La viena a avut loc, pe 9 octombrie, forumul Energy Club „Balancing Europe’s Energy System”. A fost o zi densă, cu oameni grei ai pieței: reglementatori, operatori de rețea, investitori, traderi și companii de tehnologie. S-au întâlnit ca să răspundă la întrebarea care nu mai suportă amânare: cum rămâne rețeaua stabilă într-o Europă cu tot mai multă energie regenerabilă și cu o cerere care se electrifică rapid.
Toți au pornit de la același diagnostic: fără flexibilitate, digitalizare și reguli potrivite pentru un mix dominat de surse variabile, riscul de dezechilibru crește. Participanții au pus pe masă rolul stocării în baterii, al răspunsului la cerere și al unor piețe care să permită ofertarea acestor servicii în mod clar și previzibil. Nu a fost un discurs teoretic; au interesat mecanisme concrete prin care un MW flexibil intră în dispecerizare, nu în prezentări.
Mesajul central a sunat așa: stabilitatea se construiește ca o arhitectură, nu ca o colecție de excepții. Bateriile nu mai servesc doar arbitrajului „ieftin–scump”, ci furnizează frecvență, rezerve, inerție sintetică, acolo unde regulile le deschid ușa. Cooperarea TSO–DSO a apărut ca testul de maturitate: fără o orchestrare a flexibilității locale, orașele intră în congestii tocmai când fotovoltaicele și eolienele aduc vârfuri de producție.
Semnalul de preț și accesul agregatorilor la piețele de servicii auxiliare. Integrarea reală a stocării în programele zilnice și intrazilnice, nu doar în broșuri. Un cadru de reguli care lasă activele flexibile să liciteze pe mai multe piețe, transparent, cu timp de clearing suficient de scurt. În fundal, aceeași întrebare: cine modernizează primul regulile, atrage capitalul mai repede.
Energy Club a reunit tabere care, de obicei, vorbesc separat: planificatori de rețea, investitori în BESS, firme cu software pentru trading și optimizare, oameni din reglementare. Pentru Europa Centrală și de Est, cu Moldova la intersecția piețelor, combinația a contat dublu: discuțiile au vizat stabilitatea regională și integrarea Ucrainei în arhitectura energetică europeană, cu lecții despre reziliență și digitalizare accelerate de război.
Pe renergy.md am intrat în temă înainte de eveniment, printr-un interviu cu Andrii Kostrytsia, președintele Energy Club. El a pus accent pe triada piață–tehnologie–reglementare și pe nevoia ca Moldova să trateze flexibilitatea ca infrastructură critică, nu ca „opțiune nice-to-have”. Forumul a confirmat această direcție: fără reguli care valorizează flexibilitatea, tehnologia rămâne subutilizată, iar piața nu vede semnalul corect.
De ce ar interesa Moldova. Rețeaua devine mai volatilă pe măsură ce autoconsumul și prosumatorii cresc. Lecția de la Viena este pragmatică: stocarea și răspunsul la cerere urcă în „primul rând” doar dacă regulile le tratează ca pe niște servicii de sistem, cu acces nediscriminatoriu și cu remunerare clară. Acolo unde s-au creat aceste condiții, investițiile au accelerat. Acolo unde nu s-au creat, proiectele au rămas pe hârtie.
Europa nu mai testează idei; implementează o nouă arhitectură de stabilitate. Cine îmbină rapid flexibilitatea, digitalul și regulile potrivite intră în următorii doi ani cu rețele mai reziliente și cu investiții mai ieftine. Restul rămân cu aceleași probleme, doar mai scumpe.
