Piața așteaptă de luni bune regulamentul care ar trebui să facă ordine într-una dintre cele mai tensionate zone din sectorul electric: racordarea la rețea. Proiectul era pe agenda ședinței ANRE din 28 aprilie, după o perioadă lungă de consultări și ajustări, iar așteptarea era clară — reguli mai dure pentru avize, garanții financiare pentru proiectele de peste 200 kW și o soluție pentru zonele congestionate. Aprobarea nu a venit însă atunci. Documentul revine acum pe agenda ședinței din 6 mai, în același pachet cu regulamentul privind prestarea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice.

Mult așteptatul proiect ANRE privind noile reguli de racordare, aflat în lucru încă din decembrie 2025, intră din nou în faza finală. Dacă nu apar noi amânări, regulamentul ar putea fi aprobat în cel mult o săptămână. Schimbarea este una importantă pentru tot sectorul, pentru că rescrie cadrul de acces la rețea într-un moment în care cererea de racordare a crescut mult mai repede decât capacitatea infrastructurii.

ANRE încearcă să reducă blocajele create de avizele ținute la rezervă, proiectele fără progres real și capacitatea ocupată doar pe hârtie. În ultimii ani, racordarea a devenit una dintre cele mai dificile etape pentru investițiile noi, mai ales pentru producerea de energie regenerabilă și pentru stocare. Rețeaua este tot mai încărcată, iar lipsa unor reguli ferme a lăsat prea mult spațiu pentru rezervări fără angajament investițional.

Noul regulament schimbă cam tot – capacitatea de racordare nu mai poate fi tratată ca o poziție blocată fără cost și fără obligații reale. Pentru centralele electrice cu putere instalată mai mare de 200 kW și pentru instalațiile de stocare cu putere de injecție de cel puțin 1 MW, titularii avizelor vor trebui să depună garanții financiare de bună execuție. Este una dintre cele mai importante prevederi ale proiectului, pentru că introduce un filtru financiar direct între proiectele mature și cele speculative.

Prin introducerea garanțiilor, ANRE schimbă logica de acces la rețea: capacitatea nu mai poate fi rezervată fără cost și fără un angajament investițional concret. Pentru proiectele mai mari, solicitantul trebuie să arate că intenția de dezvoltare este reală și poate fi susținută până la execuție. În lipsa garanției, avizul nu mai poate rămâne în sistem doar ca rezervare formală.

Al doilea punct major este racordarea în condiții flexibile. În zonele unde rețeaua nu poate oferi imediat acces ferm tuturor solicitanților, ANRE introduce o formulă intermediară: proiectul poate fi racordat, dar cu limitări tehnice explicite, asumate de la început. Aceste limitări pot viza injectarea în rețea sau regimul de operare, în funcție de capacitatea reală a infrastructurii.

Astfel, dezvoltarea unui proiect nu se mai oprește automat în punctul în care rețeaua este aglomerată, ci poate continua într-o formulă de racordare adaptată limitelor tehnice existente și stabilită clar de la început. Pentru operatori, mecanismul oferă un instrument de administrare a congestiilor fără a pune în pericol siguranța sistemului. Pentru investitori, reduce perioada în care proiectul există pe hârtie, dar nu are un traseu clar spre racordare.

Totuși, entuziasmul din jurul racordării în condiții flexibile trebuie privit cu prudență. În teorie, mecanismul ar trebui să deschidă accesul acolo unde rețeaua nu poate oferi racordare fermă. În practică, au existat deja situații în care investitorii au acceptat explicit astfel de condiții, iar proiectele tot nu au primit aviz. Operatorii au invocat aceleași limitări: congestii, constrângeri tehnice, criterii de siguranță de tip N-1 sau lipsa unor soluții operative care să permită integrarea chiar și parțială a capacității solicitate. De aceea, rămâne de văzut dacă noul regulament va transforma racordarea flexibilă într-un instrument real de deblocare sau dacă mecanismul va rămâne, cel puțin la început, o opțiune greu de aplicat în rețelele deja tensionate.

Regulamentul introduce și listă de așteptare pentru proiectele respinse din lipsă de capacitate. Când apare capacitate nouă, după expirarea unor avize sau după lucrări de dezvoltare a rețelei, alocarea va urma reguli mai clare, cu ordine și priorități stabilite. În anumite situații, mai ales la nivelul rețelei de transport, capacitatea disponibilă ar putea fi alocată prin licitație.

ANRE tratează capacitatea de racordare ca pe o resursă limitată, care trebuie administrată după reguli clare și într-un cadru comun pentru toți operatorii. Regulamentul introduce un registru unic al avizelor și un sistem informațional comun între transport și distribuție, astfel încât cererile, avizele valabile și capacitatea disponibilă să poată fi urmărite unitar. Fără o evidență comună a acestor date, piața rămâne expusă blocajelor, lipsei de transparență și rezervării ineficiente a capacității.

Din consultările publice reiese că ANRE a preluat mai ales propunerile care clarifică procedura și fac textul mai aplicabil. Au fost luate în calcul observații venite de la operatori, dezvoltatori și organizații din sector, inclusiv pe schimbarea titularului în caz de reorganizare, studiul de soluție, proiectele de stocare, consumul propriu cu vânzarea surplusului, asocierea mai multor investitori pentru infrastructură comună și termenul de depunere a garanției financiare pentru anumite avize.

În schimb, ANRE nu a relaxat elementele de disciplină. Nu au trecut propunerile care ar fi permis divizarea puterii aprobate în mai multe avize, slăbirea garanțiilor pentru racordarea flexibilă, eliminarea unor obligații din regimul flexibil sau scoaterea licitațiilor din regulament. Linia este clară: autoritatea a acceptat clarificări tehnice, dar a păstrat mecanismele care limitează blocarea artificială a capacității și leagă accesul la rețea de proiecte cu șanse reale de execuție.