Operatorul sistemului național de transport al energiei electrice, ÎS „Moldelectrica”, va fi reorganizat în societate pe acțiuni cu capital integral de stat. Decizia marchează una dintre cele mai importante schimbări instituționale din sectorul electroenergetic, deoarece vizează nu doar forma juridică a întreprinderii, ci modul în care va funcționa operatorul de transport într-o piață sincronizată tehnic și tot mai integrată cu spațiul european.

Pe acest subiect, RENERGY a scris încă pe 4 decembrie 2025, atunci când reorganizarea Moldelectrica era deja conturată ca parte a arhitecturii europene a pieței de energie, nu ca inițiativă apărută conjunctural. În analiza publicată atunci, arătam că trecerea operatorului de transport din statut de întreprindere de stat în societate pe acțiuni ține de procesul de certificare, de separare funcțională și de compatibilizare cu regulile aplicate operatorilor europeni de transport și sistem. Semnalele existau deja și în discursul oficial european: Alexandru Săndulescu, Înalt Consilier UE în domeniul energiei, vorbea în 2025 despre pașii necesari pentru piața energetică a Republicii Moldova și atrăgea atenția că, după sincronizarea de urgență cu sistemul continental, una dintre problemele urgente rămâne funcționarea unei piețe competitive de echilibrare „în conformitate cu cerințele pachetului UE privind integrarea pieței energiei electrice”. În aceeași logică se înscrie și transformarea Moldelectrica: un operator de transport integrat în piața europeană are nevoie de autonomie operațională, guvernanță corporativă, reguli de acces nediscriminatoriu la rețea și capacitate instituțională pentru investiții.

Într-o piață europeană de energie, rețeaua de transport nu poate fi administrată ca anexă tehnică a statului. Ea trebuie operată de o entitate neutră, cu decizie proprie, separată de interesele producătorilor, furnizorilor, traderilor și de ciclul politic. Aici se află sensul transformării Moldelectrica: trecerea de la logica întreprinderii administrate la logica operatorului de sistem, unde accesul la rețea, echilibrarea, investițiile, mentenanța și interconexiunile se decid pe criterii tehnice, economice și de securitate energetică. Forma de societate pe acțiuni introduce un cadru mai dur de răspundere: consiliu, management, audit, indicatori de performanță, raportare și control corporativ. Statul rămâne proprietar, dar operatorul nu mai trebuie să funcționeze după reflexele unei instituții subordonate politic.

Reorganizarea nu presupune privatizarea activelor strategice. Moldelectrica urmează să devină societate pe acțiuni cu capital integral de stat, iar rețelele electrice de transport rămân în proprietate publică. Întreprinderea este inclusă în lista bunurilor nepasibile de privatizare, conform Legii nr. 121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice. Cu alte cuvinte, statul nu cedează infrastructura critică, ci schimbă modelul prin care aceasta este administrată.

În cazul Moldelectrica, diferența dintre privatizare și corporatizare trebuie citită în cheia controlului asupra infrastructurii, nu în cheia schimbării de denumire juridică. Privatizarea ar presupune transferul dreptului de proprietate către investitori privați. Corporatizarea păstrează statul în poziția de acționar unic, dar mută compania într-un regim de administrare corporativă, cu organe de conducere separate, audit, raportare financiară, indicatori de performanță, reguli de responsabilitate managerială și mecanisme mai clare de control. Prin această formulă, autoritățile declară trecerea Moldelectrica de la un model de întreprindere administrată direct la un operator organizat după standarde compatibile cu cerințele ENTSO-E, acquis-ul comunitar și cadrul Comunității Energetice.

În multe state europene, companiile de infrastructură critică funcționează exact în această arhitectură. Statul rămâne proprietar, dar compania nu este administrată ca o direcție ministerială extinsă. Ea are consiliu, management, obligații de raportare, reguli de transparență și separare instituțională față de decizia politică de zi cu zi. Pentru un operator de transport, această separare nu este un moft juridic, ci o condiție de funcționare într-o piață regională unde accesul la rețea, echilibrarea sistemului, capacitățile de interconexiune și planificarea investițiilor trebuie tratate nediscriminatoriu.

