Într-un interviu exclusiv pentru Trend, viceministrul Energiei din Uzbekistan, Umid Mamadaminov, a dezvăluit că Uzbekistan, Azerbaidjan și Kazahstan vor forma o companie comună pentru implementarea proiectului Green Corridor.

Proiectul are ca obiectiv dezvoltarea unui coridor de transport energetic intercontinental între Asia Centrală și Europa, bazat pe integrarea resurselor de energie regenerabilă și implementarea unei infrastructuri de transmisie avansată. Acesta va utiliza tehnologia HVDC și sisteme de transmisie de înaltă capacitate pentru a asigura transferul stabil și eficient al energiei, reducând pierderile pe distanțe lungi și garantând o conectivitate fiabilă între cele două regiuni.

„La COP29, Uzbekistan, Azerbaidjan și Kazahstan sunt așteptate să semneze un acord interguvernamental care va marca începutul acestei inițiative. Acordul va consolida cooperarea dintre cele trei state și va permite începerea proiectului în mod oficial. Anterior, cele trei țări semnaseră un memorandum de înțelegere care pregătește terenul pentru această colaborare de amploare,” a precizat Mamadaminov.

Compania CESI (Centro Elettrotecnico Sperimentale Italiano) va fi angajată pentru a realiza un studiu de fezabilitate detaliat, cu o durată estimată de aproximativ un an. Acesta va analiza fezabilitatea tehnică, economică și de mediu a proiectului. Pe baza concluziilor, construcția urmează să înceapă, iar procesul ar putea dura între trei și patru ani. Mai multe instituții financiare internaționale și-au manifestat interesul pentru a finanța proiectul, având în vedere scopul său de a contribui la decarbonizarea și diversificarea mixului energetic european.

Detalii tehnice și structura proiectului

Proiectul Green Corridor presupune dezvoltarea capacităților de generare a energiei eoliene și solare în nord-vestul Uzbekistanului, cu finalizare estimată până în 2030. Capacitatea de generare din surse regenerabile va alimenta această infrastructură, utilizând rețeaua de transport de energie electrică de înaltă tensiune care va traversa Marea Caspică, Azerbaidjanul, Georgia și va ajunge în Europa prin Marea Neagră și România.

Pentru transportul energiei pe distanțe lungi, proiectul va utiliza tehnologia HVDC (High-Voltage Direct Current), care permite transmisia eficientă a energiei pe distanțe mai mari de 1.000 km cu pierderi minime.

Soluția HVDC submarine va permite o infrastructură de export sustenabilă, reducând pierderile de energie asociate transmisiei. Această infrastructură este proiectată să răspundă cererii crescute de energie din Uzbekistan, care se estimează să depășească 130 miliarde kWh până în 2030, și să ofere un surplus substanțial pentru export către piețele europene.

„Este un proiect transcontinental care va integra resurse regenerabile de energie din trei țări diferite, fiecare având caracteristici unice și resurse diferite de valorificat. Uzbekistanul are un potențial ridicat în generarea de energie eoliană și solară, în special în regiunile nord-vestice, în timp ce Kazahstanul va asigura capacitățile de transport și Azerbaidjanul va facilita legătura prin Marea Caspică, completând traseul prin Georgia și România,” a subliniat Mamadaminov.

Integrarea și infrastructura necesară

Pentru a asigura integrarea eficientă a acestor resurse, proiectul prevede construirea unor linii de transmisie extinse și implementarea unor sisteme digitale avansate de automatizare, care vor funcționa în strânsă colaborare cu sistemele de prognoză meteorologică. De asemenea, vor fi introduse capacități de rezervă, cum ar fi sistemele de stocare a energiei în baterii (BESS), hidrocentrale de pompaj și turbine mici pe gaz, pentru a permite gestionarea fluctuațiilor și stabilizarea rețelei energetice. În Uzbekistan, generarea din surse regenerabile este concentrată în regiunile nord-vestice și de vest, inclusiv Navoi, Bukhara, Kashkadarya și Karakalpakstan, iar consumul cel mai mare se află în centrul și vestul țării. Aceasta necesită investiții semnificative în linii de transmisie pentru a facilita transportul energiei de la locațiile de generare către centrele de consum.

Uzbekistanul a semnat deja acorduri pentru dezvoltarea unor proiecte de stocare a energiei de peste 2.000 MW, dintre care 300 MW sunt preconizați să devină funcționali până la sfârșitul acestui an. Capacitatea de stocare va fi importantă pentru echilibrarea sistemului energetic și asigurarea unei alimentări stabile, mai ales în contextul fluctuațiilor generate de resursele regenerabile intermitente, precum energia solară și eoliană.

Implicare regională și perspective pe termen lung

Mamadaminov a menționat că alte state, precum Kârgâzstan și Tadjikistan, au arătat interes pentru a participa la această inițiativă. Resursele hidroenergetice ale acestor țări ar contribui la asigurarea unei surse constante de energie și ar facilita exportul continuu către Europa.

În ultimii ani, Uzbekistanul s-a poziționat ca un lider în sectorul energiei verzi în Asia Centrală, angajându-se să dezvolte peste 20 de gigawați de proiecte de energie regenerabilă. Acestea includ mai mult de 12 gigawați în energie eoliană și peste 8 gigawați în energie solară, iar capacitatea regenerabilă este estimată să depășească 4.000 de MW până la sfârșitul acestui an și să ajungă la 7.500 MW până la sfârșitul anului viitor.

Perspective economice și impact asupra politicilor climatice

Prin acest proiect, Uzbekistan, Azerbaidjan și Kazahstan contribuie la reducerea dependenței Europei de combustibili fosili, susținând obiectivul de neutralitate climatică al UE până în 2050. Uzbekistanul și-a asumat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 35% până în 2030, în timp ce Azerbaidjanul are obiective similare, ca parte a angajamentelor asumate în Acordul de la Paris.