Europa se pregătește să schimbe regulile jocului pentru stocarea de energie și pentru centralele regenerabile mari. Nu mai este suficient ca un parc eolian, fotovoltaic sau un sistem de baterii să „urmeze” rețeaua. Noile instalații peste 1 MW vor trebui să contribuie activ la stabilitatea sistemului, cu funcționalități de tip grid-forming, similare cu comportamentul unei mașini sincrone clasice.
În octombrie 2025, ENTSO-E a publicat raportul tehnic „Grid forming capability of power park modules – Report on technical requirements”, un document de 79 de pagini care detaliază cum ar trebui definite și testate cerințele de grid-forming pentru resursele pe bază de invertor: parcuri eoliene, fotovoltaice, baterii și alte module de stocare. Raportul nu este, deocamdată, normă obligatorie, ci un set de recomandări tehnice care pregătesc viitoarea versiune a codului european de rețea pentru generatoare, NC RfG 2.0.
Pe 19 decembrie 2023, ACER a transmis Comisiei Europene o recomandare oficială de modificare a codului de rețea privind cerințele pentru generatoare. În acel pachet, cunoscut informal drept „draft NC RfG 2.0”, apar pentru prima dată, într-o formă unitară, cerințe explicite de grid-forming pentru Power Park Modules (PPM) și pentru Electricity Storage Modules (ESM). Documentul ACER se bazează pe consultări cu industrie, operatori de sistem și grupuri de experți, în special Expert Group on Advanced Capabilities for Grids with a High Share of PPM.
Raportul ENTSO-E preia mandatul dat de ACER și îl transformă într-o arhitectură tehnică mult mai detaliată. Prima versiune, numită „Phase I”, a apărut în mai 2024. Pentru a rafina conținutul, ENTSO-E a creat în iunie 2024 un grup tehnic dedicat grid-forming-ului, împreună cu CENELEC, Energy Storage Europe Association, EU DSO Entity, SolarPower Europe și WindEurope. Pe baza discuțiilor din acest grup și a feedback-ului primit, ENTSO-E a publicat versiunea consolidată „Phase II” din 3 octombrie 2025, care devine referința tehnică pentru viitorul NC RfG 2.0.
Lanțul instituțional arată astfel: Comisia Europeană solicită ACER să propună actualizări la codurile de conexiune; ACER formulează recomandarea NC RfG 2.0, în care introduce cerințe de grid-forming pentru parcurile conectate prin invertor; ENTSO-E elaborează un raport tehnic detaliat, cu parametri, formule și scenarii de testare. Următorul pas este un act delegat al Comisiei, prin care NC RfG 2.0 va deveni drept european secundar; apoi ENTSO-E va publica un Implementation Guidance Document (IGD), iar fiecare stat membru va transpune cerințele în propriul cod național de rețea.
În centrul raportului ENTSO-E se află ideea că un parc pe bază de invertor, inclusiv un sistem de stocare, trebuie să se comporte ca o sursă de tensiune în spatele unei impedanțe interne. Cu alte cuvinte, unitatea nu „urmărește” pur și simplu tensiunea rețelei, ci își menține propria referință de tensiune și frecvență și lasă curentul să rezulte natural din diferența de tensiune și din impedanța efectivă. Raportul definește intervale maxime pentru această impedanță, diferite pentru joasă, medie, înaltă și foarte înaltă tensiune, și recomandă ca impedanța efectivă să rămână pozitivă pe o plajă largă de frecvențe, pentru a evita problemele de stabilitate și de rezonanță.
Documentul intră apoi în detaliu privind comportamentul la trepte de fază și de amplitudine ale tensiunii. Sunt prezentate formule pentru curenții activi și reactivi așteptați, în funcție de mărimea saltului de fază, de variația de tensiune și de impedanța efectivă. Pentru a considera că o unitate are comportament de grid-forming, raportul cere reacții foarte rapide: de ordinul milisecundelor pentru creșterea curentului după un salt de fază sau de tensiune, cu criterii clare pentru vârfuri de curent, timp de stabilizare și amortizarea oscilațiilor de putere. Toate aceste criterii se verifică prin teste de conformitate și simulări, descrise într-un capitol dedicat.
O componentă importantă se referă la „inerția sintetică”. Pentru tipurile de centrale B, C și D, raportul propune o formulare armonizată a cerințelor. Inerția se exprimă printr-un „timp mecanic de pornire” echivalent, notat TM, care leagă variația de putere activă de rata de schimbare a frecvenței (RoCoF). ENTSO-E arată cum se poate calcula energia suplimentară pe care un parc trebuie să o livreze sau să o absoarbă pentru a limita deviațiile de frecvență într-un interval dat. În practică, această abordare permite planificarea și dimensionarea unor servicii de inerție sintetică în mod comparabil cu centralele clasice cu mașini sincrone.
Raportul clarifică și modul în care intervin limitele de curent și de energie ale unităților. Când un eveniment de rețea împinge curentul peste capacitatea dispozitivului, controlul poate reduce curentul, dar unitatea trebuie să rămână conectată și stabilă. Limitarea afectează doar magnitudinea curentului, nu și direcția sau natura lui: componenta activă și cea reactivă se reduc proporțional, astfel încât comportamentul general păstrează logica unei surse de tensiune în spatele unei impedanțe. Pentru unitățile fără stocare semnificativă (de exemplu, multe parcuri eoliene sau PV), raportul nu impune modificări de putere care ar necesita absorbție sau injecție suplimentară de energie dincolo de capabilitățile inerente.
Cerințele de grid-forming vor viza noile racordări sau modificările majore ale instalațiilor existente. După adoptarea NC RfG 2.0 de către Comisie, fiecare stat membru va trebui să își actualizeze codul național de rețea, să introducă valori concrete pentru parametri (impedanțe maxime, timp de răspuns, nivel de inerție sintetică, criterii de testare) și să definească perioade de tranziție. Pentru dezvoltatori, acest calendar înseamnă că proiectele aflate astăzi în fază incipientă ar fi prudent să ia în calcul deja viitoarele cerințe, chiar dacă încă nu au devenit obligatorii în legislația națională.
