Ministerul Energiei a inițiat reorganizarea întreprinderii de stat Moldelectrica în societate pe acțiuni, cu argumente legate de modernizarea sectorului, întărirea guvernanței corporative și compatibilizarea cu cerințele europene.
În această ecuație, „cerința” invocată se leagă de separarea (unbundling) operatorului de transport de activitățile competitive din energie, cu accent pe independența OST/TSO. ANRE formulează legătura direct, în anunțul despre certificarea Moldelectrica. Acolo apare explicit modelul aplicat: „Operator de sistem independent”.
Pachetul Energetic III, pentru electricitate, se sprijină pe două acte-cheie: Directiva 2009/72/CE și Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Directiva fixează regulile pieței interne și logica de separare instituțională a operatorilor de rețea, inclusiv condițiile de independență față de producere și furnizare. Regulamentul stabilește reguli pentru acces la rețea în context transfrontalier și mecanisme legate de utilizarea interconexiunilor. În termeni de funcționare, rezultatul urmărit este acces nediscriminatoriu la rețea și decizii de rețea luate pe reguli verificabile.
Din acest pachet derivă și componenta de certificare a operatorului de transport. Certificarea este procedura prin care regulatorul confirmă că operatorul îndeplinește condițiile de independență impuse de regimul de unbundling. În Republica Moldova, ANRE indică data deciziei: 11 iulie 2023, cu hotărârea de certificare a Î.S. „Moldelectrica” conform modelului „Operatorului de sistem independent”.
Obligațiile legate de preluarea acestor reguli apar în actele de aderare la Tratatul de constituire a Comunității Energetice. În plan intern, Parlamentul a adoptat Legea nr. 117 din 23.12.2009 privind aderarea Republicii Moldova la Tratat. Documentul este public în baza legislativă oficială.
La nivel internațional, Consiliul UE indică două repere pentru Protocolul de aderare. Documentul este semnat la 17.03.2010, la Viena. Aderarea intră în vigoare la 01.05.2010. Din acest moment, angajamentele asumate prin Tratat devin aplicabile în cadrul Comunității Energetice.
Legătura dintre aceste angajamente și Moldelectrica se vede în deciziile și comunicările de reglementare. ANRE descrie certificarea ca parte a procesului de unbundling și fixează explicit modelul „Operator de sistem independent”. Separat, Moldelectrica a comunicat public aceeași decizie a ANRE și a legat certificarea de prevederile legislației naționale din domeniul energiei electrice.
În acest cadru, forma juridică „societate pe acțiuni” apare ca soluție de organizare care susține guvernanța cerută de regimul de independență. Ministerul Energiei justifică reorganizarea prin modernizare, guvernanță corporativă și aliniere la cerințele europene. Practic, o structură de tip S.A. standardizează mecanismele de administrare, clarifică responsabilitățile între organele de conducere și management și fixează reguli interne de raportare și control.
Pachetul Energetic III formulează în prim-plan cerințele de independență și separare ale operatorului de transport, plus verificarea prin certificare și reguli de acces la rețea. În consecință, reorganizarea corporativă se aliniază mai ușor cu cerințele de trasabilitate a deciziilor și cu disciplina de guvernanță pe care o verifică regulatorul. Pentru același dosar, ANRE notează și reacția Secretariatului Comunității Energetice, care a închis dosarul de conformare după certificarea cu succes.
BRM EST, bursă de mărfuri care operează platforme de tranzacționare pentru gaze naturale în Republica Moldova și care a fost desemnată de ANRE operator al Platformei de Tranzacționare a Gazelor Naturale pentru piețele angro SPOT & Gasforward, spune că piața de echilibrare pentru gaze naturale a intrat în operare: pe 16 februarie 2026 a avut loc prima ședință de tranzacționare pe Platforma de Echilibrare, pentru echilibrarea sistemului de transport aferentă lunii ianuarie 2026.
Platforma funcționează în baza parteneriatului dintre BRM EST, ca operator al platformei de tranzacționare, și Vestmoldtransgaz, ca operator al sistemului de transport și entitate de echilibrare. BRM EST leagă lansarea de obiectivul alinierii la practicile europene din domeniu.
La prima ședință au participat 22 de entități din sectorul gazelor naturale, înscrise pe piața de echilibrare administrată de BRM EST. Compania afirmă că platforma urmărește să devină mecanismul principal pentru echilibrarea fizică și comercială a rețelei de transport, pe baza unor reguli transparente și concurențiale.
BRM EST invită și alte companii din domeniu să se afilieze pentru utilizarea platformei. Afilierea este gratuită, iar tranzacțiile nu au comision nici la vânzare, nici la cumpărare, însă rămâne cerința de constituire a garanțiilor necesare decontării tranzacțiilor financiare.