Forma de societate pe acțiuni oferă un limbaj instituțional mai apropiat de cel în care lucrează băncile de dezvoltare, creditorii externi și partenerii europeni. Investițiile în rețele de transport, interconectări, digitalizare, sisteme de dispecerizare sau integrarea producției regenerabile cer bilanțuri clare, audit robust, decizie managerială trasabilă și planuri investiționale credibile. O întreprindere de stat administrată în registru clasic inspiră mai greu acest tip de disciplină financiară. O companie corporatizată, chiar cu statul ca acționar unic, poate opera cu reguli mai previzibile, poate contracta finanțări în condiții mai bune și poate demonstra mai clar cum folosește capitalul atras pentru modernizarea infrastructurii și întărirea securității sistemului electroenergetic.

Moldelectrica funcționează ca infrastructură de piață pentru sectorul electroenergetic, prin rolul său în operarea rețelei de transport, administrarea capacităților transfrontaliere, echilibrarea sistemului și integrarea fluxurilor regionale de energie. Din această poziție derivă importanța operatorului pentru conectarea Republicii Moldova la piața europeană, pentru utilizarea interconexiunilor cu România, pentru integrarea producției regenerabile și pentru asigurarea importurilor în perioade de consum ridicat.

Calitatea operării se măsoară prin indicatori tehnici și economici concreți: capacitate disponibilă pe interconexiuni, nivel de congestie în rețea, pierderi tehnologice, timp de intervenție, calitatea dispecerizării, ritmul investițiilor, mentenanță planificată, stabilitatea sistemului și capacitatea de integrare a noilor surse de producție. În acest cadru, forma corporativă oferă suport instituțional pentru decizii investiționale multianuale, responsabilitate managerială, raportare financiară și control operațional compatibil cu funcția unui operator european de transport.

Totuși, reorganizarea ridică și întrebări legitime. Prima ține de conținutul real al guvernanței. O societate pe acțiuni nu devine automat mai eficientă doar prin schimbarea formei juridice. Eficiența apare doar dacă membrii consiliului sunt selectați profesionist, dacă managementul are autonomie reală, dacă indicatorii de performanță sunt măsurabili, dacă achizițiile sunt transparente și dacă decizia politică nu se mută informal în interiorul noii structuri.

A doua întrebare privește protecția pe termen lung a activelor strategice. Autoritățile afirmă că nu există privatizare, iar cadrul legal actual menține rețelele în proprietatea statului. Totuși, transformarea în societate pe acțiuni impune vigilență publică sporită. Orice schimbare ulterioară a structurii acționariatului, orice transfer de active sau orice modificare a regimului juridic al infrastructurii critice trebuie să fie transparentă, justificată și supusă controlului instituțional.

Un punct sensibil al reformei ține de spațiul de manevră creat de noua formă corporativă: societatea pe acțiuni oferă instrumente mai eficiente de administrare, dar mută mai multă putere în zona consiliului, managementului executiv, politicilor de investiții, contractelor și raportării interne. Fără criterii stricte de integritate, competență și transparență, acest cadru poate favoriza decizii opace, numiri politice, contracte direcționate sau pregătirea unor schimbări ulterioare asupra activelor. De aceea, evaluarea reformei trebuie să urmărească statutul noii societăți, componența consiliului, regulile de selecție, auditul extern, raportarea financiară, planul investițional și garanțiile privind păstrarea infrastructurii critice în proprietatea statului.

Strict tehnic, transformarea Moldelectrica se înscrie în procesul de europenizare a sectorului electroenergetic și în trecerea operatorului de transport spre un model compatibil cu regulile pieței integrate. În termeni instituționali, reforma testează capacitatea statului de a separa proprietatea publică asupra infrastructurii critice de administrarea curentă a companiei, printr-un cadru corporativ cu reguli mai clare de control, performanță, raportare și responsabilitate managerială.