Organizațiile neguvernamentale CAN Europe și Global Legal Action Network (GLAN) au depus la Curtea Generală a Uniunii Europene ultimul set de argumente legale scrise în cadrul unui proces climatic împotriva Comisiei Europene. ONG-urile solicită Comisiei să revizuiască nivelurile de emisii de gaze cu efect de seră pe care le-a autorizat statelor membre să le emită până în 2030, așa cum sunt stabilite în alocările anuale de emisii conform Regulamentului de Partajare a Eforturilor (Effort Sharing Regulation – ESR).

“Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în aprilie că statele sunt obligate să adopte obiective privind emisiile bazate pe date științifice, în conformitate cu limitarea încălzirii globale la 1,5°C. Am subliniat modul în care obiectivele UE pentru 2030 nu au fost stabilite pe baza celor mai bune date științifice disponibile privind clima, un aspect pe care Comisia nici măcar nu l-a contestat în apărarea sa în cazul nostru. În schimb, a încercat să anuleze cazul pe baza unor simple aspecte tehnice“, a declarat Gerry Liston, avocat principal în cadrul GLAN.

Acest caz juridic vizează Regulamentul de Partajare a Eforturilor și deciziile de implementare adoptate de Comisia Europeană. Sectoarele acoperite de ESR includ clădirile, agricultura, gestionarea deșeurilor, industria mică și transporturile, reprezentând aproximativ 57% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE-27. Regulamentul stabilește obiectivele de reducere a emisiilor pentru statele membre până în 2030 și definește alocările anuale de emisii (AEA) pentru perioada 2021-2030. Comisia Europeană alocă fiecărui stat membru un număr de alocări de emisii corespunzător fiecărui an din această perioadă, iar numărul de alocări scade anual.

În 2023, obiectivul stabilit prin ESR a fost modificat în urma pachetului legislativ Fit for 55%. Comisia Europeană a recalculat AEA-urile pentru fiecare stat membru, iar aceste alocări au intrat în vigoare prin Decizia de Implementare 2023/1319 a Comisiei, care este vizată de reclamanți în acest caz. CAN Europe și GLAN susțin că alocările de emisii stabilite de Comisia Europeană sunt inadecvate pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră ale sectorului de partajare a eforturilor și contravin legislației de mediu.

Reclamanții își bazează cazul pe faptul că AEA-urile sunt rezultatul direct al obiectivului global pentru 2030, care stabilește ținte de emisii pentru UE în ansamblu (o reducere de 55% față de nivelurile din 1990) și pentru sectorul de partajare a eforturilor (o reducere agregată de 40%), referindu-se la obiectivul global de 55%. În special, aceștia susțin că:

• Uniunea Europeană avea obligația de a efectua o evaluare adecvată a reducerilor globale de emisii necesare pentru a limita încălzirea globală la 1,5°C, dar nu a făcut acest lucru la adoptarea obiectivului pentru 2030 sau a AEA-urilor.
• Uniunea era obligată să evalueze ce reprezintă o măsură rezonabilă a cotei sale echitabile din reducerea emisiilor necesare la nivel global, dar nu a realizat această evaluare la adoptarea obiectivului pentru 2030 sau a AEA-urilor.
• Uniunea trebuia să efectueze o evaluare adecvată a reducerilor de emisii interne pe care UE le poate realiza până în 2030 și să stabilească obiectivele de reducere a emisiilor în consecință, dar nu a făcut acest lucru. UE a refuzat explicit să evalueze dacă sunt posibile reduceri mai mari de 55%.
• Uniunea avea obligația de a evalua impactul schimbărilor climatice asupra drepturilor fundamentale relevante în evaluarea de impact a obiectivului pentru 2030, dar nu a realizat această evaluare.

ONG-urile nu au acces direct la instanțele UE, spre deosebire de statele membre.

Pentru a depune un astfel de caz, trebuie să finalizeze mai întâi un pas administrativ cunoscut sub numele de „cerere de revizuire internă”, prevăzut de Regulamentul Aarhus al UE.

