ANRE anunță consultări pe proiectul de modificare a Hotărârii nr. 272/2025, care extinde schema de produse de capacitate ale Vestmoldtransgaz prin introducerea „Rutei 2” și „Rutei 3” pe conducta transbalcanică.

Proiectul face referire la aprobarea unor noi produse speciale de capacitate lunară în punctele de interconectare dintre sistemele de transport ale Greciei, Bulgariei, României, Republicii Moldova și Ucrainei, iar instituția cheamă operatorii și traderii interesați să trimită obiecții sau propuneri până la 20 noiembrie 2025. Documentele – proiectul de hotărâre, demersul operatorului de transport și nota de argumentare – apar în rubrica „Transparență decizională / Proiecte supuse consultării publice” de pe site-ul ANRE. 

În plan strict juridic, vorbim despre o modificare a unei decizii existente. Hotărârea 272 din 28 mai 2025 aprobă deja propunerea Vestmoldtransgaz de a oferi un produs special de capacitate lunară, „Ruta 1”, pe infrastructura transbalcanică.  Proiectul nou ridică miza: „Ruta 2” și „Ruta 3” nu mai privesc doar un experiment punctual al operatorului moldovean, ci se înscriu într-un efort coordonat la nivel regional, legat de așa-numitul Coridor Vertical de gaze și de reconversia conductei transbalcanice într-o autostradă de GNL și gaze azere spre Ucraina.

Fundalul politic și comercial al acestei consultări începe de fapt cu o scrisoare comună a cinci operatori de transport gaze – din Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina – adresată autorităților de reglementare naționale. Operatorii cer aprobarea rapidă a unor produse speciale de capacitate, „Ruta 2” și „Ruta 3”, dedicate transportului gazelor de la terminalele GNL din Grecia și de la interconectarea cu TAP până în Ucraina, prin coridorul transbalcanic.  În paralel, presa economică de la Chișinău și București subliniază că aceste rute devin coloana vertebrală a așa-numitului Coridor Vertical, un lanț care leagă infrastructura greacă de sistemele bulgar, român, moldovean și ucrainean. 

Descrierea tehnică a rutelor exprimă cu destulă claritate ambiția din spate. Ruta 2 pornește din punctul Amfitriti al rețelei operatorului grec DESFA, trece prin interconectorul Grecia–Bulgaria (ICGB), continuă prin Stara Zagora, Negru Vodă/Kardam, Isaccea/Orlovka, apoi intră pe porțiunea transbalcanică din Republica Moldova și iese spre Ucraina. Ruta 3 își are originea la punctul de interconectare ICGB–TAP și urmează același traseu până la granița ucraineană.  Dincolo de denumirile tehnice, imaginea este destul de limpede: gazele – fie GNL regazificat în Grecia, fie gaze azere – urcă de la sud la nord, pe infrastructură existentă, însă reconfigurată pentru flux invers.

În acest tablou, proiectul ANRE nu este o inițiativă izolată, ci piesa moldovenească dintr-un joc regional. Hotărârea 272/2025 a introdus deja, pe partea moldovenească, un produs de capacitate gândit pentru valorificarea infrastructurii transbalcanice. Extinderea cu Rutele 2 și 3 sincronizează regimul de rezervare și tarifele cu acțiunile partenerilor din Grecia, Bulgaria, România și Ucraina, astfel încât traderii să poată rezerva în oglindă capacitate de-a lungul întregului coridor, în loc să discute contracte disparate cu fiecare operator. 

La prima vedere, mesajul pare tehnic și plat: încă un proiect de hotărâre, încă o consultare publică. Contextul regional îi schimbă însă greutatea. Din vara acestui an, Ucraina încearcă să își refacă accesul la gaze prin rute alternative, inclusiv prin Transbalcanic, în condițiile în care infrastructura internă a suferit avarii majore, iar producția proprie se află sub presiune. Un acord cu SOCAR pentru livrări prin traseul Bulgaria–România–Ucraina, negociat în iulie, și discuțiile europene despre noi rute de iarnă către Ucraina prin conducte sudice intră în aceeași logică de diversificare.  Mai recent, consultanți citați de Reuters descriu reluarea importurilor de gaze în Ucraina prin Transbalcanic, cu volume suplimentare de câteva sute de mii de metri cubi pe zi, făcute posibile tocmai de reducerile de tarife aplicate de operatorii din România și Republica Moldova. 