BRM EST este singura bursă de mărfuri funcțională din Republica Moldova și a fost desemnată de ANRE operator al Platformei de Tranzacționare a Gazelor Naturale pentru piețele angro SPOT & Gasforward. Compania menționează și o platformă destinată consumatorilor, prin care pot cumpăra gaze naturale de pe piața liberă, la un preț negociat.
Ministerul Energiei a lansat consultările pentru inițierea unui proiect de lege care să creeze o formă juridică specială pentru comunitățile de energie regenerabilă. În această etapă nu există un draft publicat, însă anunțul descrie clar intenția: un cadru normativ „clar, coerent și funcțional” care să permită constituirea, organizarea și operarea acestor entități, cu reguli de guvernanță și cu drepturi și obligații definite pentru membri.
Ministerul spune că proiectul urmărește să facă posibilă participarea activă a cetățenilor, a autorităților publice locale și a IMM-urilor în proiecte energetice descentralizate, inclusiv prin autoconsum colectiv și folosirea resurselor regenerabile la nivel local. În același mesaj, obiectivele sunt legate direct de stimularea investițiilor locale, securitate energetică, costuri mai mici pentru consumatori și țintele naționale de energie și climă. Propunerile se primesc în termen de 10 zile, cu limită de comentarii afișată la 26 februarie 2026.
Inițiativa vine la scurt timp după ce, pe 11 februarie, am scris despre prima comunitate de energie regenerabilă înregistrată oficial în Moldova, la Cociulia (Cantemir), un reper pe care Ministerul Energiei îl leagă de decizia ANRE din 10 februarie. Pentru Cociulia, ministerul indică instalarea unei centrale fotovoltaice de până la 50 kW, economii anuale estimate de până la 350.000 lei pentru membri și un sprijin de 50.000 USD prin PNUD pentru documentația tehnică și instalare, în parteneriat cu instituții naționale și finanțare externă.
„Forma juridică specială” oferă cadrul prin care o comunitate energetică poate funcționa ca o organizație, nu doar ca un proiect cu panouri: are reguli pentru aderarea membrilor, luarea deciziilor, administrarea investiției și a exploatării, repartizarea beneficiilor și respectarea obligațiilor. ANRE definește comunitatea de energie din surse regenerabile ca fiind deschisă și voluntară, autonomă și controlată efectiv de membri din proximitatea proiectului, iar scopul ei este beneficiul economic, social sau de mediu pentru membri și pentru zona locală, nu obținerea de profit. Membrii pot fi persoane fizice, asociații de proprietari, ONG-uri, IMM-uri și autorități publice locale, iar statutul se obține prin înregistrarea într-un registru gestionat de ANRE.
În spate este și presiunea de aliniere europeană. Ministerul Energiei explică faptul că UE a introdus conceptul de comunități energetice în legislație prin pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, cu două categorii distincte, iar baza legală vine din Directiva (UE) 2019/944 și Directiva (UE) 2018/2001 (RED II). Pentru Moldova, ca parte contractantă a Comunității Energetice și candidată la UE, asta înseamnă dezvoltarea unui cadru de reglementare compatibil, nu doar proiecte punctuale.
Anunțul de azi arată o trecere logică de la „pilotul” care a intrat în registru la ANRE la o etapă următoare: un statut juridic dedicat, care să permită replicarea modelului în mai multe localități și să reducă ambiguitățile de organizare, responsabilitate și guvernanță. Draftul va arăta, în detaliu, cum se face această trecere și ce reguli noi apar pentru membri, conducere, raportare și funcționare.
În ședința secretarilor generali de astăzi, agenda a inclus și un subiect legislativ: pregătirea unui proiect de lege care va modifica Legea nr. 174/2017 cu privire la energetică (106/MEn/2026). Deocamdată nu este publicat un draft anexat, deci textul propunerilor nu poate fi văzut „articol cu articol”.
Dar ce știm exact este că, în decembrie 2025, Ministerul Energiei a anunțat public inițierea unui proiect de modificare a Legii nr. 174/2017, cu o țintă formulată explicit: transpunerea în legislația națională a Regulamentului (UE) 2022/869, adică noile reguli TEN-E pentru infrastructurile energetice transeuropene. (Particip.gov.md) În aceeași comunicare, ministerul a indicat și direcțiile urmărite: un cadru mai clar și predictibil pentru proiectele de infrastructură de interes comun/reciproc, proceduri de autorizare aliniate la regulament prin termene consolidate și coordonare instituțională, precum și consolidarea rolului ministerului în coordonarea proiectelor strategice și conectarea lor la planificarea regională și la mecanismele de finanțare europene.
