În cadrul conferinței anuale a Asociației Industriei Fotovoltaice din China (CPIA), 33 dintre cei mai mari producători chinezi au semnat un acord de autodisciplinare pentru a asigura dezvoltarea sănătoasă și echilibrată a sectorului. Semnatarii, care includ lideri globali precum LONGi, Jinko, Trina Solar și JA Solar, și-au asumat angajamente ce vizează controlul producției și evitarea practicilor care destabilizează piața, cum ar fi vânzările sub costurile de producție.
La prima vedere, acest acord ar putea părea un exemplu de responsabilitate corporativă și coordonare strategică într-o industrie-cheie pentru combaterea schimbărilor climatice. Dar ce se ascunde în spatele acestei inițiative?
China produce peste 80% din panourile fotovoltaice la nivel mondial, dominând întregul lanț de producție, de la siliciu la module solare. Însă această creștere fulminantă a dus și la probleme majore. Capacitatea de producție a depășit cererea globală, determinând scăderea semnificativă a prețurilor. În 2024, capacitatea totală a Chinei este estimată să fie de peste două ori mai mare decât cererea globală proiectată, ceea ce a creat o presiune economică semnificativă, mai ales asupra companiilor mici și mijlocii.
Prin acest acord, marii jucători încearcă să gestioneze criza supraproducției, să stabilizeze prețurile și să evite o „cursă spre fundul sacului”. Gao Jifan, președintele Trina Solar, a declarat că este esențial ca producătorii să respecte prețurile care acoperă costurile și să adopte un ritm de operare rațional. Totuși, lipsa unor cote clare sau a unor mecanisme de sancționare ridică semne de întrebare asupra viabilității acestei inițiative.
Autodisciplinarea: idealism sau strategie?
Autodisciplinarea într-o industrie atât de competitivă precum cea fotovoltaică este dificil de aplicat fără un cadru legal sau supraveghere guvernamentală. Deși marii producători au resursele și influența pentru a implementa astfel de măsuri, acordul ar putea servi și ca un instrument strategic pentru consolidarea poziției lor pe piață.
Reducerea ritmului de producție ar putea afecta mai ales micii producători, care depind de volume mari și marje mici. În același timp, companiile mari ar putea folosi acest context pentru a-și extinde controlul asupra pieței globale. Semnatarii acordului includ giganți care deja domină exporturile, iar măsuri precum limitarea vânzărilor sub costuri ar putea elimina competiția mai slabă.
Scăderea prețurilor la panouri solare, alimentată de supraproducția din China, a accelerat adoptarea energiei solare în multe țări. Totuși, dacă marii producători chinezi vor reduce producția sau vor impune prețuri mai mari, acest lucru ar putea încetini implementarea proiectelor solare în piețele emergente.
Pe de altă parte, o stabilizare a prețurilor ar putea asigura o calitate mai bună a produselor și sustenabilitatea pe termen lung a industriei. Problema este dacă această autodisciplină va fi aplicată în mod echitabil sau dacă va deveni un instrument de dominare a pieței globale.
China dictează regulile jocului
Decizia de autodisciplinare a industriei fotovoltaice din China nu este doar o chestiune de piață internă. Într-o lume care se bazează din ce în ce mai mult pe energia solară pentru a combate schimbările climatice, orice mișcare a Chinei are implicații globale.
În timp ce acordul CPIA pare să promoveze sustenabilitatea, el reflectă și dorința Chinei de a-și menține poziția dominantă. Fără o competiție globală reală, marii producători chinezi ar putea dicta atât prețurile, cât și ritmul inovației tehnologice.
Va reuși acest acord să creeze un model sustenabil pentru industria fotovoltaică globală sau va deveni un exemplu de cum autocontrolul poate fi folosit ca instrument strategic? Răspunsul la această întrebare va influența nu doar viitorul industriei solare, ci și ritmul tranziției energetice globale.