Săptămâna viitoare, la Chișinău: Forum despre liberalizarea pieței gazelor, înainte de deschiderea pieței la 1 aprilie 2026

Săptămâna care vine, la Chișinău, liberalizarea pieței gazelor intră în „zona de detalii”: ce reguli se aplică, ce mecanisme trebuie să funcționeze și cum se vede tranziția din perspectiva furnizorilor și a consumatorilor mari, înainte de deschiderea unei părți semnificative a pieței la 1 aprilie 2026. 

Pe 19 februarie, la Radisson Blu Leogrand (Convention Center), are loc Gas Market Liberalisation Forum (10:00–17:00), cu ANRE, Ministerul Energiei, Energy Community Secretariat și jucători de piață. 

În deschidere sunt anunțate intervenții de la Alexei Taran (director general ANRE), Dorin Junghietu (ministrul Energiei) și Artur Lorkowski (director, Energy Community Secretariat). Agenda indică și invitați „tbc”, inclusiv din zona UE/Parlament. 

Pentru presă, organizatorii au programat declarații între 10:30 și 11:00, cu ANRE, Ministerul Energiei și Energy Community Secretariat. 

Ce se discută, pe fond, se așază în trei blocuri.

Primul: „tabloul mare” al tranziției – cum arată piața gazelor într-un context european în schimbare și ce înseamnă, concret, alinierea la regulile UE. Discuția este moderată de Predrag Grujicic (Energy Community Secretariat), iar pe listă apar Constantin Borosan (ANRE) și Vitalie Mita (secretar de stat, Ministerul Energiei), alături de invitați menționați în agendă ca „tbc”, inclusiv coordonatorul CESEC Klaus-Dieter Borchardt, Energy Traders of Europe și președintele ANRE România George Sergiu Niculescu. 

Al doilea: „mecanismele” – cum se țin împreună funcționarea pieței și siguranța aprovizionării într-un cadru liberalizat. Moderator este Vitalie Condratchi (Ministerul Energiei). Aici sunt trecuți în agendă actori-cheie din piață: Energocom (Eugen Buzatu – director general interimar), operatorul Vestmoldtransgaz (Liviu Duminica), bursa BRM-EST (Ion Lupulescu), Asociația Furnizorilor de Gaze (Alexandr Devdera) și ANRE (Aurel Patrașcu). 

Al treilea: „consumatorul” – ce strategii își fac consumatorii finali și ce se schimbă în relația cu furnizorii, odată cu concurența. Sesiunea este moderată de Veronica Herta (Green City Lab Moldova), cu un cadru introductiv susținut de Branislava Marsenic Maksimovic (Energy Community Secretariat). În panel sunt menționați European Business Association (Mariana Rufa) și companii/consumatori industriali din Moldova, precum Fabrica de Sticlă din Chișinău, Natur Bravo, Supraten, alături de ANRE (Elena Indries). 

Forumului îi pune punct o scurtă sesiune de concluzii programată cu Alexei Taran, ANRE, urmată de networking și discuții B2B între furnizori și consumatori finali. 

ACTUALIZARE | CET-Nord explică de ce a cerut majorarea tarifului reglementat la energia termică pentru 2026

0

Astăzi, 9 februarie 2026, atât S.A. „CET-Nord”, cât și S.A. „Termoelectrica” au depus la ANRE solicitări de ajustare a tarifului reglementat la energia termică (și, separat, a prețului la energia electrică produsă) pentru anul 2026. Din documentele transmise reiese o mișcare în direcții opuse: CET-Nord își fundamentează cererea ca una orientată spre majorare, iar Termoelectrica transmite un set de calcule care duc la diminuarea tarifului propus pentru căldură față de nivelurile anterioare.

Între timp, CET-Nord a publicat un set de clarificări tocmai pentru a explica de ce, în aceeași fereastră de reglementare, doi operatori pot ajunge la concluzii tarifare diferite. Mesajul-cheie al CET-Nord este că „sensul” ajustării nu este dat doar de prețul gazului sau de costurile curente, ci de mecanismul de corectare a venitului reglementat (devierile tarifare) acumulat în 2025 și reflectat în tarifele pentru 2026. În anexele cererii CET-Nord, componenta de corectare pentru 2025 este negativă: -27,151 mii lei la energia termică (echivalent -177 lei/Gcal în structură) și -18,454.6 mii lei la energia electrică (aprox. -20,1 bani/kWh), ceea ce indică venituri insuficiente față de costurile recunoscute și împinge ajustarea în sus.

În oglindă, setul de tabele anexate de Termoelectrica arată o componentă de corectare pozitivă pentru 2025, ceea ce, în metodologia de tarifare, se reflectă prin presiune de ajustare în jos: pentru energia electrică, componenta de corectare aferentă anului 2025 este indicată la 27.443,568 mii lei, iar pentru energia termică la 25.964,2 mii lei. Termoelectrica notează și o intenție de eșalonare a unor componente de corectare (excedente tarifare), argumentând cu riscuri de lichiditate și capacitate de plată în cazul unei aplicări „dintr-o bucată”.

De ce a simțit CET-Nord nevoia să vină cu comentarii publice, în plus față de cerere: pentru că, din acte, cele două solicitări pot fi citite simplist ca „unul scade, altul crește”, iar CET-Nord spune că diferența vine din două lucruri structurale. Primul este tocmai devierea tarifară (corecția venitului reglementat) – la CET-Nord e negativă, la Termoelectrica e pozitivă, deci efectul în 2026 e invers.