Pentru context, Legea nr. 174/2017 este legea-cadru care fixează arhitectura generală a sectorului energetic. Ea stabilește cadrul juridic pentru organizarea, reglementarea și funcționarea „eficientă și sigură” a sectoarelor energeticii, iar scopul ei este formulat în termeni de sistem: accesibilitate și continuitate, calitate și transparență, cu două repere de fond — independența autorității de reglementare și securitatea energetică. În același cadru, legea conturează rolurile instituționale de bază (Guvern, organul central de specialitate, autorități locale) și așază regulatorul sectorial în centrul funcționării pieței: ANRE ca autoritate de reglementare și monitorizare în sectoarele energeticii, cu principii de obiectivitate, imparțialitate, transparență și nediscriminare. Iar pe relația cu consumatorii, legea pune accent pe furnizarea prin contract, cu elemente obligatorii legate de condiții, calitate, prețuri/tarife și reguli de plată/compensații.
În acest „schelet” legislativ urmează să fie integrate prevederi europene, iar aici intră în scenă Regulamentul (UE) 2022/869 (TEN-E). Regulamentul stabilește linii directoare pentru dezvoltarea și interoperabilitatea coridoarelor și domeniilor prioritare privind infrastructurile energetice transeuropene, adică un set de reguli care spun ce înseamnă infrastructură energetică strategică la nivel regional și cum se pregătește drumul ei prin administrație.
Una dintre cele mai importante „importuri” din TEN-E este partea de autorizare accelerată. Regulamentul structurează procedura de autorizare în două etape și fixează repere temporale care, în practică, împing sistemul spre termene ferme. În versiunea consolidată, durata combinată a etapelor nu ar trebui să depășească 42 de luni, iar prelungirile sunt limitate, în mod obișnuit, la maximum nouă luni, cu justificare și informare. Tot TEN-E introduce explicit conceptul de autoritate națională competentă care coordonează procesul și conduce spre o decizie „exhaustivă”, tocmai ca proiectele regionale să nu se blocheze între instituții.
Pe lângă termene și coordonare, TEN-E împinge și zona de transparență și proceduri standardizate: reguli clare de parcurs, consultare și raportare, astfel încât proiectele de infrastructură să fie evaluate și autorizate într-un cadru predictibil pentru investitori și autorități. În comunicarea Ministerului Energiei, exact această idee apare ca obiectiv: proceduri mai clare, coordonare instituțională, simplificarea etapelor administrative și coerență cu planificarea regională și finanțările europene.
Așadar, ședința de azi confirmă că dosarul intră în circuitul guvernamental, iar sensul lui este deja conturat public: modificarea Legii 174/2017 pentru a integra mecanisme TEN-E din Regulamentul (UE) 2022/869, cu impact direct în felul în care se selectează, se coordonează și se autorizează proiectele mari de infrastructură energetică cu relevanță regională.
Energocom a lansat o procedură de comercializare a garanțiilor de origine, instrumentul prin care se certifică, la nivel de document și evidență electronică, proveniența din surse regenerabile a energiei electrice. Compania anunță că vinde garanții de origine aferente producției din perioada iulie–decembrie 2025, iar ofertele pot fi depuse în intervalul 13–20 februarie 2026, până la ora 17:00.
Garanțiile de origine (GO) sunt certificate electronice, emise pentru cantități măsurabile de energie verde, care permit unui furnizor sau unui consumator final să demonstreze, în raportări și contracte, că un volum anume de energie (de regulă, 1 MWh per garanție) a fost produs din surse regenerabile. În practică, ele separă componenta „de trasabilitate și raportare” de fluxul fizic al energiei din rețea: energia circulă prin sistem ca înainte, iar GO funcționează ca dovadă standardizată pentru contabilizarea consumului „verde” în documente, audit și politici de sustenabilitate.
În această rundă, Energocom scoate la vânzare un volum total de 111.823 garanții de origine. Procedura este competitivă, iar atribuirea se face în funcție de prețul unitar oferit per garanție (lei/GO) și de cantitatea solicitată. Dacă apar oferte la același preț, departajarea se face prin cantitatea mai mare cerută, apoi prin momentul primirii ofertei.
Cumpărători eligibili sunt furnizorii de energie electrică licențiați și consumatorii finali din Republica Moldova. Pentru companii, miza este una de conformare și poziționare comercială: GO devin tot mai des cerință în relația cu parteneri care solicită dovezi de energie regenerabilă, în special în lanțuri de aprovizionare, finanțări, raportări ESG și contracte corporate.
Ofertele se transmit electronic și trebuie semnate cu semnătură electronică avansată calificată, iar prețul indicat în ofertă este ferm. Documentația de participare include, în funcție de categoria participantului, formularul de ofertă și actele de confirmare (inclusiv licența, după caz, și elemente care arată calitatea de consumator/furnizor). Energocom indică faptul că setul complet de condiții și formulare poate fi descărcat de pe pagina companiei sau solicitat pe e-mail, iar comunicarea rezultatului are loc prin e-mail către ofertantul câștigător.
