Ieri, 26 mai, la Chișinău, discuția despre energia regenerabilă a fost așezată într-un registru mai matur decât cel al simplei extinderi de capacități. În centrul reuniunii de afaceri „Energia Viitorului: Cum transformăm Moldova într-o piață modernă a energiei regenerabile” s-a aflat o problemă de arhitectură instituțională: în ce măsură cadrul de reglementare, infrastructura comercială și mecanismele de integrare regională pot converti interesul investițional într-o piață electrică funcțională, capabilă să absoarbă producție nouă din surse regenerabile.

Reuniunea a fost organizată în cadrul Agendei Naționale de Business, platformă de dialog dintre mediul de afaceri și autorități gestionată de IDIS „Viitorul”. La masă s-au aflat ANRE, investitori, reprezentanți ai sectorului financiar, experți în energie regenerabilă și instituții publice. Agenda a mers direct spre nucleul transformării de piață: stocarea energiei și noile modele de afaceri, reglementarea și politicile publice care pot accelera investițiile, dezvoltarea bursei energiei electrice și liberalizarea pieței.

Semnificația reuniunii ține de momentul în care are loc. După o perioadă în care prioritățile sistemului energetic au fost dominate de securitatea aprovizionării și de gestionarea șocurilor externe, segmentul regenerabilelor trece într-o etapă în care întrebarea esențială nu mai este doar câte megawați pot fi instalați, ci în ce condiții această producție poate fi integrată, tranzacționată și echilibrată într-un cadru coerent. Cu alte cuvinte, investiția fizică începe să depindă tot mai clar de calitatea instituțională a pieței.

Directorul ANRE, Alexandru Ursu, a plasat intervenția instituției într-o logică de conectare a Republicii Moldova la piața regională și europeană a energiei electrice. Accentul a căzut pe necesitatea continuării alinierii cadrului de reglementare la standardele europene și pe adaptarea legislației primare astfel încât piața locală să funcționeze pe baze concurențiale, previzibile și compatibile cu fluxurile comerciale din regiune.

Acest tip de mesaj este relevant pentru că, în sectorul regenerabilelor, reglementarea nu mai are doar rol administrativ. Ea devine infrastructură economică. Fără reguli clare privind accesul la rețea, echilibrarea, semnalele de preț, licențierea și tranzacționarea, proiectele noi pot exista pe hârtie sau chiar în teren, dar nu se pot transforma într-o masă critică de investiții capabilă să funcționeze sustenabil.

Alexandru Ursu a făcut referire și la provocările curente din sector, la interesele participanților pieței de energie electrică și la semnalele care vin din piață într-un context de schimbare accelerată. Pentru investitori, aceste semnale contează direct: ele indică dacă piața are suficientă profunzime comercială, dacă regulile de integrare a noii producții sunt stabile și dacă expunerea la risc de reglementare rămâne gestionabilă.

Faptul că pe agendă au intrat stocarea energiei și noile modele de afaceri arată că piața locală începe să se apropie de problemele reale ale unei ponderi mai mari de regenerabile. Energia solară și eoliană aduc costuri marginale reduse și diversificare a mixului, dar introduc simultan o nevoie mai mare de flexibilitate operațională. Sistemul trebuie să poată prelua variațiile de producție, iar piața trebuie să recompenseze soluțiile care reduc aceste fricțiuni.

Bateriile, agregarea, consumul flexibil și alte formule comerciale noi nu sunt simple accesorii tehnologice, ci elemente care pot susține integrarea regenerabilelor fără a împinge costurile de sistem într-o zonă greu de administrat. O piață modernă a energiei verzi nu se construiește doar cu centrale noi, ci și cu instrumente care fac producția variabilă compatibilă cu disciplina sistemului electric.

Discuția despre dezvoltarea bursei energiei electrice și liberalizarea pieței are o miză structurală. Investițiile în regenerabile au nevoie de repere credibile de preț, de lichiditate și de mecanisme prin care energia să poată fi contractată și tranzacționată în mod transparent. O bursă funcțională nu este doar un instrument de tranzacționare, ci un reper pentru evaluarea riscului și pentru bancabilitatea proiectelor.

Liberalizarea pieței, la rândul ei, nu presupune retragerea reglementării, ci o recalibrare a rolului statului și al autorității de reglementare. Piața primește mai mult spațiu pentru formarea prețului și pentru inovare comercială, iar reglementatorul trebuie să garanteze concurența, transparența și accesul echitabil la infrastructură. În lipsa acestui echilibru, investițiile pot rămâne captive într-un cadru fragmentat, cu randamente greu de anticipat.

Faptul că aceeași discuție reunește autoritatea de reglementare, investitori, sectorul financiar și experți tehnici arată că piața energiei regenerabile din Republica Moldova începe să fie tratată ca un ecosistem economic complet, nu ca o sumă de proiecte individuale. În această etapă, viteza investițiilor depinde nu doar de disponibilitatea capitalului, ci și de consistența regulilor, de capacitatea instituțiilor și de compatibilitatea cu arhitectura regională a pieței electrice.