Al doilea ține de modul de aprovizionare cu gaze după 1 aprilie 2026. În scrisoarea către ANRE, CET-Nord arată că, în contextul Hotărârii ANRE privind calendarul de restricționare graduală, compania nu va mai achiziționa gaze la preț reglementat din 1 aprilie 2026 și notează că prețul gazelor furnizate de „Energocom” este aplicabil limitat, pentru 4 februarie–31 martie 2026. CET-Nord mai spune că a încercat achiziția prin proceduri de licitație pe platforma Bursei Române de Mărfuri, dar prima procedură a produs o ofertă peste plafonul reglementat relevant metodologic, iar o nouă achiziție era încă în desfășurare la momentul depunerii cererii; în lipsa unui contract confirmat pentru aprilie–decembrie, compania a fundamentat prognoza prin raportare la „prețul de ultimă opțiune” aprobat de ANRE pentru perioade similare, pe care îl prezintă ca soluție tranzitorie „prudentă” pentru a evita supraestimarea costurilor în tarife.

În realitate, diferența dintre o cerere de micșorare și una de majorare nu se reduce la ieftinirea gazului din februarie. Direcția ajustării este dată de două piese de fond din reglementare: corecțiile acumulate din anii trecuți (devierile tarifare, pozitive sau negative) și prețurile la gaze care pot fi asumate metodologic pentru intervalul aprilie–decembrie. De aici înainte, ANRE va verifica calculele ambelor companii și va decide varianta finală a tarifelor reglementate pentru 2026.

Termoelectrica vrea să ajusteze tarifele la căldură și prețul la energia electrică

0

Termoelectrica a depus la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) un demers de ajustare a prețului la energia electrică produsă și a tarifului la energia termică livrată consumatorilor pentru anul 2026. Compania motivează cererea prin faptul că ANRE a aprobat, la 3 februarie 2026, un nou preț reglementat la gazele naturale pentru consumatorii casnici, ceea ce modifică direct costurile de producere pentru energie termică și, respectiv, pentru energia electrică produsă în cogenerare. 

Din punct de vedere tehnic, Termoelectrica își construiește solicitarea pe două perioade de preț la gaze în 2026. Pentru ianuarie–martie 2026, compania indică prețuri determinate pe baza hotărârilor ANRE, inclusiv HCA ANRE nr. 44 din 03.02.2026 (cea care stă la baza noului preț reglementat aplicabil din februarie). Pentru 1 aprilie–31 decembrie 2026, Termoelectrica invocă hotărârea ANRE privind calendarul de restricționare graduală a accesului unor consumatori noncasnici mari și mijlocii la furnizarea reglementată, care mută o parte a consumului în zona de prețuri negociate/prognozabile și, implicit, schimbă ipotezele de cost pentru restul anului. 

Elementul care împinge subiectul în spațiul public este cifra de la gaze. ANRE a anunțat că, din februarie 2026, consumatorii casnici vor plăti 13 353 lei/1000 m³ (fără TVA), ca urmare a scăderii costurilor de procurare. În logica reglementării, dacă intrarea principală de cost (gazul) scade, apare presiune pentru recalcularea tarifelor la încălzire — dar decizia finală depinde de cum validează ANRE structura de cost pe întreg anul și, mai ales, ipotezele pentru perioada aprilie–decembrie. 

Termoelectrica reamintește și „tariful de referință” aflat în vigoare în Chișinău: prin HCA ANRE nr. 1 din 03.01.2025, tariful la energia termică livrată consumatorilor a fost stabilit la 2 510 lei/Gcal (fără TVA) (în vigoare din 10.01.2025, odată cu publicarea în Monitorul Oficial). Acesta este pragul față de care publicul va măsura orice ajustare în 2026. 

Pe procedură, compania spune că toate calculele și materialele depuse vor fi publicate pe pagina ANRE, pentru consultare de către părțile interesate. Următorul pas este analiza ANRE (și, dacă se aplică, dezbateri publice), după care va veni o hotărâre care va clarifica dacă ajustarea se traduce prin ieftinire, menținere sau o recalibrare diferențiată pe componente. 

UPDATE | Intemperii și avarii în rețele: mii de gospodării au rămas fără curent

0

Intemperiile din 4–8 februarie au produs deranjamente în rețelele de distribuție, cu deconectări neprogramate în mai multe raioane. În unele zone s-au semnalat și fire rupte la nivelul rețelelor de joasă tensiune, ceea ce a îngreunat intervențiile. Ministerul Energiei spune că transportul (Moldelectrica) a funcționat în regim planificat, iar problemele țin de distribuție, unde echipele sunt în teren.

5 februarie
Ministerul Energiei anunță deconectări în mai multe localități.
În zona Centru-Sud, Premier Energy Distribution raportează 132 consumatori afectați în raionul Cantemir, Gotești. Tot atunci sunt raportate 187 de cazuri de deranjamente la nivelul rețelelor de joasă tensiune (cauze diverse, nu neapărat exclusiv meteo). Pentru intervenții sunt mobilizate 29 de echipe (2–5 persoane/echipă). În zona de Nord, RED-Nord raportează deconectări neprogramate care afectează 3.378 consumatori din raioanele Sângerei și Briceni: în Sângerei (Tăura Veche, Tăura Nouă) 304, iar în Briceni 3.074 în mai multe localități (Caracușenii Vechi, Treștieni, Bălcăuți, Colicăuți, Groznița, Mărcăuți, Mihăileni). Mesajul oficial: situația e monitorizată permanent și se intervine pentru restabilire.