Procedura este ancorată în cadrul legal național privind energia din surse regenerabile și în regulamentul aplicabil garanțiilor de origine aprobat de ANRE, ceea ce înseamnă că GO intră tot mai mult în zona de mecanisme standard de piață: certificate tranzacționabile, folosite pentru a „proba” energia verde în documente, nu pentru a schimba modul în care energia este livrată fizic în rețea.
Ministerul Energiei a publicat o versiune actualizată a documentației pentru licitația centralelor eoliene onshore, după etapa de clarificări și analiza solicitărilor venite de la potențiali investitori. În noul set de acte, licitația este descrisă explicit ca fiind pentru până la 170 MW capacitate sprijinită, „împreună cu obligația de a instala în piața liberă” o capacitate minimă de stocare de 0,25 MWh pentru fiecare MW din capacitatea sprijinită.
Documentația introduce și o regulă nouă, 25.6.1, care spune că atunci când unui investitor declarat câștigător i se atribuie o capacitate susținută mai mică decât cea ofertată (prin regula ofertei marginale), iar participarea a fost pe bază de foaie de parcurs, garanția de ofertă reținută se diminuează proporțional cu capacitatea susținută efectiv atribuită.
Separat, textul fixează mai clar cum funcționează lista de așteptare în raport cu garanția de ofertă: Comisia restituie garanția investitorului inclus pe lista de așteptare, în temeiul pct. 25.4 lit. c. Dacă investitorul de pe lista de așteptare acceptă capacitatea alocată, nu trebuie să constituie o nouă garanție de ofertă, cu condiția să depună garanția de bună execuție în termenul prevăzut la pct. 47.4. Pentru investitorii care participă pe foaie de parcurs și cărora li s-a restituit anterior garanția de ofertă, documentația adaugă însă o obligație distinctă: ei trebuie să depună din nou garanția de ofertă (în limita capacității alocate) în 10 zile lucrătoare de la reconfirmarea ofertei, plus garanția de bună execuție conform pct. 47.4.
În anexele dedicate foii de parcurs, documentația operează cu repere calendaristice formulate ca termene recomandate și intervale, inclusiv recomandări de tip „maxim 20 luni”, „maxim 18 luni”, intervalul „9–12 luni” pentru anumite livrabile și „maxim 15 luni” pentru un alt reper din calendar.
În modelul de ofertă financiară, textul reține explicit că prețul ofertat este folosit ca preț fix în CAEE și ca preț de exercitare în CfD, în cadrul măsurilor de sprijin pentru o perioadă de 15 ani.
Ministrul român al Energiei, Bogdan Ivan, a declarat în această seară că România a aprobat Decizia Finală de Investiție (FID) pentru proiectul cu reactoare modulare mici (SMR) de la Doicești, descriind momentul drept trecerea de la „analiză” la „implementare” și insistând pe ideea de energie „stabilă și predictibilă” care ar urma să înlocuiască o parte din capacitatea fostei termocentrale.
Decizia Finală de Investiție (FID) înseamnă că acționarii Nuclearelectrica au aprobat continuarea proiectului SMR de la Doicești pe baza Studiului de Fezabilitate și au dat undă verde pentru derularea activităților necesare înainte de faza Pre-EPC. Totodată, aprobarea include cadrul de finanțare și garanțiile asociate pentru compania de proiect RoPower Nuclear, astfel încât aceasta să poată contracta și executa pașii tehnici și contractuali prevăzuți pentru etapa următoare.
Acum urmează o etapă până în jurul lunii mai 2026, în care proiectul intră în lucrările pregătitoare înainte de construcție: investigații la amplasament, obținerea avizelor, pașii de licențiere, contractarea echipamentelor importante și formarea echipei de proiect. În documentele Nuclearelectrica, această perioadă este tratată ca pachetul de pregătire pentru Pre-EPC, cu un buget estimat la circa 6 milioane USD, finanțat în principal din soldul neutilizat al împrumutului acordat de SNN către RoPower, în paralel cu demersuri pentru atragerea de finanțare suplimentară și investitori.
Abia după acest prag intră Pre-EPC, fază pe care documentul o descrie ca fiind momentul în care se „îngheață” detaliile care contează pentru piață: bugetul real, lista contractorilor, arhitectura contractuală, structura de finanțare și graficul detaliat al etapei următoare. În același document este menționată o durată estimativă de aproximativ 15 luni pentru Pre-EPC și un buget prevăzut de circa 600 milioane USD, ceea ce explică de ce FID-ul anunțat acum este important, dar nu este „capătul drumului” investițional.
În documentele proiectului apar și detalii tehnice care pot influența ritmul de implementare. Unul dintre ele ține de amplasament: este menționată necesitatea unor măsuri de prevenire, monitorizare și reducere a riscurilor potențiale asociate unei situații existente privind emanările de gaze naturale identificate în zonă, pe un teren adiacent, în linie cu condițiile și bunele practici aplicate în proiecte nucleare.
