În spatele ușii metalice a unui dulap de baterii totul pare liniștit. Niciun miros, niciun zgomot, indicatorii verzi clipesc cuminte. În realitate, câteva celule încep să se încălzească ușor. Încă nu există fum, nu există gaz evacuat, nimic ce să aprindă o alarmă clasică. Exact aici intră în scenă ideea cercetătorilor de la University of New South Wales (UNSW): să „asculte” aerul dintre noi și baterii, folosind undele radio care oricum străbat încăperea, pentru a prinde din timp semnele care preced un runaway termic.

UNSW validează un prototip de monitorizare în timp real, fără contact cu bateria, care exploatează semnalele wireless deja existente, precum Wi-Fi și radar mm-wave. Nu se adaugă sonde, nu se desface cabinetul, nu se schimbă garanții. Sistemul citește schimbările foarte fine ale semnalelor radio, iar algoritmi de inteligență artificială interpretează aceste variații ca indicii ale creșterilor anormale de temperatură la suprafața pachetului. În testele de laborator, echipa raportează o acuratețe de peste 97% în detectarea anomaliilor termice, fără să atingă bateria.
Dincolo de bucatăria tehnică, noutatea stă în caracterul „pasiv” și „retrofit”. Dacă într-un depozit sau într-un bloc de locuințe există deja o infrastructură Wi-Fi, tehnologia se poate așeza pe ea, cu costuri mai mici de instalare și mentenanță. Pentru o industrie în care multe sisteme sunt capsulate, iar senzorii cu contact acoperă doar puncte „punctuale”, un „covor” radio care vede încălziri inegale devine o piesă lipsă din puzzle.

Inițiativa este sprijinită de Trailblazer for Recycling & Clean Energy (TRaCE) și implică IMM-uri australiene precum GinigAI, Trantek MST și DeepNeural AI. GinigAI aduce platforma brevetată de detecție wireless, Trantek MST interconectarea și managementul senzoral, iar DeepNeural AI antrenează și scalează algoritmii pentru performanță în timp real. Ținta pe termen scurt: un MVP testat pe sisteme casnice populare, de la Tesla și BYD la Sigenergy și Enphase.
Cum funcționează
Undele radio interacționează continuu cu mediul. Când un obiect se încălzește, proprietățile sale și ale aerului din jur se modifică ușor, iar aceste schimbări se imprimă în ceea ce inginerii numesc „amprente” ale canalului radio. UNSW măsoară aceste amprente, iar AI separă „zgomotul” de semnalele care trădează o încălzire anormală. E un fel de cameră termică… fără cameră, care nu are nevoie să „vadă” bateria, ci să „simtă” cum îi schimbă căldura drumul undelor.
Runaway-ul termic rămâne principalul risc sever la litiu-ion. Literatura de specialitate arată de ani buni că detectarea timpurie, înainte de degajarea masivă de gaze sau flăcări, este vitală. Multe abordări au mizat pe termocupluri, senzori de gaze sau camere IR, utile dar invazive, scumpe ori greu de montat în sisteme sigilate. O soluție pasivă, care nu intră în cutie și nu cere cablare nouă, lovește exact în punctul în care proiectarea și întreținerea „ard” bugete.
Pentru proprietarii de case cu baterii de stocare, nivelul de transparență promis de UNSW poate deveni un argument în plus la asigurări și în încrederea pe termen lung a utilizatorilor, mai ales în piețele unde incidentele izolate au ținut capul de afiș. Pentru operatorii BESS, o rețea de „senzori invizibili” între containere poate închide bucla dintre modele, BMS și realitate, cu alarme mai devreme în lanțul de evenimente.
Există câteva praguri firești de trecut. Acuratețea din laborator are nevoie de validări în teren, în încăperi aglomerate cu semnale, cu variații de umiditate, reflexii, oameni în mișcare și rafturi metalice. Calibrarea între modele de baterii și producători diferiți contează. Integrarea cu schemele de siguranță existente – BMS, SCADA, FSS – trebuie clarificată, la fel și protocolul de alarmare pentru a evita falsele pozitive. Iar pentru ecosistemul rezidențial, cheia va sta în costul total instalat și în simplitatea punerii în funcțiune pentru instalatori. Acestea sunt, însă, obstacole obișnuite pentru orice tehnologie „non-intruzivă” care promite acoperire largă.
Tendința globală merge spre avertizare timpurie cu metode din ce în ce mai „ușoare”: detecție din date și din proximitate, modele de propagare a runaway-ului în pachete reale, management termic avansat. UNSW adaugă o piesă pragmatică, orientată la implementare: folosirea „aerului” ca mediu de măsură, cu AI pe semnalele radio pe care oricum le folosim zilnic. Dacă terenul confirmă promisiunea, aceasta poate deveni o piesă standard în „stack-ul” de siguranță, alături de BMS și sisteme anti-incendiu.

Din informațiile publicate, echipa merge spre testare pe platforme comerciale uzuale și spre maturizarea produsului pentru utilizare casnică, cu potențial de extindere în depozite, containere de transport și parcuri cu densitate mare de stocare. Pentru piețe ca Republica Moldova, unde adopția stocării casnice abia prinde viteză, soluțiile cu cost redus și montaj simplu pot înclina decizia consumatorilor și a asigurătorilor în favoarea stocării distribuite. Rămâne de văzut când se anunță primele pilotări în teren și ce standarde sau ghiduri tehnice vor lua naștere în jurul acestor tehnologii.