6 februarie, ora 06:00
Moldelectrica comunică: fără deranjamente în rețeaua de transport peste noapte, sistemul funcționează în regim planificat. În Centru-Sud, Premier Energy Distribution indică 1.256 consumatori afectați în Slobozia și Răscăieții Noi (Ștefan Vodă), cu 17 echipe activate.
În Nord, RED-Nord raportează un vârf de 8.522 consumatori afectați, cu impact parțial în 28 de localități (Edineț, Briceni, Sângerei, Drochia, Soroca). Tot pe 6 februarie, autoritățile atrag atenția că circulă în chat-urile asociațiilor de locatari un avertisment fals despre “deconectări masive” între orele 09:00–17:00: astfel de deconectări “nu au fost prevăzute”, iar oamenii sunt îndemnați să verifice informațiile din surse oficiale.

6 februarie, ora 18:00
Moldelectrica: din nou, fără avarii în transport, sistemul rămâne în regim planificat (interval 12:00–18:00). Centru-Sud: Premier Energy Distribution raportează 208 consumatori afectați pe joasă tensiune (0,4 kV) și 27 de echipe mobilizate. Nord: RED-Nord comunică 2.294 consumatori deconectați în 10 localități din 5 raioane, cu detaliere: Sângerei – 692; Râșcani – 300; Bălți – 593; Drochia – 709. Lucrările de restabilire continuă.

7 februarie, ora 06:00 (azi)
Moldelectrica: situația sistemului electroenergetic național corespunde regimului planificat, fără declanșări în rețeaua de transport. Centru-Sud (Premier Energy Distribution): 2.425 consumatori afectați în Lozova și Stejăreni (Strășeni) și Haragîș (Cantemir). Sunt active 17 echipe (2–5 persoane/echipă). Nord (RED-Nord): 638 consumatori afectați în Hancăuți, Brînzeni, Hlinaia (Edineț).

Problemele sunt în principal în rețelele de distribuție (joasă tensiune), unde vântul/înghețul și avariile locale au provocat deconectări. Transportul energiei (Moldelectrica) este raportat ca stabil, în regim planificat, pe toate actualizările din 6–7 februarie.

Unde se raportează deranjamentele (dispecerate OSD):
Premier Energy Distribution: 022 43 11 11
RED-Nord: +373 231 24 201

Moldova ajunge la 85% pe planul de energie pentru UE și își resetează foaia de parcurs 2026–2029

0

Ca țară, Moldova raportează un nivel de realizare de aproximativ 85% pentru acțiunile din energie din Programul Național de Aderare (PNA) 2025–2029 și a discutat actualizarea planificării pentru 2026–2029, în cadrul unei ședințe tehnice dedicate Capitolului 15 „Energie” din procesul de aderare la UE. Reuniunea a urmărit și progresul pe componenta rețelelor transeuropene de energie (TEN-E). 

Ședința este o etapă de coordonare interinstituțională, organizată în format de „grup de lucru” pe capitol de negociere. În acest caz, Grupul de lucru pentru Capitolul 15 „Energie” reunește instituțiile care scriu politicile, transpun legislația, reglementează piața și operează infrastructura. Ședința a fost condusă de secretarul de stat Cristina Pereteatcu, în calitate de președinte al grupului. 

Capitolul 15 „Energie” este unul dintre capitolele de negociere ale acquis-ului UE. Pentru acest capitol, UE descrie un set de reguli și politici care acoperă piața internă a energiei (electricitate și gaze), promovarea surselor regenerabile, eficiența energetică, precum și domenii conexe precum concurența și ajutoarele de stat, energia nucleară, siguranța nucleară și protecția radiologică.  În structura PNA publicată de Guvern, Capitolul 15 se află în Clusterul 4 „Green Agenda and Sustainable Connectivity”, alături de transport și rețele transeuropene. 

În termeni de livrabile, agenda Moldovei pe Capitolul 15 se traduce prin transpunere legislativă și implementare administrativă: reguli compatibile cu piața internă a energiei, capacitate de reglementare și supraveghere, mecanisme de aplicare, plus proiecte și proceduri care conectează sistemul național la cadrele europene relevante, inclusiv TEN-E. Referința oficială folosită în ședință a fost PNA actualizat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 818/2025. 

Ministerul Energiei indică pentru domeniul energetic 44 de acțiuni în PNA, pe care le echivalează cu transpunerea a 44 de acte normative ale UE în legislația națională. În aceeași prezentare, ministerul enumeră ca direcții principale modernizarea infrastructurii energetice, creșterea eficienței energetice, promovarea energiei regenerabile și asigurarea securității energetice. 

În ceea ce privește conținutul discuțiilor, comunicarea ministerului arată patru elemente concrete: prezentarea progresului pe PNA 2025–2029, prezentarea versiunii actualizate de planificare pentru 2026–2029, evaluarea progresului pe energie și TEN-E, apoi o discuție pe calendar, dificultăți de implementare și priorități pentru perioada curentă.  Ca reper de context, în comunicare apare și Raportul de extindere publicat la 4 noiembrie 2025. 