O altă clarificare ține de traseul către capacitatea totală de 462 MW, corespunzătoare celor șase module planificate. În spațiul public este discutat un scenariu etapizat, în care proiectul ar porni cu punerea în funcțiune a unui prim modul de 77 MWe, iar contractarea și instalarea celorlalte cinci module ar fi făcute ulterior, după ce primul demonstrează funcționarea conformă. Abordarea de tip „în trepte” limitează riscurile comerciale și tehnologice într-un proiect care, chiar cu un design licențiat, ar fi printre primele implementări de acest tip din Europa.
În proiecția pe termen lung, ministerul își păstrează ținta: 462 MW de producție nucleară fără emisii de CO₂, livrată constant, ca sprijin pentru un sistem cu tot mai multă energie regenerabilă. De aici înainte însă, proiectul intră în zona care îi decide viteza și credibilitatea: închiderea contractelor, pașii de licențiere în România, structura de finanțare, lanțurile de aprovizionare și managementul riscurilor la amplasament — elementele care vor arăta dacă orizontul „după 2030” rămâne doar un reper general sau se transformă într-un calendar ferm.
Merită pus și contextul: în mai 2025, RENERGY scria despre Doicești ca posibilă primă implementare SMR în UE, cu accent pe tehnologia NuScale de 77 MWe și pe credibilitatea pe care o dă licențierea de design în SUA. Decizia luată acum schimbă registrul discuției: proiectul iese din etapa de intenții și intră în etapa de execuție, unde progresul se va măsura lunar în condiții îndeplinite, finanțare asigurată și riscuri gestionate etapă cu etapă.
ANRE a aprobat astăzi hotărârile prin care ajustează atât prețul reglementat la energia electrică produsă de centralele de termoficare, cât și tarifele reglementate la energia termică livrată consumatorilor de întreprinderile termoenergetice. Regulatorul spune că a publicat calculele detaliate și fișierele aferente în rubrica de „Transparență decizională”, la „Proiecte supuse aprobării”, astfel încât părțile interesate să poată vedea structura costurilor și ipotezele de calcul care stau la baza deciziilor.
Deciziile vin pe un fundal cunoscut pentru sezonul rece: tarifele la căldură se stabilesc pe baza costurilor recunoscute în regim reglementat, iar diferențele între operatori apar din mixul de combustibil, eficiența tehnologică, pierderile acceptate, investițiile recunoscute și corecțiile de venit reglementat. În ultimul ciclu tarifar, tarifele „în vigoare” pentru Chișinău și Bălți s-au fixat la începutul lui 2025, la 2 510 lei/Gcal (Termoelectrica) și 2 126 lei/Gcal (CET-Nord), ambele fără TVA, cu trimitere la hotărârile ANRE aferente.
Pentru Chișinău, hotărârea ANRE reduce tariful la energia termică livrată de S.A. „Termoelectrica” la 2 020 lei/Gcal, echivalent cu 1,74 lei/kWh, ceea ce înseamnă minus 490 lei/Gcal față de tariful în vigoare. În același pachet, ANRE fixează prețul reglementat la energia electrică produsă de Termoelectrica la 2,31 lei/kWh, cu 0,85 lei/kWh sub prețul în vigoare, iar regulatorul notează explicit că valoarea aprobată se situează și sub prețul solicitat de companie.
Pentru Bălți, hotărârea ANRE urcă tariful la energia termică livrată de S.A. „CET-Nord” la 2 201 lei/Gcal, echivalent cu 1,89 lei/kWh, adică plus 75 lei/Gcal față de tariful în vigoare, însă cu 158 lei/Gcal sub solicitarea companiei. La componenta de cogenerare, prețul reglementat la energia electrică produsă de CET-Nord se stabilește la 2,77 lei/kWh, cu 0,29 lei/kWh sub prețul în vigoare și cu 0,46 lei/kWh sub solicitare.
Pe lângă cei doi operatori mari, ANRE publică în aceeași comunicare tarifele aprobate pentru mai multe întreprinderi regionale, cu reduceri la Comrat, „Comgaz-Plus”, „Antermo” și „Termotrans Taraclia”, și cu o creștere la Î.M. „Servicii Comunale Glodeni”. Aceste diferențe arată, în practică, cât de mult contează fotografia de cost a fiecărui sistem local de termoficare, inclusiv eficiența tehnică și parametrii de funcționare ai rețelelor.
Un element care schimbă modul de comunicare a tarifelor începe chiar în 2026. ANRE anunță trecerea la unitatea kilowatt-oră (kWh) și pentru energia termică, în paralel cu gigacaloria (Gcal), iar regulatorul spune că se află în procedură de ajustare a reglementărilor pentru a introduce kWh și la gaze naturale. În termeni practici, asta apropie modul de prezentare a încălzirii de modul în care consumatorii sunt obișnuiți să compare energia electrică, deși mecanismul de facturare în sistemele centralizate rămâne legat de energia termică livrată și repartizată la nivel de clădire.