În paralel, Grecia își consolidează rolul de poartă pentru GNL american și azer. Acorduri pe termen lung pentru importuri de GNL, al doilea terminal plutitor de la Alexandroupolis și includerea explicită a rutei spre Ucraina în discursul oficial al Washingtonului transformă zona în intrare strategică pentru gazul care înlocuiește, treptat, dependența de fluxurile rusești.  Coridorul Vertical – Grecia, Bulgaria, România, Moldova, Ucraina – apare în comunicatele oficiale drept pilon de securitate energetică pentru Europa Centrală și de Est. 

Pentru Chișinău, această consultare ANRE are cel puțin trei niveluri de semnificație. Primul este unul pragmatic: Moldova se află pe traseul unui coridor care, pentru prima dată, nu este construit în jurul Gazprom, ci în jurul GNL-ului adus la terminale occidentale și al gazelor din Azerbaidjan sau din Marea Neagră. Orice volum suplimentar care traversează rețeaua Vestmoldtransgaz înseamnă venituri din tarife de transport, dar și o poziție de negociere mai bună atunci când se discută propriile necesități de aprovizionare.

Al doilea nivel este politic și simbolic. Prin alinierea rapidă la solicitarea celor cinci operatori de transport, ANRE arată că tratează serios integrarea Moldovei în piața regională de gaze și regulile Comunității Energetice. Consultarea publică devine astfel nu doar un exercițiu de transparență formală, ci și un test al maturității pieței locale: câți traderi se arată interesați, ce tip de obiecții apar, cum se împacă interesul pentru tranzit cu protecția consumatorului intern.

Al treilea nivel ține de riscuri și de discreția cu care sunt tratate. Transbalcanicul nu este o foaie albă. Este o conductă cu istorie încărcată, folosită ani la rând pentru exporturile Gazprom spre Balcani. Reconfigurarea sa într-un coridor invers, de la sud la nord, nu șterge complet vechile dependențe. Costurile, compatibilitatea tarifară între segmente, regulile de alocare a capacității și potențialele blocaje politice rămân teme sensibile. Tocmai de aceea, detaliile din nota de argumentare a Vestmoldtransgaz contează: reducerea unor tarife, sincronizarea orarelor de licitație, definirea clară a produsului special pentru a nu discrimina alți utilizatori ai sistemului. 

Dincolo de limbajul tehnic al proiectului de hotărâre, adevărata întrebare pentru Moldova este ce rol își asumă în noua hartă energetică a regiunii. O simplă zonă de tranzit, care încasează tarife și rămâne spectator la marile decizii luate la Atena, Sofia sau București. Sau o verigă activă, interesată de contracte pe termen mediu, de mecanisme comune de stocare cu Ucraina și de protecția consumatorului casnic prin diversificarea propriilor surse de import.

Consultarea lansată de ANRE oferă un prim cadru în care aceste opțiuni pot intra într-o discuție mai serioasă. Textul proiectului vorbește despre „produse speciale de capacitate”, „fluxuri sud–nord” și „aliniere la practica europeană”. În spatele acestor formule se află însă o schimbare de paradigmă: Moldova se decuplează, pas cu pas, de scenariul în care depinde aproape exclusiv de un singur furnizor și de o singură direcție de curgere a gazelor. Coridorul transbalcanic nu mai apare doar ca relicvă a vechiului model de export rusesc, ci ca parte a unei rețele regionale în care Chișinăul încearcă să joace un rol mai mare decât ar sugera dimensiunea consumului intern.

Rămâne de văzut dacă dezbaterea publică va depăși nivelul formal al unui anunț birocratic și va deveni o discuție reală despre strategia energetică a țării. În joc nu se află doar câteva articole dintr-o hotărâre ANRE, ci modul în care Republica Moldova își așază interesele pe axa care unește terminalele GNL din Grecia de depozitele ucrainene, într-una dintre cele mai tensionate perioade energetice din ultimele decenii.