În timp ce Moldova tot perfecționează detaliile unui posibil acord cu SOCAR, Germania a trecut deja linia de sosire: Berlinul a semnat pe 10 iunie un contract de zece ani prin care compania de stat SEFE va primi până la 1,5 miliarde m³ de gaz azer anual începând din 2025, livrările urmând să crească treptat odată cu investiții în noi stații de comprimare și în extinderea Coridorului Sudic.
Secretarul de stat din Ministerul Energiei, Carolina Novac a explicat într-un interviu pentru Trend.az că Moldova „își dorește o colaborare pe termen lung cu Azerbaidjanul și vrea să se apropie în privința relațiilor energetice, în special a aprovizionării cu gaze”. Ea a subliniat că discuțiile trebuiesc purtate „într-un format tehnico-business între companii”, adică între Energocom și SOCAR, și a invitat partea azeră să participe și la licitațiile moldovene de gaze și de energie regenerabilă. Novac a adăugat tranșant: „Din 2022 nu mai consumăm niciun metru cub de gaz rusesc”, insistând că transportul pe coridorul vertical Grecia–Bulgaria–România a demonstrat deja fezabilitatea fluxului invers către Moldova.
Pentru Chișinău, mesajul Carolinei Novac este clar: discuțiile sunt „active”, dar sunt încă la nivel de ofertare și teste de flux pe coridorul transbalcanic, fără volum ferm sau calendar de debut.
Dincolo de diferența de ritm, contractul german stabilește un reper de preț și dovedește că sloturile de capacitate pe coridorul sudic pot fi blocate rapid de state cu pârghii financiare mai mari. Dacă Chișinăul nu închide curând un acord cu SOCAR și nu rezervă ferm transport pe verticala sud-estică, riscă să negocieze ulterior la un cost mai mare, pe o piață în care volumele ușor accesibile vor fi deja alocate.
