Pe sfârșit de an, chiar în ultima zi, cele mai noi date ale CNED fixează un reper care spune mult despre direcția în care merge sistemul energetic al Republicii Moldova: energia regenerabilă se apropie de pragul simbolic de 1.000 MW instalați.

La final de noiembrie 2025, capacitatea totală ajunge la 957,76 MW, cu 24,95 MW peste luna precedentă și cu 378,36 MW mai mult decât la finele anului 2024. În limbaj simplu, ritmul rămâne sus, iar tendința nu mai arată ca o excepție, ci ca o traiectorie.

În 2020, Republica Moldova avea 77,37 MW instalați din surse regenerabile. În doar cinci ani, cifra crește de aproape 12 ori. Asta înseamnă că energia verde nu mai ține doar de proiecte-pilot și entuziasm punctual, ci de investiții repetitive, lanțuri de furnizare care funcționează, finanțare disponibilă și un apetit tot mai clar pentru producerea locală.

Când te uiți la mix, nu surprinde faptul că fotovoltaicul conduce. Soarele devine tehnologia preferată, pentru că se instalează relativ repede și se potrivește atât pe acoperișuri, cât și în proiecte comerciale. Din totalul de 957,76 MW, capacitățile fotovoltaice ating 690,33 MW, adică 72%. Vântul urmează cu 243,52 MW, echivalentul a 25%. Hidro și biogazul adună 23,91 MW și rămân, cel puțin deocamdată, partea care completează imaginea și păstrează diversitatea tehnologică.

Un element care merită citit dincolo de cifre ține de mecanismele de sprijin și de felul în care ele au schimbat comportamentul consumatorilor. Până în noiembrie 2025, 8.512 prosumatori contribuie la instalarea a 188,17 MW prin contorizare netă și facturare netă. În total, prin mecanismele de sprijin se regăsesc 435,30 MW, adică 45% din capacitatea instalată. Asta spune că sprijinul public se vede în decizii concrete, în investiții făcute de gospodării și companii și în apariția unei baze tot mai largi de producători mici.

Tot aici apare însă și partea mai puțin romantică, dar esențială. Când producția se mută din câteva centrale mari către mii de puncte, rețeaua trebuie să țină pasul. Sistemul are nevoie de reguli coerente de racordare, de întăriri de rețea și de o administrare mai fină a fluxurilor de energie. Dincolo de performanța de moment, calitatea integrării devine tema care decide cât de confortabil va fi următorul val de investiții.

O a doua informație care schimbă tonul discuției ține de piața liberă. Conform datelor, 55% din capacitățile regenerabile, adică 522,46 MW, comercializează energia fără sprijin dedicat, direct în piață. Mesajul e important pentru investitori: energia verde începe să se susțină comercial și să arate ca un business, nu doar ca o direcție de politici publice. În același timp, piața liberă aduce expunere la volatilitate. În perioadele cu prețuri joase sau cu suprapuneri de producție, veniturile pot scădea, iar proiectele pot căuta tot mai mult contracte pe termen lung care oferă stabilitate.

În ansamblu, apropierea de pragul de 1.000 MW are o încărcătură practică, nu doar simbolică. Mai multă producție locală poate însemna mai multă securitate energetică, reducerea importurilor și o poziție mai bună în fața șocurilor de preț. În plan climatic, creșterea regenerabilelor sprijină reducerea emisiilor din sectorul electric. Iar în plan economic, apare un ecosistem nou: proiectare, instalare, mentenanță, servicii financiare, echipamente, locuri de muncă specializate.

La final de an, datele CNED descriu o piață care a trecut de faza de început și intră într-o etapă în care provocarea principală nu mai este doar „cât instalăm”, ci „cum integrăm”. Fotovoltaicul rămâne motorul, prosumatorii accelerează schimbarea, iar ponderea mare a capacităților care vând în piața liberă sugerează maturizare economică.