Pe 2 februarie 2026, ANRE a scos din rețea un blocaj care a ținut ani la rând: avize de racordare păstrate pe hârtie, fără investiții reale. Regulatorul a aplicat taxa de nevalorificare pentru 9 proiecte din regenerabile și a eliberat 262,45 MW capacitate rezervată, cu o notă de plată de 131.385.000 lei.
În ultimii ani, bătălia pentru avize a fost crâncenă. Cine a mișcat repede a strâns acte, a prins puncte de racordare și a „ocupat” MW în sistem. O parte dintre aceste avize nu au însemnat șantier, ci marfă de tranzacție. Chiar autoritățile au recunoscut componenta speculativă și efectul ei: acces blocat la rețea pentru alți investitori.
Aici merită spus direct ce reprezintă avizul în practică. Avizul nu este centrală, avizul este rezervare de capacitate într-un punct al rețelei. Rezervarea intră în „coada” de racordare și ocupă spațiu tehnic și administrativ. Când rezervarea rămâne fără proiect construit, ea produce un indicator fals: pe hârtie rețeaua pare plină, în teren nu apar MW noi.
Statistica arată de ce subiectul a devenit politic și economic. În comunicările anterioare, Ministerul Energiei nota că operatorul de transport eliberase avize de ordinul a circa 1500 MW, iar punerea anuală în exploatare rămânea sub 10% din acest volum. Diferența a creat tensiune: proiecte în așteptare, rețea „ocupată” în documente, investiții care nu pornesc.
Decizia de azi pune cifrele pe masă. Pachetul include 9 proiecte, 8 fotovoltaice și 1 eolian, cu 262,45 MW „parcați” în rețea fără investiții reale. Taxa totală ajunge la 131.385.000 lei și reprezintă 50–70% din garanția financiară aferentă avizelor, cu trimitere explicită la Regulamentul ANRE nr. 277 din 30.05.2025.
Mecanismul nu mai lasă mult loc de interpretări. Pentru avizele care au trecut de fereastra de renunțare benevolă până la 30 iunie 2025, nota de plată vine la expirare. Hotărârile ANRE merg la Serviciul Fiscal de Stat pentru executare. Cu alte cuvinte, piața intră în zona de disciplină fiscală, nu în zona de „recomandări”.
Istoria recentă arată că nu este un episod izolat. În septembrie 2025, autoritățile au vorbit despre prima aplicare a taxei de nevalorificare, cu peste 103 milioane lei. În același context, a apărut și un prim semn de curățare voluntară: 30 de avize, peste 109 MW, returnate operatorilor după 30 iunie 2025.
Ce se schimbă acum pentru investitori se vede în „rând”. Capacitatea eliberată nu adaugă automat MW în producție, dar scurtează lista de așteptare și scoate din joc rezervările fără șantier. Piața primește un semnal rar de claritate: avizele care nu se transformă în proiecte construite nu mai rămân monedă de schimb.
Momentul are și o coincidență utilă: licitația pentru centrale eoliene de 170 MW, cu obligație de stocare de 44 MWh, lansată pe 19 decembrie 2025. Calendarul licitației pune presiune pe dezvoltatori: clarificări până la 1 februarie 2026, depunere oferte între 16 februarie și 31 martie 2026, selecție pe preț sub plafonul de 1,44 lei/kWh, cu schemă „preț fix/primă variabilă”. Într-un astfel de cadru, MW „degajați” contează, pentru că rețeaua devine, din nou, un loc unde intră cine poate construi, nu cine poate păstra un dosar.
Rămâne întrebarea de investigație pe care comunicările nu o acoperă: unde anume se află cei 262,45 MW, în ce noduri, pe ce niveluri de tensiune, cu ce condiții de întărire. Acolo se decide valoarea reală a deciziei. Pentru investitorii serioși, transparența pe punctele de racordare eliberate devine următorul test al „curățeniei” din piață, după testul de azi, cel mai greu: eliminarea avizelor de sertar.