Acest pas a fost efectuat în august 2023, iar Comisia a respins cererea în decembrie 2023. Acum, ONG-urile contestă răspunsul Comisiei în fața CJUE. În februarie 2024, GLAN și CAN Europe au depus o cerere la Curtea UE, iar Comisia Europeană și-a prezentat apărarea în iulie, urmând ca ONG-urile să depună ultimul set de observații scrise în august.

Cererea subliniază că ambiția climatică globală a UE rămâne periculos de departe de limita de 1,5°C prevăzută de Acordul de la Paris. Este, de asemenea, un apel către factorii de decizie ai UE pentru a accelera acțiunile climatice și a depăși nivelul insuficient de ambiție al pachetului legislativ Fit for 55, permițând astfel reduceri abrupte ale emisiilor pe termen scurt și realizând cel puțin o reducere brută a emisiilor de 65% până în 2030. Președintele Curții Generale a UE, unde a fost introdus acest caz, pare să fi recunoscut acest aspect urgent, hotărând ca acest caz să aibă prioritate față de alte cazuri aflate pe rol. Acest pas important demonstrează că instanța ia în serios acest caz și va accelera procesul pentru obținerea unei hotărâri.

Reclamanții în acest caz sunt CAN Europe și Global Legal Action Network. GLAN este o organizație independentă formată din practicieni în domeniul juridic, jurnaliști de investigație și academicieni.

“Trebuie să folosim toate canalele disponibile pentru a face presiuni asupra Comisiei Europene pentru a aduce ambiția UE în materie de climă la nivelul cotei sale echitabile pentru obiectivul de 1,5°C din Acordul de la Paris. UE trebuie să accelereze reducerea emisiilor și să realizeze o reducere de cel puțin 65 % până în 2030, dacă dorește să fie un actor credibil“, a declarat Sven Harmeling, responsabil cu clima în cadrul CAN Europe.

Prin acest caz, reclamanții urmăresc anularea deciziei eronate a Comisiei de a respinge cererea lor de revizuire internă. Reclamanții solicită, de asemenea, Comisiei să revizuiască AEA-urile și să ia toate măsurile necesare pentru a rectifica contravențiile la legislația de mediu. În practică, deoarece AEA-urile se bazează în ultimă instanță pe obiectivul UE pentru 2030, anularea deciziei Comisiei de a respinge cererea de revizuire internă ar impune acestei instituții să adopte acțiuni urgente suplimentare față de acordurile Fit for 55 pentru a permite reduceri abrupte ale emisiilor pe termen scurt și să depășească substanțial obiectivul actual de reducere a emisiilor până în 2030.

Acest caz survine la câteva luni după decizia istorică a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Klimaseniorinnen, în care instanța de la Strasbourg a stabilit că statele trebuie să adopte obiective de reducere a emisiilor bazate pe știință. Această decizie ar putea influența modul în care instanțele UE vor decide cazul actual, deoarece acestea nu au evaluat încă compatibilitatea politicilor climatice actuale ale UE cu legislația de mediu a UE și cu drepturile fundamentale. În trecut, CAN Europe a susținut „Cazul Climatic al Poporului” („People’s Climate Case”), în care reclamanții au argumentat că vechiul obiectiv al UE de a reduce emisiile interne de gaze cu efect de seră cu 40% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, era insuficient pentru a evita schimbările climatice periculoase și amenința drepturile fundamentale ale reclamanților. Curtea a respins acest caz și a considerat inadmisibile pretențiile reclamanților pe motive de competență, deoarece aceștia nu au demonstrat că au fost afectați individual de politica climatică a Europei. Este, așadar, aproape imposibil pentru persoane fizice și ONG-uri să conteste direct legile climatice ale UE în fața Curții UE. Cazul actual încearcă să conteste inadecvarea politicilor climatice ale UE printr-o altă cale juridică.

Acum, mingea este în terenul Comisiei Europene. Comisia va furniza observații scrise pentru ultima dată, în septembrie 2024. Cazul va trece apoi la faza orală, cu o audiere publică la Luxemburg. De obicei, o audiere poate fi așteptată în prima jumătate a anului 2025, având în vedere tratamentul prioritar, iar o hotărâre poate fi așteptată în termen de șase luni de la audiere. Acest calendar ar putea fi accelerat, deoarece cazul a primit prioritate din partea președintelui Curții.