ANRE a trecut la fapte. După ani de discuții despre avize de racordare blocate în sertare și capacități rezervate „pe hârtie”, Consiliul de Administrație a aprobat aplicarea, pentru prima dată, a taxei de nevalorificare a avizelor. Decizia s-a luat în ședința din 22 septembrie 2025 și a fost anunțată pe 23 septembrie. Suma totală care urmează să intre în bugetul de stat depășește 103 milioane lei.
Măsura vizează titularii avizelor de racordare pentru centrale electrice cu putere instalată mai mare de 200 kW. Vorbim despre avize eliberate sau prelungite până la 27 martie 2025, care au expirat fără ca proiectele să avanseze la stadiul de utilizare efectivă a capacității în rețea. Cadrul legal invocat este noua Lege a energiei electrice nr. 164/2025 și reglementările privind garanțiile financiare de bună execuție.
Operatorii care au primit avize, nu au renunțat benevol la ele până la 30 iunie 2025 și nu au valorificat proiectele în termen vor plăti o taxă cuprinsă între 50% și 70% din cuantumul garanției depuse inițial. Colectarea sumei și, la nevoie, executarea silită intră în atribuțiile Serviciului Fiscal de Stat. Dincolo de partea fiscală, ținta declarată rămâne deblocarea rețelei și descurajarea rezervărilor speculative de capacitate.
În ultimii doi ani, interesul pentru proiecte regenerabile a urcat rapid, alimentat de volatilitatea prețurilor, programele de sprijin și modernizarea cadrului normativ. Avizele de racordare au devenit o resursă în sine. Atunci când un investitor rezervă un punct de racord, acel loc nu mai stă la dispoziția altcuiva, iar operatorul de rețea își planifică investițiile în funcție de acele promisiuni. Când proiectele rămân pe loc, rețeaua pierde timp și bani, iar alți dezvoltatori găsesc „ocupat”. Într-o piață aflată în tranziție, unde fiecare MW nou contează, blocajele administrative se traduc în întârzieri de producție reală.
În plan economic, taxa rearanjează stimulentele. Ține loc de filtru: cine are proiect matur, cu finanțare și teren clarificat, merge înainte; cine a rezervat „pentru orice eventualitate” își cântărește opțiunile. În plan operațional, operatorii de rețea pot recalibra mai rapid planurile de investiții, pentru că avizele nefolosite revin în circuit. În plan bugetar, 103 milioane lei nu rezolvă marile dezechilibre, dar indică volum și gravitație: nu vorbim despre câteva proiecte ratate, ci despre un fenomen întins pe mai multe județe energetice ale țării.
Măsura nu este un panaceu. Există proiecte care au „înghețat” din motive obiective: întârzieri de autorizare urbanistică, proceduri de mediu, schimbări de proprietate, litigii la cadastru, costuri de echipamente în zigzag. Taxa tratează simptomul – capacitatea blocată – nu și cauzele în lanț. Dacă instituțiile implicate în avizare nu îmbunătățesc timpii și claritatea procedurilor, piața ar putea vedea o nouă rundă de avize reținute „în așteptare”, doar că mai scumpe pentru cei care riscă.
Pe termen scurt, putem vedea o eliberare de capacități și o listă mai „curată” de proiecte în planurile operatorului de transport și distribuție. Pe termen mediu, succesul se va măsura în MW conectați, nu în comunicate. Dacă, în următoarele luni, punctele rămase libere atrag proiecte mai pregătite și dacă timpii de racordare coboară, atunci taxa își atinge rolul. Dacă nu, discutăm din nou despre proceduri, nu despre sancțiuni.
Noua Lege a energiei electrice a adus la pachet garanții și termene mai clare. Regulile devin mai rigide pe axa „rezervi – livrezi”, iar finanțarea bancară urmărește atent previzibilitatea rețelei. În acest context, due-diligence-ul tehnic și juridic înainte de solicitarea avizului nu mai reprezintă un pas birocratic, ci o condiție de supraviețuire a proiectului. În practică, înseamnă studii de racordare mai serioase, contracte de teren solide și o cronologie realistă a echipamentelor.
Ce înseamnă pentru consumatori. Șanse mai bune ca investițiile în rețea și producție să se transforme în energie livrată, nu în promisiuni. Mai puține blocaje pe hârtie ar trebui să aducă mai multe surse de producere în sistem, cu impact pozitiv asupra concurenței pe termen lung. Este un drum lung până la facturi mai prietenoase, însă un sistem care nu ține locurile ocupate degeaba capătă elasticitate.
