Guvernul va examina săptămâna viitoare proiectul prin care se instituie Metodologia de calculare a costului autorizaţiei integrate de mediu şi al autorizaţiei de mediu, însoţită de un nomenclator al serviciilor prestate de Agenţia de Mediu şi de tarifele aferente, iniţiativă coordonată de ministrul Sergiu Lazarencu. Documentul înlocuieşte actualul sistem fragmentat de taxe cu o formulă unică, definită ca „cost total egal cu costuri directe plus costuri indirecte plus alte cheltuieli operaţionale”​​.

Costurile directe sunt descompuse în remuneraţia personalului şi contribuţiile sociale aferente, utilităţi şi servicii furnizate de terţi, materiale consumabile şi alte cheltuieli strict legate de procedură, iar remuneraţia se calculează prin salariul mediu de funcţie multiplicat cu norma de timp pentru fiecare etapă administrativă, la care se adaugă contribuţiile sociale​​. Costurile indirecte acoperă amortizarea echipamentelor, IT, securitate, formare profesională şi managementul subdiviziunilor operaţionale, fiind repartizate ulterior pe fiecare serviciu conform politicilor contabile ale Agenţiei de Mediu​​. Alte cheltuieli includ exclusiv activităţi operaţionale impuse de Legea privind emisiile industriale, excluzând servicii conexe precum copierea sau consultanţa ad‑hoc​​.

Aplicarea metodologiei produce un cost integral de 30 000 lei pentru autorizaţia integrată de mediu şi 20 000 lei pentru autorizaţia de mediu, sume ce reflectă exact structura de cheltuieli: circa 75 % remunerare şi contribuţii, şapte procente utilităţi, două procente şi jumătate materiale, aproape două procente alte costuri directe şi aproximativ 14 % costuri indirecte​. Procedura pentru instalaţiile cu impact semnificativ durează până la nouăzeci de zile şi 320 de ore de muncă, iar cea pentru instalaţiile cu impact redus până la şaizeci de zile şi 200 de ore, valori care fundamentează ponderea cheltuielilor de personal​​. Reexaminarea, actualizarea sau reînnoirea autorizaţiei se taxează cu zece la sută din tariful iniţial, iar eliberarea unui duplicat costă două mii de lei, dispoziţii menite să încurajeze conformarea rapidă şi să descurajeze solicitările inutile​.

Pentru operatorii economici, noul regim elimină obligativitatea de a obţine trei autorizaţii distincte – pentru emisii în aer, folosinţă specială a apei şi gestionarea deşeurilor – care cumulate costau între treisprezece mii şi douăzeci şi şapte de mii de lei la fiecare cinci ani, şi le înlocuieşte cu un singur act valabil douăsprezece ani în cazul instalaţiilor mari şi şase ani pentru cele mici, reducând vizibil sarcina birocratică şi permiţând planificarea pe termen lung a investiţiilor în tehnologii curate​​. Pentru stat, metodologia garantează recuperarea transparentă a costurilor, în deplină conformitate cu art. 9 alin. 2 din Legea 160/2011, care interzice perceperea unor taxe mai mari decât cheltuielile reale de emitere a actelor permisive, iar orice actualizare de tarif va putea fi propusă doar dacă Agenţia demonstrează creşterea efectivă a cheltuielilor directe, indirecte sau operaţionale​​.

Ce este autorizaţia integrată de mediu (AIM)
AIM este un act permisiv unic, emis de Agenţia de Mediu, care conferă dreptul de a exploata integral sau parţial o instalaţie industrială ori de a desfăşura o activitate economică cu impact semnificativ asupra aerului, apei, solului şi gestionării deşeurilor, cuprinsă în anexa nr. 1 la Legea 227/2022 privind emisiile industriale. Prin AIM se consolidează, într‑un singur document, toate condiţiile tehnice şi limitele de emisii pentru fiecare mediu, stabilite pe baza celor mai bune tehnici disponibile (BAT); astfel, operatorul nu mai trebuie să solicite autorizaţii separate pentru aer, apă şi deşeuri.​​ AIM se eliberează la darea în exploatare a unor instalaţii noi sau pentru instalaţiile existente, pe o durată de 12 ani, iar monitorizarea respectării condiţiilor revine operatorului şi Agenţiei de Mediu.​​

Domeniile/instalaţiile care necesită AIM (anexa nr. 1 – impact semnificativ)
Legea transpune criteriile din Directiva 2010/75/UE, astfel că sunt vizate ramuri industriale de mare capacitate în care pot apărea emisii simultane în mai multe compartimente de mediu. Exemple reprezentative:

• Energie – instalaţii de ardere cu putere termică nominală totală ≥ 50 MW; rafinării, cokserii, instalaţii de gazeificare sau lichefiere a cărbunelui.
• Metalurgie şi prelucrarea metalelor – topirea minereurilor feroase şi neferoase, turnarea continuă, laminare la cald, producţia de fontă şi oţel.
• Industria minerală – fabricarea cimentului clincher (> 500 t/zi), producţia de var (> 50 t/zi), sticlă (> 20 t/zi), prelucrarea ceramicii şi a materiale refractare.
• Chimie de bază – sinteza în vrac de produse organice (ex.: etilenă, propilenă, clor) sau anorganice (ex.: acid sulfuric, amoniac); producţia de fertilizanţi, fitofarmaceutice, explozivi.
• Gestionarea deşeurilor periculoase – incinerarea, coincinerarea ori tratarea chimico‑fizică; depozite de deşeuri (capacitate > 100 t/zi de primire).
• Industria celulozei şi hârtiei – fabricarea de pastă sau hârtie > 50 t/zi.
• Agro‑alimentar şi zootehnic intensiv – creşterea porcilor (> 2 000 locuri pentru porci de îngrăşare) sau păsărilor (> 40 000 de păsări), abatoare > 50 t carne/zi, tratarea animalelor cu efecte de mediu.
• Textile, piele, lemn – tăbăcire a pieilor > 12 t/zi, impregnare lemn, operaţiuni de vopsire sau curăţare chimică cu solvenţi > 150 kg/h ori 200 t/an.
• Suprafaţă şi acoperiri – tratamente galvanice, acoperiri metalice, linii de vopsire industrială de mare capacitate.

Aceste categorii sunt orientative; obligaţia de a solicita AIM se stabileşte după verificarea pragurilor cantitative din anexa nr. 1. Activităţile cu impact redus enumerate în anexa nr. 2 (de pildă instalaţii medii de ardere 1–50 MW, anumite ateliere alimentare, mici unităţi de tratare a deşeurilor) necesită autorizaţie de mediu “simplă” pe 6 ani, nu AIM.​​

De ce este necesară AIM
Documentul asigură o abordare „un permis – o instalaţie”, reduce birocraţia, aliniază Republica Moldova la acquis‑ul european privind controlul poluării şi permite autorităţii să aplice sancţiuni unificate dacă se depăşesc limitele din oricare mediu. În plus, operatorii pot planifica investiţii pe termen lung, ştiind că nu vor fi nevoiţi să reînnoiască acte separate la fiecare cinci ani, aşa cum se întâmpla înainte.​​