RENERGY

Lista participanților reflectă exact traseul de implementare: Cancelaria de Stat și Biroul pentru integrare europeană, Ministerul Energiei, Centrul Național pentru Energie Durabilă, Moldelectrica, ANRE și Agenția Națională de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice, alături de Înaltul consilier UE pe energie, Alexandru Săndulescu. 

Monitorizarea rețelelor electrice de joasă tensiune în timp real: un alt proiect intră în testare în Sandbox

0

Să păstrăm firul: în ianuarie, Comisia pentru spații de testare inovativă a acceptat spre testare două idei diferite, dar complementare, în același mecanism de reglementare. Prima a fost „Moldova VPP Sandbox” (prețuri dinamice orare, agregare de prosumatori, decontare la 15 minute). A doua este „SCADEX LiveGrid”, un sistem digital de monitorizare în timp real a rețelelor de joasă tensiune (JT).

Dacă proiectul VPP „mută” semnalul economic și comportamentul consumului/producției la marginea rețelei, LiveGrid se ocupă de infrastructură: aduce instrumente ca să vezi, în mod continuu, ce se întâmplă în rețeaua JT — tensiune, frecvență, dezechilibre de fază — și să localizezi pierderi sau disfuncționalități operaționale.

Rețeaua JT ca „zonă cu vizibilitate redusă” și ce vrea să schimbe LiveGrid

În distribuție, partea de înaltă și medie tensiune are, de regulă, mai multă instrumentare și telemetrie; joasa tensiune rămâne deseori segmentul unde informația vine cu întârziere sau fragmentat. Comunicatul Ministerului descrie exact direcția LiveGrid: „colectarea și analiza continuă” a parametrilor de calitate a energiei (tensiune, frecvență, dezechilibre de fază) și identificarea pierderilor/disfuncționalităților. Asta nu este o promisiune generală de „digitalizare”; e o listă de variabile concrete, care arată ce fel de observabilitate se urmărește în test: valori, deviații, pattern-uri, repetabilitate — toate lucrurile care, într-o rețea JT, sunt greu de demonstrat fără măsurare continuă.

De ce în Sandbox: un test „în regim controlat”, dar în condiții reale de operare

Ministerul spune că implementarea are loc „în regim controlat”, în cadrul Sandbox-ului de reglementare, tocmai pentru ca autoritățile să poată evalua în condiții reale impactul utilizării tehnologiilor digitale avansate asupra funcționării rețelelor de distribuție. Iar rezultatele ar urma să fie folosite pentru dezvoltarea/adaptarea cadrului de reglementare, în special pe digitalizarea rețelelor, monitorizarea calității energiei și utilizarea datelor în procesele de operare.

Platforma Sandbox descrie același principiu, pe limbaj de mecanism: proiectele sunt acceptate când au caracter inovativ, întâmpină bariere de reglementare, pot contribui la îmbunătățirea reglementărilor și trebuie să asigure protecția consumatorilor.

Un scenariu tehnic de funcționare (generic): din punctele de măsură până la „harta” de calitate a energiei

Comunicatul despre LiveGrid nu detaliază arhitectura IT (unde sunt dispozitivele, ce protocoale, ce platformă, ce integrare). Dar ca să avem o idee generală, am elaborat un scenariu tehnic tipic pentru un proiect de monitorizare JT — util ca lectură explicativă, fără a pretinde că fiecare piesă este deja declarată public pentru LiveGrid.

1) Măsurare distribuită, concentrată pe calitatea energiei.
Într-un sistem de monitorizare JT, ai puncte de măsură care urmăresc exact indicatorii menționați de Minister: tensiune, frecvență, dezechilibre de fază. În practică, punctele se aleg astfel încât să acopere zone sensibile (capete de coloană, plecări, consumuri cu impact), iar datele să fie suficient de dese pentru a prinde evenimentele, nu doar mediile zilnice.

2) Colectare și „curățare” de date.
„Analiză continuă” implică, inevitabil, un strat de validare: timestamp-uri, goluri de comunicație, estimări, marcarea datelor suspecte. E partea invizibilă, dar esențială: dacă datele nu sunt comparabile în timp, nu poți construi alerte, nu poți corela evenimente, nu poți justifica intervenții.

3) Analiză orientată pe deviații, nu doar pe medii.
Aici apare diferența dintre „monitorizare” și „raportare”. Monitorizarea în timp real înseamnă praguri (ex. tensiune în afara intervalului), trenduri (degradare progresivă), recurență (evenimente repetate în aceleași ferestre orare), plus indicatori de dezechilibru de fază care pot semnala încărcări asimetrice. Ministerul menționează explicit și obiectivul de identificare a pierderilor și a disfuncționalităților operaționale — ceea ce, într-un scenariu tipic, se traduce prin „unde” și „când” cresc pierderile și ce tipar au.

4) Utilizare operațională: din date în decizie.
De aici începe partea pe care autoritățile vor să o evalueze: cum se folosesc datele în procesele de operare. Comunicatul spune că rezultatele vor contribui la adaptarea cadrului tocmai pentru „utilizarea datelor în procesele de operare”. Altfel spus, dacă ai alerte, cine le primește; dacă ai o zonă cu tensiune problematică, ce flux de lucru declanșează; dacă identifici pierderi probabile, cum prioritizezi verificarea. Acesta este, în esență, „organismul viu” despre care vorbești: nu doar că rețeaua este măsurată, ci că măsurarea produce reacții standardizate, repetabile, verificabile.

