ofertelor insuficiente sau a unor prețuri considerate disproporționate, ceea ce ar transforma liberalizarea formală într-un risc de neacoperire a necesarului. În esență, argumentul statului spune astfel: piața nu livrează cantitate și preț predictibil în condiții de incertitudine regională, iar lipsa intervenției produce o probabilitate ridicată de criză.

Interesant, nota de fundamentare susține că prelungirea obligației nu generează costuri suplimentare directe pentru bugetul de stat, deoarece achizițiile se fac din veniturile proprii ale SA „Energocom”. În același timp, documentul recunoaște existența unor implicații financiare asupra pieței și a consumatorilor, însă le prezintă ca „prevenție” față de costuri mai mari care ar apărea în lipsa mecanismului, prin transfer de risc în tarife sau în bugete publice. Aceasta este, practic, logica cost–beneficiu a intervenției: statul preferă un aranjament care reduce volatilitatea și riscul de neofertare, chiar dacă soluția încetinește revenirea la achiziție exclusiv concurențială.

Din perspectivă de politică publică, proiectul ridică o întrebare legitimă: unde se termină „intervenția temporară” și unde începe „modelul permanent”. Nota încearcă să închidă această discuție prin trimiterea la Legea nr. 164/2025, care permite intervenții temporare în situații de securitate energetică. Miza reală va sta în criteriile de ieșire din acest regim și în transparentizarea performanței achizițiilor centralizate, deoarece un mecanism justificat prin risc poate deveni, în lipsa unor indicatori, un mecanism implicit.

3) Aprobarea proiectului V2G: o „zonă de test” cu derogări controlate, fără bani de la buget, cu reguli de raportare și cu rol activ pentru ANRE

Al treilea proiect are o natură diferită: nu mută organigrame și nu prelungește regimuri de aprovizionare, ci deschide un spațiu de testare inovativă în reglementare, conform Legii nr. 225/2024. Proiectul aprobă testarea „Vehicul spre rețea: testarea soluțiilor de încărcare inteligentă și fluxului bidirecțional de energie (V2G)” și acordă, pentru titular, un regim derogatoriu strict pentru scop demonstrativ, fără afectarea siguranței rețelei.

Titularul proiectului este Asociația Obștească „Green City Lab Moldova”, iar proiectul a primit recomandare motivată din partea Comisiei interinstituționale pentru spații de testare inovativă, consemnată în procesul-verbal nr. 2 din 12 septembrie 2025.

Ce se testează, mai exact: bidirecționalitate, tarife dinamice și rolul vehiculului ca „baterie” distribuită

V2G presupune un flux bidirecțional, în care vehiculul electric nu doar consumă energie la încărcare, ci poate furniza energie înapoi în rețea, în anumite condiții, de regulă în ore de vârf. Nota descrie instalarea unei stații de încărcare bidirecționale într-o zonă urbană și testarea unui mecanism de tarifare dinamică, care recompensează proprietarii pentru energia furnizată în rețea, cu monitorizare în timp real a stabilității rețelei și a fluxurilor.

În limbaj reglementar, proiectul cere excepții pe patru „capete” tehnice și de piață: racordare temporară a echipamentelor, măsurare și evidență bidirecțională, tarife experimentale de flexibilitate, participare controlată la servicii de echilibrare și de stocare. Aceste derogări nu reprezintă un detaliu birocratic, ci chiar cheia proiectului, deoarece legislația actuală tratează, în mod tradițional, consumul ca flux unidirecțional și nu definește complet vehiculul ca resursă distribuită de stocare.

Hotărârea propune o perioadă de implementare de trei ani de la intrarea în vigoare, cu posibilitate de prelungire o singură dată, iar testarea rămâne limitată la locațiile și echipamentele din planul tehnic anexat. Ministerul Energiei își asumă cooperarea cu ANRE și cu operatorii de sistem pentru coordonare, implementare, monitorizare și supravegherea condițiilor de siguranță și protecție a participanților. ANRE primește un rol practic: identificare bariere, propuneri de modificări normative, monitorizarea impactului asupra siguranței sistemului. Titularul proiectului are obligație de raportare intermediară la fiecare șase luni și de raport final în 30 de zile după final. Acest element contează, deoarece transformă proiectul dintr-un „pilot” de imagine într-un instrument de politici publice, cu livrabile care pot alimenta modificări de norme.

Documentele indică riscuri precum compatibilitatea echipamentelor, impactul asupra rețelei și securitatea cibernetică, cu aprecierea că riscurile rămân gestionabile prin măsuri tehnice și aliniere la programul de transformare digitală al domeniului energetic pentru 2026–2030. Pe zona datelor personale, răspunsul din procesul de avizare susține că proiectul nu cere categorii noi de date personale și se bazează pe date tehnice, fără colectare de date sensibile sau de localizare.

Ce arată pachetul, ca întreg: statul își fixează „centrul de greutate” înainte de 2026

Privite împreună, cele trei proiecte conturează o abordare coerentă pentru anul 2026: o administrație energetică mai robustă, un mecanism de achiziție centralizat prelungit pentru a evita discontinuități, plus un sandbox care pregătește terenul pentru flexibilitate și tarife dinamice, cu vehicule electrice în rol de resursă energetică distribuită.

Diferențele de finanțare sînt la fel de relevante ca diferențele de conținut. Proiectul de reorganizare cere bani expliciți, cu impact salarial anual estimat la 695.221 lei și cu acoperire din bugetul de stat. Proiectul privind obligația de serviciu public evită o cerere bugetară directă și plasează presiunea pe operațiunile Energocom, cu argumentul că veniturile proprii acoperă achizițiile. Proiectul V2G nu cere bani publici și transferă costurile către titular și parteneri.