Moldova începe, în sfârșit, să apară în discuțiile serioase despre energie nu doar ca „țară vulnerabilă”, ci ca stat care își face temele și își schimbă modelul. Dialogul regional de la Paris, găzduit de Agenția Internațională pentru Energie și organizat împreună cu Secretariatul Comunității Energiei și Comisia Europeană, a confirmat exact asta: Chișinăul nu mai stă în sală doar ca să asculte. Intră în conversație cu exemple concrete.

Noi am cam înțeles cum stau lucrurile: dacă vrei să fii luat în serios la Bruxelles, nu-i suficient să vorbești frumos despre tranziție verde. Trebuie să pui pe masă licitații reale, capacități noi și reforme care se văd și în facturile oamenilor, nu doar în strategii. Iar Moldova exact asta a început să facă.


Anul 2025 a fost un prag important. Guvernul a organizat primele licitații pentru energie regenerabilă și a atribuit 165 MW de capacitate solară și eoliană. Este primul semnal clar că piața începe să funcționeze după reguli mai apropiate de cele europene: competiție, transparență, contracte care pot convinge investitori serioși, nu doar „proiecte promițătoare” pe hârtie.
Urmează al doilea val de licitații, de data asta cu stocare în baterii la pachet. Detaliul acesta, care la prima vedere pare tehnic, are miza unui mic seism în modul în care gândim sistemul energetic. Fără stocare, energia regenerabilă rămâne mereu în categoria „bună, dar instabilă”. Cu stocare, discuția se schimbă: ai cum să ții sistemul în echilibru, să reduci presiunea pe importuri și să protejezi consumatorii de șocuri repetate de preț.


Pentru investitori, asta înseamnă că Moldova nu mai apare doar la capitolul „risc ridicat, regiune complicată”, ci și la capitolul „cadru de piață care începe să semene cu cel din UE”. Pentru consumatori, mesajul important ține de predictibilitate. Un sistem mai diversificat, cu mai multă energie locală și cu instrumente moderne de echilibrare, oferă șanse mai bune la tarife stabile pe termen mediu. Nu e o rețetă magică, dar este începutul unui alt tip de poveste.
Contextul european apasă și el pedala de accelerație. Mecanismul de ajustare la frontieră a carbonului – CBAM – nu este doar un concept tehnic pentru specialiști. Pentru economiile din jurul UE, inclusiv pentru Moldova, el devine un test de competitivitate. Dacă nu reduci intensitatea de carbon a producției și a mixului energetic, plătești nota mai târziu, prin costuri mai mari și acces mai dificil la piețe. Chișinăul pare să fi înțeles că este mai ieftin să faci reforma la timp decât să plătești corecții la nesfârșit.
În același tablou regional, Georgia își testează deja piața pentru ziua următoare, iar Ucraina, conectată la rețeaua europeană ENTSO-E, extinde comerțul de energie cu UE chiar în condiții de război. Moldova se mișcă în aceeași direcție, însă cu o particularitate interesantă: pune accent pe licitații clare, pe un rol tot mai mare pentru regenerabile și pe pregătirea infrastructurii pentru stocare. Nu copiază pur și simplu modele, ci încearcă să intre direct în liga noilor reguli de piață.

Discuțiile de la Paris au mers mult mai departe de lozinci despre „energie verde”. Subiectele grele au atins flexibilitatea sistemelor, digitalizarea, rolul prosumatorilor și modul în care reglementatorii pot deschide piața fără să piardă controlul asupra siguranței în alimentare. Pentru Moldova, acest lucru poate deveni un avantaj: piața este încă în formare, iar asta oferă libertatea de a adopta direct modele moderne, nu versiuni cosmetizate ale vechilor scheme.
Regiunea se mișcă, iar concurența pentru investiții nu așteaptă pe nimeni. Azerbaidjan a lansat deja prima licitație pentru 100 MW de regenerabile, Armenia a depășit pragul de 1 GW de solar instalat cu ani buni înainte de planul inițial. Sunt borne care transmit un mesaj destul de direct: cine își pune rapid la punct regulile de joc atrage capital, cine amână rămâne să recupereze.
În spatele cifrelor stă și un mecanism de suport bine gândit. Programul EU4Energy, finanțat de Uniunea Europeană și implementat împreună cu Comunitatea Energiei, IEA și Consiliul Reglementatorilor Europeni în Domeniul Energiei, nu se limitează la studii și rapoarte. Țintește schimbări concrete: piețe mai deschise, rețele mai robuste, servicii mai fiabile pentru consumatori. Moldova se află într-un moment în care poate lega aceste inițiative externe de propriile obiective de securitate energetică și dezvoltare economică.
Concluzia arată cam așa: pentru Moldova, integrarea cu piața europeană și dezvoltarea regenerabilelor nu mai sunt două proiecte separate. Sunt același drum. Modul în care Chișinăul va continua licitațiile, va introduce stocarea, va moderniza rețelele și va proteja consumatorul va decide dacă țara ajunge să fie dată ca exemplu regional de tranziție inteligentă sau rămâne blocată în zona „promisiuni bune, rezultate amânate”. Deocamdată, semnalele sunt încurajatoare. Acum urmează partea dificilă: consecvența.