Într-un sandbox, nu câștigă doar furnizorul tehnologic. Câștigul principal pentru sistem este că, după o perioadă de operare „în regim controlat”, apar date suficiente ca să răspunzi la întrebări de reglementare fără presupuneri: ce indicatori merită standardizați, ce frecvență de raportare este realistă, ce responsabilități are fiecare actor, ce nivel de transparență este util fără să creezi sarcini birocratice inutile.

De altfel, mecanismul Sandbox e construit exact pe această logică: după autorizare, proiectul se implementează conform condițiilor din decizia guvernamentală, există rapoarte periodice analizate de Comisie, iar la final se depune un raport cu datele colectate și recomandări care pot influența modificări de reglementare.

Ministerul precizează că spațiul de testare inovativă poate fi autorizat pe o perioadă de până la 7 ani, cu posibilitatea unei prelungiri justificate de încă maximum 5 ani. Supravegherea punerii în aplicare revine Comisiei pentru Spații de Testare Inovativă în materie de Reglementare în domeniul Energiei, din subordinea Guvernului.

Tot în comunicat, Ministerul indică domeniile cu potențial mare de testare pentru care aplicanții sunt încurajați să solicite aprobarea unui sandbox: autoconsum colectiv și comunități energetice, electromobilitate, flexibilitate și servicii de echilibrare, integrarea regenerabilelor, biogaz/biometan, rețele inteligente, tehnologii avansate de economisire a energiei pentru clădiri.

Pentru cei care vor să depună proiecte, Ministerul trimite la platforma dedicată sandbox.energie.gov.md. Acolo găsești descrierea procesului: Comisia votează proiectele, iar solicitantul este informat cu privire la recomandare în termen de 5 zile lucrătoare; dacă proiectul e acceptat preliminar, autoritatea responsabilă de politica energetică pregătește o decizie guvernamentală care stabilește termenii, condițiile și derogările; apoi urmează implementarea cu monitorizare și raport final. Pe site sunt publice și datele de contact ale Secretariatului (telefon și e-mail).

Iar în caz că mecanismul Energy Sandbox nu era încă pe radar pentru tine, Ministerul Energiei îl descrie ca un cadru prin care inovațiile pot fi testate „în regim controlat” și în condiții reale, fără să fie nevoie ca regulile pentru întreaga piață să fie schimbate din prima. Practic, Sandbox-ul permite derogări de la cadrul de reglementare atunci când regulile existente blochează implementarea, dar păstrează cerințe de siguranță, protecția datelor și protecția consumatorilor, plus monitorizare și raportare pe durata testării. Tot Ministerul subliniază că experiența acumulată în aceste proiecte ar trebui să ajute ulterior la ajustarea reglementărilor și la scalarea soluțiilor care funcționează, în timp ce depunerea dosarelor se poate face online pe platforma dedicată.

ANRE redeschide grila banilor în regenerabile: tarife și prețuri fixe ajustate pe trei regimuri diferite

0

ANRE scoate, concomitent, trei „proiecte de calcul” care fac același lucru în aparență – ajustează valori „fixe” plătite pentru energia regenerabilă – dar pe trei regimuri diferite. În tabele, efectul iese imediat la suprafață: într-un proiect valorile scad în 2026 față de 2025, în altul tot scad, iar în al treilea cresc vizibil de la 1 ianuarie 2026. Dacă vă mai amintiți, exact aici apar de obicei confuziile: „tarif fix” nu este același lucru cu „preț fix de comercializare”, iar „schemă de sprijin” nu este același lucru cu „producător eligibil” (mic sau mare).

Schema de sprijin: listă de producători, tarife ajustate 2026 vs 2025

Primul proiect vizează „producătorii care beneficiază de schemă de sprijin”, cu tarife ajustate pentru 2026, afișate nominal, pe producător și capacitate instalată, cu referințe la hotărârile de aprobare. Tabelul compară direct „Tarif ajustat 2025” cu „Tarif ajustare 2026”, în lei/kWh.

Aici direcția este clară: în setul de 57 de poziții din document, tarifele propuse pentru 2026 sunt mai mici decât cele din 2025. Câteva repere care descriu fotografia:

Valoarea „tipică” din tabel cade cu aproximativ 0,05–0,06 lei/kWh (de exemplu, multe rânduri se duc de la 1,73 la 1,67 lei/kWh).
Există și o scădere abruptă, ieșită din tipar: pentru S.R.L. „Irarom-Grup”, tariful din tabel se duce de la 1,03 la 0,85 lei/kWh (o tăiere mult peste restul, ca ordin de mărime).
Capetele de interval din listă arată și ele direcția: exemple precum 0,62 → 0,60 lei/kWh sau 1,82 → 1,75 lei/kWh apar explicit în primele rânduri.

Ce „se vrea” aici, strict din ce se vede în proiect: ANRE pune pe masă o recalibrare anuală a sumelor fixe din schemă pentru anul următor, aplicată în formatul „tarif ajustat 2026” pentru fiecare beneficiar din listă. Documentul nu explică în paginile încărcate formula pas cu pas, dar efectul numeric este, în ansamblu, de comprimare a tarifelor în 2026 față de 2025.

Producători eligibili mari: „preț fix de comercializare”, ajustat în jos în 2026

Al doilea proiect se referă explicit la „producătorii care au obținut statutul de producător eligibil mare” și operează cu o altă noțiune: „prețul fix de comercializare”. Tabelul este pe instalații PV, cu șase poziții, toate legate de HG 494 din 06.08.2025, și compară „2025 (lei/kWh)” cu „Preț ajustat 2026 (lei/kWh)”.

