Evenimentul „Energy Transition Agenda 2025”, organizat la Chișinău, a reunit în deschidere o serie de oficiali guvernamentali, reprezentanți ai instituțiilor europene, băncilor și sectorului energetic. Scopul? Să contureze imaginea de ansamblu a tranziției energetice din Republica Moldova — unde suntem, ce ne doare și cum (sau dacă) ne mișcăm în direcția bună.

Din primele intervenții, s-a văzut clar: nu mai vorbim despre „dacă”, ci despre „cum” și „cât de repede”. Energia viitorului nu mai e un lux, ci o urgență. Securitatea energetică, dependența de importuri, tarifele instabile și lipsa unui cadru legislativ clar au fost doar câteva dintre temele mari care au dominat începutul conferinței.

Carolina Bugăian, președinta IBI Moldova, a deschis sincer: tranziția energetică nu e doar o lozincă în vogă, ci o realitate dureroasă. Producătorii de energie se sufocă sub tarife, dar nu pot împinge costurile mai departe către consumatorul final — impactul social ar fi prea mare. Iar dependența de importuri? Încă la peste 75%.

Mate Ciceai, șef adjunct al Delegației UE la Chișinău, a intrat în cadru cu mesajul clasic al Bruxelles-ului: sprijinim, încurajăm, susținem. Dar pe fond, tot la noi e mingea. UE ne poate arăta direcția, poate da și ceva bani, dar reforma — aia grea, cu nervi și deadline-uri — tot aici se face.

Andrei Glevachi, de la MAIB, a punctat clar: fără instrumente financiare reale și fără conectivitate regională, vom vorbi frumos la conferințe și atât. Investitorii vor vrea garanții, reguli clare și piețe funcționale — nu doar promisiuni și planuri în PowerPoint.

Un mesaj comun s-a simțit în toată această parte a conferinței: tranziția e în desfășurare, dar încă șovăim. Toată lumea recunoaște problemele — lipsă de echilibrare, infrastructură îmbătrânită, haos legislativ — dar puțini vin cu soluții concrete.

Totuși, ce contează acum e altceva: faptul că asemenea discuții se țin, în fața unei audiențe formate din jucători reali din piață, și nu doar între experți închiși în birouri. Nu vom schimba sistemul peste noapte, dar e clar că tranziția nu mai poate fi amânată.

Și mai ales, nu se va face fără să recunoaștem unde suntem cu adevărat.