În spațiul public, odată cu publicarea tarifelor și cu primele facturi pentru ianuarie, a apărut și reacția CET-Nord, care încearcă să separe două lucruri pe care consumatorii le amestecă frecvent: tariful reglementat și consumul. În comunicatul CET-Nord, compania explică faptul că facturile pentru consumul din ianuarie 2026 pot arăta mai mari în primul rând din cauza scăderii temperaturilor exterioare și, implicit, a creșterii consumului de energie termică necesar pentru același confort interior. CET-Nord indică o coborâre a temperaturii medii de la aproximativ +2…+2,4°C în decembrie 2025 la circa −5°C în ianuarie 2026, adică o diferență de aproximativ 7°C, iar compania leagă această schimbare de creșterea energiei termice livrate și de ajustarea temperaturii agentului termic conform graficului de reglare.
CET-Nord insistă că tariful reglementat nu s-a modificat pentru perioada de consum facturată, iar diferența din facturi vine din cantitatea livrată și repartizată. Compania mai afirmă că, la nivel de municipiu, în ianuarie au crescut cu circa o treime atât consumul de energie termică, cât și consumul de gaze naturale utilizate la producerea energiei termice, comparativ cu decembrie, ceea ce se potrivește cu un episod mai rece. În același comunicat, CET-Nord explică de ce două blocuri pot avea facturi diferite chiar în același interval meteo, prin diferențe de pierderi termice ale clădirii, tipul sistemului intern de distribuție și eficiența lui, nivelul de izolare și starea instalațiilor, respectiv intervenții neautorizate care pot afecta echilibrul întregului imobil.
REI Grup, grup de consultanță din România specializat în atragerea de fonduri europene și ajutoare de stat, anunță deschiderea primului birou de profil din Republica Moldova, la Chișinău. Compania își leagă extinderea de creșterea volumului de finanțări și instrumente disponibile pentru investiții și dezvoltare în următorii ani, pe fundalul parcursului european al Republicii Moldova și al țintei de aderare indicată în comunicat pentru orizontul 2030.
REI își prezintă „amprenta” de grup prin câteva repere: o echipă de peste 80 de consultanți, prezență în peste 12 orașe din România, peste 2.500 de beneficiari și proiecte de investiții care, cumulat, depășesc 1 miliard de euro. Din perspectiva companiei, acest tip de expertiză devine relevantă pentru Moldova într-un moment în care mecanismele de finanțare se diversifică – de la granturi, la garanții, cofinanțări și scheme de ajutor de stat care cer proiecte robuste, cu structură financiară clară.
În comunicat, Roxana Mircea, managing partner REI Grup, explică decizia de extindere ca rezultat al discuțiilor purtate la Chișinău cu specialiști din „sectoare cheie” ale Guvernului și ca o mișcare de poziționare pentru următorul val de investiții:
„Am decis să ne extindem prezența și în Republica Moldova, cu expertiza acumulată în cei peste 15 ani de activitate în consultanță de afaceri și atragere de fonduri nerambursabile. După discuțiile purtate în vizita la Chișinău, cu specialiști din sectoare cheie ale Guvernului, am ajuns la concluzia că trebuie sprijinită direcția vecinilor noștri spre calea europeană, iar oportunitățile pe care le vedem la orizont ne fac să fim optimiști. Un birou REI la Chișinău ne va ajuta să înțelegem mult mai bine dorințele și nevoile companiilor și autorităților publice de aici”, a declarat Roxana Mircea.
REI afirmă că demersurile pentru intrarea pe piață au început în a doua jumătate a anului trecut, iar din ianuarie au fost inițiate formalitățile de înregistrare a entității locale și recrutarea de experți. În același tablou, comunicatul menționează că, în ianuarie, o delegație formată din 10 companii din România – din consultanță, software/IT, logistică, formare profesională și alte domenii – ar fi avut întâlniri la Chișinău cu miniștri și secretari de stat pentru a contura un cadru de colaborare în perioada următoare.
REI plasează extinderea și în contextul unei dinamici patronale și de business între România și Republica Moldova, amintind că Uniunea Națională a Patronatului Român (UNPR) a deschis recent o filială la Chișinău și că REI este membră UNPR din 2023.
„Harta” de finanțare indicată de REI: de la proiecte de 10 milioane euro la scheme pentru industrie și programe sociale
Nucleul comunicatului este, practic, o listă de uși de finanțare pe care REI le consideră relevante în perioada imediat următoare și în anii care vin. Mesajul central este că Republica Moldova începe să funcționeze tot mai mult într-o arhitectură europeană de finanțare în care grantul clasic rămâne important, dar crește greutatea instrumentelor financiare – garanții, equity/quasi-equity, cofinanțări – care cer un alt tip de pregătire a proiectelor.