Și aici direcția este univocă: toate cele șase prețuri scad în 2026. Exemplele sunt chiar în linie:

„KKK Invest” SRL, 5,70 MW: 1,1399 → 1,1006 lei/kWh.
Investitorul unic „LUMINA NOASTRĂ”, 4,80 MW: 1,1398 → 1,1005 lei/kWh.
Tot „LUMINA NOASTRĂ”, 24,00 MW: 1,1889 → 1,1479 lei/kWh.

Ca ordin de mărime, tăierea este de circa 0,039–0,041 lei/kWh pe poziție, adică aproximativ 3,4–3,5% din nivelul din 2025, repetată aproape mecanic pe toate rândurile.

Aici „de ce se ajustează” se vede prin construcția documentului: ANRE tratează prețul fix ca o valoare care intră într-o regulă de ajustare pentru anul următor, aplicată uniform în tabel pe setul de instalații PV eligibile mari din hotărârea indicată. Formula nu este detaliată în paginile încărcate, însă consistența scăderii sugerează un coeficient comun aplicat bazei din 2025.

Producători eligibili mici: tarife fixe „normative”, cu salt în sus după 01.01.2026

Al treilea proiect arată altfel: nu e o listă de companii cu hotărâri individuale, ci o matrice de tarife fixe pe tehnologii și, la solar/eolian, pe categorii de capacitate. Aici apar explicit perioade de punere în funcțiune, iar în partea de jos apar două praguri care interesează direct piața: „01/01/2024–31/12/2025” și „după 01/01/2026”.

În această matrice, după 1 ianuarie 2026, tarifele urcă față de nivelurile din 2024–2025. Câteva puncte-cheie, exact cum sunt în tabel:

Solar PV montat pe clădiri: 1,67 / 1,62 / 1,52 lei/kWh (în funcție de 10–50, 51–200, 201–1000 kW) în 2024–2025 devin 1,79 / 1,74 / 1,63 lei/kWh după 01.01.2026.
Eolian: 1,67 (10–500 kW) și 1,40 (501–4000 kW) în 2024–2025 devin 1,79 și 1,50 lei/kWh după 01.01.2026.
Biogaz/biomasă/hidro: de exemplu, biogaz pe deșeuri municipale lichide urcă 2,24 → 2,41 lei/kWh, iar hidro urcă 1,72 → 1,85 lei/kWh după 01.01.2026.

Ca amplitudine, aceste creșteri sunt în jur de 7–8% față de nivelul din 2024–2025, destul de omogene între tehnologii în această secțiune a tabelului.

Documentul are și o secțiune separată pentru perioada 10.10.2025–31.12.2025, cu valori ridicate pentru biogaz/biomasă, care cresc din nou după 01.01.2026, de pildă 2,29 → 2,37 lei/kWh (biogaz) și 1,97 → 2,04 lei/kWh (biomasă).

ANRE pune în consultare, în același timp, trei seturi de „ajustări” care trag în direcții diferite, pentru că pleacă din baze diferite și servesc obligații diferite.

În schema de sprijin, documentul arată o scădere generalizată a tarifelor 2026 față de 2025, aplicată pe o listă de beneficiari.
La producătorii eligibili mari, „prețul fix de comercializare” scade aproape uniform, în jur de 3,5%, pe instalații PV concrete.
La producătorii eligibili mici, tarifele „normative” pe tehnologii și capacități arată un salt în sus după 01.01.2026 față de grila 2024–2025.

În practică, efectul se citește în sumele încasate și în nivelul la care se face tranzacția de-a lungul lanțului vânzare–cumpărare: când scade valoarea fixă, se micșorează suma pe kWh; când crește, suma pe kWh urcă. Sunt trei proiecte rulate în paralel, cu mecanisme distincte. ANRE le pune simultan în consultare, iar piața trebuie să se uite atent la eticheta din fiecare: „tarif ajustat” la beneficiarii schemei de sprijin, „preț fix de comercializare” la producătorii eligibili mari și „tarif fix” pe tehnologie la producătorii eligibili mici.

Mii de familii au rămas fără curent în toată țara

0

Pe 5 februarie 2026, în mai multe zone ale Republicii Moldova au apărut perturbări în rețelele de distribuție a energiei electrice, pe fondul condițiilor meteorologice nefavorabile.

Moldelectrica informează că, în intervalul 00:00–06:00 din 05.02.2026, nu au fost înregistrate evenimente sau avarii în rețeaua de transport a energiei electrice.

Premier Energy Distribution raportează că, la ora 06:00, au fost afectați 1.222 de consumatori în două raioane, ca urmare a condițiilor meteo dificile. Pentru restabilirea alimentării cu energie electrică au fost mobilizate 17 echipe de intervenție, cu efective de 2–5 persoane, în funcție de specificul lucrărilor. Cele mai afectate localități sunt Bălțata și Vlăduleni (raionul Criuleni), cu 401 consumatori, și Ulmu (raionul Ialoveni), cu 821 consumatori. În aria operatorului au fost raportate deconectări în trei localități, cu un total cumulat de 1.409 consumatori deconectați.

