Digitalizarea a intrat, discret, în categoria „infrastructură critică” a energiei. Nu mai ține de confortul operațional sau de modernizare cosmetizată, ci de modul în care un sistem energetic își apără stabilitatea, își gestionează costurile și își deschide ușa către investiții. Pe 26 ianuarie 2026, acest mesaj a fost testat într-un cadru ONU, în discuția despre legătura dintre energie, date și inteligență artificială.
Sesiunea „Strengthening the Digital–Energy Nexus” a avut loc pe 26 ianuarie 2026, ca eveniment asociat Forumului pentru Parteneriate ECOSOC 2026. În format remote, organizatorii – WMO, PNUD și UNECE – au urmărit o întrebare foarte aplicată: ce schimbă, în termeni de sistem, folosirea tehnologiilor digitale, a platformelor de date și a AI într-o tranziție energetică care vrea viteză, reziliență climatică și finanțare mai accesibilă.
Contextul merită reținut, pentru că ECOSOC Partnership Forum funcționează ca o platformă de lucru pentru parteneriate legate de Agenda 2030. Ediția 2026 are loc la sediul ONU din New York, pe 27 ianuarie 2026, sub tema acțiunilor „transformatoare, echitabile, inovatoare și coordonate” pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, cu accent pe ODD 6, 7, 9, 11 și 17.
În partea tehnică, discuția a venit cu repere cuantificabile, tocmai ca să nu rămână la nivel de concept. Prognoza susținută de AI și planificarea bazată pe date pot reduce congestiile de transport cu 15–20%, pot îmbunătăți integrarea regenerabilelor în rețea cu circa 25% și pot diminua costurile operaționale cu până la 10 miliarde USD anual, printr-o echilibrare mai bună între cerere și ofertă și prin mentenanță predictivă.
În acest cadru, Moldova a intrat cu o poziționare de politici publice, nu cu un discurs general despre tehnologie. Secretarul de stat Cristina Pereteatcu a legat digitalizarea de trei obiective care contează în orice piață energetică: securitatea aprovizionării, accesibilitatea prețurilor și alinierea la piața energetică europeană.
Punctul de inflexiune din mesaj a stat într-o formulare directă, unde convergența energie–digitalizare este o necesitate strategică. Asta schimbă logica discuției. În loc de proiecte izolate, apare nevoia de arhitectură: date coerente, sisteme care comunică între ele și decizii rapide, în special în condiții de stres pe sistem. Rezultatul cel mai concret, din perspectiva „livrabilelor”, ține de cadrul intern: Moldova a anunțat un Program național de transformare digitală a sectorului energetic pentru 2026–2030, cu accent pe date, interoperabilitate și securitate cibernetică. În același timp, Pereteatcu a plasat parteneriatele internaționale în centrul implementării, ca instrument pentru standarde, know-how și mobilizare de finanțare.