1) Proiecte mari, de minimum 10 milioane euro: apelul de tip „Call for Expressions of Interest” (EFSD+) REI indică drept oportunitate imediată apelul în care companiile ce vizează investiții de minimum 10 milioane euro în Republica Moldova trebuie să depună o scrisoare de intenție până cel târziu în luna martie. Finanțarea este prezentată ca fiind asociată EFSD+ (European Fund for Sustainable Development Plus) și este descrisă explicit ca nefiind un „grant nerambursabil clasic”. În logica EFSD+, sprijinul poate veni prin garanții pentru credite, equity și quasi-equity și prin facilitarea accesului la cofinanțare via instituții financiare internaționale.
REI enumeră și logica de politică publică asociată acestor investiții: stimularea dezvoltării economice, transfer de know-how și tehnologii, crearea de locuri de muncă, integrarea în lanțuri valorice regionale, susținerea tranziției verzi și digitale și alinierea la Planul de Creștere al Republicii Moldova și politicile UE. Domeniile eligibile indicate includ agricultura/agri-food și dezvoltare rurală, sănătate și științe ale vieții, energie și tranziție verde, infrastructură și conectivitate, IT/digitalizare și cercetare aplicată, producție avansată și industrializare.
Comunicatul punctează și câteva condiții tehnice: valoarea minimă a proiectului de 10 milioane euro, contribuție proprie minimă de 15%, posibilitatea ca proiectele sub prag să fie depuse doar în consorții sau parteneriate strategice, plus un proces competitiv în două etape, cu depunere prin platforma EU Survey și condiționare de evaluare financiară și de risc. REI menționează și faptul că bugetul este alocat la nivel de portofoliu EFSD+, fără plafon fix per apel.
2) Schema regională de ajutor de stat: 100 milioane euro pentru industriile prelucrătoare A doua oportunitate majoră menționată este schema de ajutor de stat regional pentru investiții în industria prelucrătoare, cu un sprijin financiar total de 100 milioane euro. REI descrie mecanismul într-o formulă mixtă: sprijin prin scutiri parțiale de la plata impozitului pe venit (75%) și sprijin sub formă de grant (25%), fără a depăși cumulativ 60% din valoarea investiției. În comunicat apare și o limitare per aplicant: maximum 10 milioane lei moldovenești, iar REI estimează aproximativ 200 de întreprinderi beneficiare.
Lista sectoarelor eligibile este largă și acoperă, între altele, industria alimentară, morărit, textile și confecții, tăbăcire și finisare piei, prelucrarea lemnului, hârtie și produse din hârtie, produse de cocserie și din prelucrarea țițeiului, substanțe și produse chimice, farmaceutice, cauciuc și mase plastice, construcții metalice și produse din metal, fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice, mașini/utilaje/echipamente, mobilă.
3) Fondul Social European Plus (FSE+) și componenta EaSI: finanțare pentru ocupare, educație, incluziune REI aduce în discuție și dimensiunea socială a finanțărilor, menționând că, din 2024, Republica Moldova a devenit țară asociată FSE+ și participă la componenta EaSI (Employment and Social Innovation). Mesajul este că organizațiile din Moldova pot accesa fonduri și colabora în proiecte europene orientate spre ocupare, educație și incluziune socială. În același comunicat, FSE+ este descris ca un program UE de investiții în oameni, iar EaSI ca o componentă dedicată ocupării și inovării sociale.
„Miliarde până în 2030”: pachete de sprijin și proiecte de infrastructură, inclusiv interconectări energetice
REI își întărește argumentul de oportunitate printr-un cadru mai larg de sprijin european și bilateral. Comunicatul menționează fonduri nerambursabile din partea României și a altor state membre UE, plus faptul că Parlamentul European și statele membre ar fi convenit un acord temporar care prevedea o majorare cu 100 milioane euro a bugetului de sprijin pentru Mecanismul de Reformă și Creștere pentru Moldova.
În același registru, sunt amintite anunțuri potrivit cărora Republica Moldova ar urma să primească peste 500 milioane euro sub formă de granturi și 1,5 miliarde euro sub formă de împrumuturi cu dobândă redusă pentru proiecte de dezvoltare. Mecanismul de Reformă și Creștere este descris ca instrument de finanțare a dezvoltării economice, cu sprijin pentru circa 25.000 de întreprinderi și finanțarea unor proiecte mari de infrastructură, precum șoseaua de centură a Chișinăului, poduri peste Prut și, relevant pentru energie, interconectarea cu UE prin finalizarea și construirea unor linii electrice. Pentru proiecte mai mici, comunicatul indică derularea finanțărilor prin Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului.