RED-Nord comunică deconectări neprogramate ale energiei electrice pentru 2.766 de consumatori în trei raioane din zona de nord. În raionul Sângerei, localitățile Prepelița și Pepeni au însumat 6 consumatori afectați. În raionul Edineț, orașul Cupcini și localitățile Brătusanii-Noi, Galinovca, Chișmigia-Nouă, Brătusani, Brătusani Vechi și Sofrîncani au însumat 2.247 consumatori afectați. În raionul Drochia, satul Ochiul Alb a înregistrat 513 consumatori afectați. În total, în zona de nord au fost afectate 10 localități.

Operatorii de distribuție anunță că intervin pentru restabilirea alimentării cu energie electrică și mențin monitorizarea situației din teren.

Prima zi Energy Week Black Sea la București: tranziția energetică cu accent pe rețele și interconectări regionale

La București are loc, timp de două zile, Energy Week Black Sea, conferință regională care pune pe aceeași masă guverne, companii și finanțatori, cu un fir roșu clar: tranziția energetică din jurul Mării Negre intră într-o etapă în care rețelele, interconectorii și proiectele transfrontaliere decid viteza investițiilor, nu doar țintele din strategii. Evenimentul are loc în 4–5 februarie și propune un format de dezbateri tematice și întâlniri de lucru între participanți.

Prima zi a conferinței a debutat cu panelul de deschidere, „Opening Panel: Advancing the Black Sea Clean-Energy Transition”, moderat de Kostis Geropoulos (NE Global). În acest prim panel a fost prezent și a susținut un discurs Dorin Junghietu, ministrul Energiei din Republica Moldova, alături de reprezentanți ai Ministerului Energiei din România, de Inga Pkhaladze (Deputy Minister în Georgia) și de Grzegorz Zielinski (EBRD).

În intervenția sa, Junghietu a subliniat că dezvoltarea capacităților de stocare și a infrastructurii de interconectare rămâne esențială pentru consolidarea securității și rezilienței energetice a Republicii Moldova, mesaj transmis în cadrul Energy Week Black Sea 2026 de la București.

După deschidere, agenda s-a mutat rapid spre „gâtul de sticlă” al tranziției. Panelul „Grids & Cross-Border Interconnectors”, moderat de Apostolos Tsarikas (Argus Media), a adus în discuție rețelele și interconexiunile ca infrastructură critică, cu participanți din trading, transport și distribuție: Jérôme Le Page (Energy Traders Europe), Dr. Costin-Mihai Păun (Transelectrica), Alexandru Chiriță (Electrica), Mats Lundin (Emergy) și Tatiana Fiodorov (Fiodorov & Partners). În acest cadru, discuțiile au urmărit atât partea tehnică – capacități, echilibrare, integrarea de noi producții – cât și partea de guvernanță și reglementare, adică felul în care proiectele trec din planuri în execuție.

Ziua a inclus și două intervenții care au coborât agenda în detalii concrete. Jan Hicl (Delta Green) a prezentat un exemplu de deschidere a serviciilor de echilibrare către gospodării, cu accent pe stabilitatea de sistem și pe rolul agregării. Apoi Ivan Bondarchuk (UWEA) a vorbit despre 2026 ca an critic pentru refacerea infrastructurii energetice în Ucraina, cu provocări și oportunități care se propagă în regiune prin nevoia de capacități de transport, investiții și reziliență.

În aceeași zi, chiar la București, Transelectrica a anunțat un pas care leagă direct discuțiile despre interconexiuni de un proiect strategic din regiune. Transelectrica și Georgian State Electrosystem (GSE), operatorii de transport și sistem din România și Georgia, au semnat pe 4 februarie 2026 un Memorandum de Înțelegere pentru cooperarea în vederea dezvoltării interconexiunii Georgia–România, prin cablu submarin în Marea Neagră. Compania descrie proiectul drept unul „ajuns la un stadiu avansat”, după parcurgerea fazei de studii de fezabilitate. Transelectrica precizează că interconexiunea apare în planurile TYNDP ale ENTSO-E pentru 2022 și 2024, iar părțile promovează proiectul pentru TYNDP 2026. În plus, în decembrie 2025, proiectul a intrat pe lista Proiectelor de Interes Mutual (PMI) ale Uniunii Europene, un reper important în parcursul instituțional al proiectelor transfrontaliere.

Memorandumul stabilește cadrul de lucru comun pentru avansarea interconexiunii HVDC dintre Georgia și România, prin coordonarea activităților de planificare, studii tehnice, studii marine, evaluări de mediu și sociale, componenta de finanțare și reprezentare instituțională la nivel european și internațional. În comunicatul Transelectrica, CEO-ul Ștefăniță Munteanu leagă semnarea documentului de rolul României ca nod energetic regional și de obiectivele europene care țin de securitate energetică, integrarea piețelor și tranziția către energie verde. Compania mai arată că proiectul se aliniază Acordului de Parteneriat Strategic în domeniul energiei verzi, semnat în decembrie 2022 de guvernele Azerbaidjanului, Georgiei, României și Ungariei, și îl prezintă ca instrument de diversificare a rutelor de transport al energiei și de integrare a surselor regenerabile în regiunea Mării Negre și în Uniunea Europeană.

Astăzi, în a doua zi a evenimentului, agenda duce discuțiile spre combustibilii tranziției și spre noul consum mare de energie. Panelul „Hydrogen & e-Fuels: From Valleys to Corridors”, moderat de Gabriel Avăcăriței (Energynomics), îi reunește pe Dr. Oleksandr Riepkin (Hydrogen Ukraine/H2U), Ioanna Barouni (Aurora Energy Research), Dr. Cristian Călin (Delgaz Grid) și Daniel Apostol (FPE), cu accent pe trecerea de la proiecte-pilot la coridoare funcționale, reguli, cerere și infrastructură. Ziua include și prezentarea „GEDF: project pipeline, cooperation schemes and financing renewables”, susținută de Anuki Batiashvili (Georgian Energy Development Fund), care aduce în prim-plan instrumentele de cooperare și finanțare pentru regenerabile.

