Transelectrica își pune astăzi pe masă harta de „interconexiuni regionale” într-o întâlnire cu greutate politică la Bruxelles. Pe listă apar Ungaria (Oradea–Debrecen, inclusiv Circuitul 2 Nădab–Békéscsaba), Ucraina, Georgia și două linii interne de 400 kV (Cernavodă–Stâlpu, Smârdan–Gutinaș). Un nume lipsește din poveste: Republica Moldova. Iar absența contează, tocmai pentru că întâlnirea îl aduce la București pe omul care, la nivel european, primește rolul de „coordonator” pentru interconectivitatea regională în Europa Centrală și de Sud-Est: Klaus-Dieter Borchardt.

În comunicarea Transelectrica, accentul cade pe creșterea capacității de transfer transfrontalier, întărirea rețelei de transport și integrarea regenerabilelor. Formula standard, cu proiecte enumerate pe repede-nainte. Doar că exact aici apare întrebarea editorială: dacă vorbești despre integrare regională în sud-estul Europei, cum arată fotografia completă fără Moldova, mai ales când chiar Comisia Europeană își justifică această zonă de lucru prin proximitatea față de Ucraina și Moldova și prin miza de securitate energetică?

Klaus-Dieter Borchardt participă în această calitate în baza unei decizii formale a Comisiei Europene, care îl numește European Coordinator pentru „Central- and South-East European energy interconnectivity”. Mandatul este stabilit inițial pentru un an, cu posibilitate de prelungire.

În cadrul UE, rolul unui European Coordinator este operațional: facilitează coordonarea între state, operatori de transport și autorități de reglementare, urmărește progresele proiectelor din coridorul regional, sprijină deblocarea punctelor critice (permise, finanțare, aliniere tehnică) și urmărește alinierea proiectelor de infrastructură cu regulile de piață și obiectivele de integrare regională.

Klaus-Dieter Borchardt este un expert european în politici energetice și reglementare, cu o carieră îndelungată în instituțiile UE. A lucrat aproximativ 33 de ani în Comisia Europeană, iar la final a ocupat funcția de Deputy Director-General în cadrul DG Energy, unde a fost implicat în dosare de piață internă a energiei și design de piață pentru electricitate.

După încheierea mandatului în Comisie, s-a alăturat sectorului privat ca Senior Energy Advisor la Baker McKenzie și a continuat să fie prezent în zona de politici publice și dezbateri de specialitate, inclusiv prin colaborări cu organizații și platforme de tip think-tank.

Există și o legătură anterioară cu Republica Moldova care poate fi susținută din surse publice. În 2019, Ministerul Economiei și Infrastructurii de la Chișinău a comunicat despre o discuție între ministrul de atunci și conducerea DG Energy, la care a participat și Klaus-Dieter Borchardt, pe subiecte legate de securitatea aprovizionării cu gaze și contextul regional.

E relevant pentru că indică faptul că Borchardt a fost implicat direct, în perioada sa din Comisia Europeană, în dosare care priveau și vecinătatea estică a UE. În practică, acest tip de implicare înseamnă lucru pe teme de conectivitate, reguli și securitate energetică, în relația UE–state partenere din Est, inclusiv Republica Moldova.

Cadrul în care Borchardt este numit coordonator are relevanță directă pentru Republica Moldova prin însăși arhitectura regională CESEC. Platforma CESEC (inițiativă a Comisiei Europene pentru conectivitate energetică în Europa Centrală și de Sud-Est) tratează explicit consolidarea infrastructurii și integrarea piețelor în proximitatea Ucrainei și a Republicii Moldova, pe fondul presiunilor de securitate și de funcționare a sistemelor energetice din regiune.

În paralel, instituții din Republica Moldova au comunicat în ultimii ani participări la reuniuni CESEC, în special pe teme legate de coridoare și conectare regională pe gaze. Chiar dacă focusul a fost frecvent pe gaz, logica de politică publică este aceeași: proiecte de infrastructură, aliniere de reguli și integrare de piață. În acest context, mandatul lui Borchardt poate avea impact și pe dosare care ating Republica Moldova, inclusiv prin coordonarea regională a proiectelor și prin prioritizarea interconectivității.

Din această perspectivă, pentru Transelectrica și pentru dezbaterea publică din România apare o întrebare practică: ce acoperă, concret, conceptul de „interconexiuni regionale” atunci când Republica Moldova nu este menționată deloc în lista de priorități și proiecte discutate.

Pe componenta de electricitate, România are deja poziție de hub la granița estică a pieței UE: infrastructura și regulile de piață pe care le aplică pot facilita (sau întârzia) conectarea și integrarea sistemelor din proximitate. Într-un context în care sincronizarea sistemelor, capacitatea de interconexiune și dezvoltarea liniilor de 400 kV influențează direct securitatea energetică și fluxurile comerciale, absența Moldovei din comunicarea oficială poate fi citită ca un semnal de prioritizare — fie că vorbim de proiecte care nu sunt încă mature, fie de proiecte care nu sunt asumate public în acest moment.