REI amintește și efectele economice așteptate ale integrării treptate în piața unică: libera circulație a mărfurilor, conexiuni comerciale și de transport, integrare pe piața energetică și digitală a UE și acces la zona unică de plăți în euro SEPA.
Argumentul fiscal: ce elemente din regimul Moldovei pune REI pe masă
Un capitol consistent din comunicat este dedicat fiscalității, prezentată ca un avantaj competitiv față de România pentru anumite tipuri de investiții. REI indică impozitul pe profit de 12% pentru persoane juridice și 12% pentru persoane fizice, dar menționează și cote mai mici în situații specifice: 7% pentru fermieri, 6% pentru rezidenți ai Zonelor Economice Libere și 3% pentru rezidenți ai Portului Internațional Giurgiulești. Este menționată și posibilitatea aplicării unui impozit de 4% din venituri (în loc de 12% pe profit) până la un anumit plafon de cifră de afaceri și fără a fi plătitor de TVA.
Pentru sectorul IT, REI subliniază regimul Moldova IT Park, unde rezidenții pot plăti un impozit unic de 7% din venituri care înlocuiește majoritatea impozitelor clasice, inclusiv profit și contribuții sociale. La TVA, comunicatul indică rata standard de 20%, cu situații în care poate fi 8% sau 0% pentru anumite bunuri/servicii (exemplul dat fiind exportul), și notează că în 2026 pragul de înregistrare obligatorie TVA este de 1,5 milioane MDL cifră de afaceri în 12 luni.
Cine este REI Grup, conform prezentării din comunicat
REI Grup menționează că include REI Finance Advisors, REI International Consulting și Touched Marketing și că este activ în elaborarea, implementarea și monitorizarea proiectelor de investiții prin fonduri europene nerambursabile și scheme de ajutor de stat. Compania afirmă că, potrivit datelor din 2025, are peste 3,8 milioane euro cifră de afaceri pe consultanță la nivel de grup, se poziționează în topul firmelor de profil din România și menține o rată de succes declarată de 98%, cu peste 2.500 de clienți și peste 2.500 de proiecte implementate. De asemenea, comunicatul insistă pe experiența de peste 15 ani și pe capacitatea echipei de a gestiona relația cu autoritățile publice și companiile private, inclusiv multinaționale și companii antreprenoriale.
Avem oficial prima comunitate de energie din surse regenerabile, iar Ministerul Energiei spune că modelul-pilot de la Cociulia, Cantemir, deschide drumul pentru un mecanism simplu: mai mulți membri din aceeași localitate își „pun la comun” producția de energie verde și o folosesc, pe cât posibil, pentru propriile consumuri.
Astfel, comunitatea devine o entitate locală (gospodării, instituții, IMM-uri etc.) care organizează o instalație de producere – aici, un parc fotovoltaic de până la 50 kW – și stabilește reguli clare de funcționare și împărțire a beneficiilor.
Cum funcționează o comunitate de energie:
Ziua, centrala fotovoltaică produce electricitate. Prioritatea este consumul membrilor comunității (de exemplu primăria, un centru comunitar, o stație de epurare, gospodării). Când producția acoperă consumul instant, factura scade direct, fiindcă o parte din energie nu mai este cumpărată din rețea. Când producția este mai mare decât consumul, energia „în plus” nu se pierde: fie este livrată în rețea, fie poate fi stocată (dacă există baterii), iar modul concret depinde de schema tehnică și de regulile aplicabile.
De ce se numește „comunitate” și nu doar „un panou pe o clădire”:
Diferența este că nu vorbim de un singur proprietar, ci de o asociere locală cu participare voluntară, controlată de membri, în care obiectivul principal este beneficiul comunitar (economii la facturi, proiecte locale, reducerea vulnerabilității energetice), nu profitul clasic al unei companii. Ministerul indică inclusiv un impact financiar estimativ pentru membri (economii anuale) și faptul că proiectul e gândit ca replicabil în alte localități.
Ce trebuie să existe ca să meargă în practică:
o entitate juridică/organizare formală a membrilor și reguli interne (cine intră, cine iese, cum se iau deciziile, cum se distribuie beneficiile); o soluție tehnică (centrala PV, eventual contorizare/monitorizare, eventual stocare); un mecanism de „alocare” a energiei/beneficiilor către membri, astfel încât ceea ce produce comunitatea să se reflecte corect în consum și în costuri; aici contează cadrul ANRE și modul de implementare în sistemul de măsurare și facturare.
Pe exemplul Cociulia, ideea e ușor de înțeles: comunitatea produce local energie solară, o folosește pentru consumatorii locali incluși în comunitate și transformă această producție în economii la facturi și în sprijin pentru obiective publice din sat. (Sursa: anunțul Ministerului Energiei despre comunitatea înregistrată oficial.)