În paralel, o temă nouă capătă greutate pe agenda regională: consumul energetic din digitalizare. Panelul „Data Centres, AI & Renewables – Building the Black Sea’s Digital Energy Hub”, moderat de Daniel Vlăsceanu, îi aduce la aceeași masă pe Filip Kowalski (SAP), Giorgio Inforzato (Automa Power & Utilities), Mihai Manole (TEMA ENERGY), Dr. Eng. Adrian Victor Vevera (ICI București) și Kristofer Fröjd (Decade Energy), într-o discuție despre cererea nouă de energie, integrarea regenerabilelor și soluțiile de rețea pentru infrastructură digitală. Iar proiectul cablului submarin revine în discuție și în formatul „From Strategy to Steel – The Black Sea Submarine Cable as a European Energy Connector”, moderat de Jérôme Le Page, cu participanți din Georgia, Transelectrica, WindEurope și World Bank Group.

În ansamblu, după prima zi rămâne un lucru limpede: în jurul Mării Negre, tranziția iese din zona de declarații și intră în zona de „hardware” – rețele, interconectori, reguli și bani puși pe masă, cu termene care trebuie să țină. Iar la București, memorandumului semnat de Transelectrica și GSE funcționează ca un reper concret: arată că discuțiile din sală se sprijină deja pe proiecte care avansează și pe infrastructura ce urmează să fie construită.

Energocom a cumpărat aproape jumătate de TWh în ianuarie, cu 70 milioane de euro

Avem deja datele publicate de Energocom pentru ianuarie 2026, așa că punem cap la cap cifrele și le trecem prin calculele noastre. Bonus: estimările de redacție făcute anterior pentru ianuarie au nimerit foarte aproape de rezultatul oficial, iar acum completăm tabloul cu comparația cu decembrie și cu o proiecție prudentă pentru februarie, ca să vedem cu ce total ieșim din iarnă.

În ianuarie 2026, S.A. „Energocom” raportează un volum total de 478.233 MWh (adică 0,478 TWh) de energie electrică achiziționată din surse interne și import. Prețul mediu ponderat este 144,52 EUR/MWh, ceea ce duce la o notă de plată estimată de 69.114.233,16 EUR pentru energia ca marfă (volum × preț mediu). 

Structura lunii ianuarie: 56,25% import și 43,75% producători autohtoni. În interior, 29,36% din energie a fost cumpărată prin contracte bilaterale cu furnizori/producători din România, iar 26,89% prin platformele BRM și OPCOM. 

Dacă vă mai amintiți analiza noastră din 5 ianuarie despre decembrie, acolo am făcut un exercițiu de extrapolare pe „ritm zilnic” (un model simplu, dar util pentru a aproxima luna următoare). Datele publicate acum pentru ianuarie confirmă aproape la milimetru ordinul de mărime: aproape jumătate de TWh. (Revenim imediat la calculele complete.) 

Acum, „reminder-ul de iarnă”, cu comparația directă. În decembrie 2025, Energocom a cumpărat 458.150 MWh la un preț mediu de 132,57 EUR/MWh, iar cheltuiala estimată a fost 60.736.945,50 EUR (din nou: energie ca marfă, fără costuri logistice). 

Diferența ianuarie vs decembrie e exact genul de indicator care spune dacă sezonul rece apasă sau se relaxează:

la volum, ianuarie vine cu 20.083 MWh peste decembrie (478.233 vs 458.150 MWh); la preț, media urcă cu 11,95 EUR/MWh (144,52 vs 132,57); la bani, „nota” pentru energie crește cu 8.377.287,66 EUR, până la 69,11 mil. EUR (de la 60,74 mil. EUR).

Miza e simplă: chiar dacă volumul urcă moderat, saltul de preț împinge factura mai repede decât MWh-ii.

Și acum „ultima lună de iarnă”, estimativ, de redacție, ca să avem un total pe sezon (decembrie–ianuarie–februarie). Decembrie și ianuarie au avut câte 31 de zile, deci putem aproxima ritmul zilnic și îl aplicăm la februarie (28 de zile). Rezultă pentru februarie un interval plauzibil între:

~413.813 MWh (dacă ritmul coboară spre decembrie) și ~431.952 MWh (dacă rămâne ca ianuarie), cu un punct de mijloc la ~422.883 MWh.

Cu această estimare, totalul iernii (dec+ian+feb) ar ieși între ~1,35 TWh și ~1,37 TWh (mai exact: ~1.350.196–1.368.335 MWh).

Dacă extindem estimarea și la bani pentru februarie, trebuie o ipoteză de preț. Pe o ipoteză neutră de redacție de ~140 EUR/MWh în februarie, februarie ar însemna ~57,9–60,5 mil. EUR, iar iarna, în total, ar ajunge la ~187,8–190,3 mil. EUR (doar energia ca marfă).

Precizarea standard, pe care o repetă și compania: aceste sume sunt costul de achiziție al energiei și nu includ taxe și cheltuieli de transport, rezervare de capacitate și alte costuri logistice.