WindRise Plus mai aduce o unitate de stocare: BESS de 5 MWh instalat la Bujor, integrarea urmează

WindRise Plus a adus pe amplasament sistemul de stocare destinat parcului fotovoltaic din satul Bujor, raionul Hîncești, iar echipele au instalat containerul și au finalizat lucrările de poziționare și fixare pe fundație. Următoarea etapă începe săptămâna viitoare și include conectarea și integrarea echipamentelor la infrastructura electrică existentă a centralei, testarea sistemelor de conversie și configurarea platformei de management energetic.

Unitatea instalată are o capacitate de 5 MWh și o putere de 1,72 MW. În această configurație, bateria poate prelua energia produsă de centrală în intervalele cu producție ridicată și o poate livra ulterior în rețea pe o durată de aproximativ trei ore la putere nominală. Practic, la un ciclu complet de încărcare, sistemul poate stoca până la 5 MWh de energie și poate injecta în rețea un flux controlat de până la 1,72 MW, în funcție de strategia de operare stabilită prin EMS.

Integrarea presupune sincronizarea cu invertorii existenți ai parcului fotovoltaic, calibrarea sistemelor de protecție și integrarea în logica de control a centralei. Sistemul va permite deplasarea energiei din orele de producție maximă către intervalele cu consum mai ridicat sau cu semnal de preț mai favorabil, reducând în același timp deviațiile față de programele de livrare.

Parcul din Bujor intră astfel într-o arhitectură hibridă, în care producția solară și stocarea funcționează ca un singur activ energetic, controlat prin software. Bateria introduce flexibilitate operațională și oferă posibilitatea unei livrări mai stabile, cu impact direct asupra echilibrării și valorificării energiei produse.

WindRise Plus se poziționează în zona proiectelor integrate, cu un portofoliu de peste 20 MW instalați în fotovoltaic și mai mult de 40 MWh în sisteme de stocare implementate sau în curs de execuție. Compania acoperă atât partea de EPC, cât și integrarea soluțiilor de control și management energetic, inclusiv propriul sistem EMS, utilizat pentru coordonarea producției, stocării și livrării energiei în rețea.

WindRise Plus invită investitorii interesați de soluții de stocare, precum și companiile care analizează dezvoltarea de centrale fotovoltaice sau sisteme hibride, să intre în contact direct cu echipa tehnică pentru o evaluare aplicată a proiectelor. Printr-o discuție dedicată, pot fi analizate opțiunile de configurare, integrare și optimizare – de la producție și stocare până la management energetic și valorificarea energiei în piață – în funcție de profilul investiției și obiectivele de operare.

Moldova și Ucraina vor să extindă capacitatea de schimb a energiei electrice cu țările din regiune

0

Pe 9 aprilie, directorii și specialiștii operatorilor sistemelor de transport al energiei electrice din șase țări din Europa de Est s-au reunit în prima ședință în format fizic a Comitetului Director al Regiunii de Calcul al Capacităților din Europa de Est (EE CCR), unde au discutat despre extinderea schimburilor de energie electrică între state și despre modul în care acestea pot fi realizate în siguranță. De la Moldelectrica au participat vicedirectorul general Octavian Ciobîrca și directorul management rețele, Iurie Cazacu.

Din comunicatul Moldelectrica, discuțiile au vizat îmbunătățirea modului în care este calculată capacitatea de transfer a liniilor electrice dintre țări. Mai simplu spus, este vorba despre câtă energie electrică poate circula în siguranță între state, prin rețelele existente, fără a afecta funcționarea sistemelor energetice.

Pe agenda reuniunii au fost incluse și dezvoltarea rețelei regionale de transport al energiei electrice, evaluarea stării actuale a sistemelor energetice și cerințele de reglementare care trebuie respectate pentru schimburile de energie între state. Totodată, participanții au discutat despre pașii făcuți de Republica Moldova și Ucraina în procesul de integrare în piața energetică europeană, inclusiv despre progresele legislative și de reglementare din acest domeniu.

Potrivit raportului anual 2024 al Moldelectrica, EE CCR este grupul regional de lucru care reunește operatorii de transport al energiei electrice din Republica Moldova, Ucraina, Polonia, Slovacia, Ungaria și România, iar ședințele tehnice se desfășurau o dată la două săptămâni. În noiembrie 2024, operatorii au semnat acordul de cooperare, iar în 2025 activitatea a fost împărțită în patru subgrupuri, inclusiv EE CCR Steering Committee, structura în care sunt luate deciziile strategice, organizatorice, operaționale și financiare.

Ca element de context, la 18 iunie 2025, ENTSO-E anunța lansarea unui nou mecanism de calcul al capacității comerciale la granițele blocului Ucraina–Moldova cu statele Uniunii Europene. Potrivit datelor prezentate atunci, limitele comerciale de transfer ajunseseră la 1.700 MW din Uniunea Europeană spre blocul Ucraina–Moldova și la 650 MW în sens invers.

Europa forțează integrarea energetică în Sud-Est: reguli comune la gaze și cuplare rapidă a piețelor de electricitate înainte de aderare

0

Parlamentarii discută în aceste zile despre un subiect fin, dar urgent: cum își securizează Europa de Sud-Est și de Est energia înainte ca următorul șoc de preț sau următoarea criză geopolitică să lovească din nou. Se cere accelerarea integrării piețelor de gaze și electricitate dintre Uniunea Europeană și statele din Comunitatea Energiei, astfel încât regiunea să funcționeze după reguli compatibile cu cele europene, nu după formule parțiale și sincronizări întârziate.

Asta se cere acum, la Bruxelles: accelerarea integrării piețelor de gaze și electricitate dintre UE și statele din Comunitatea Energiei, adică acele țări din Europa de Sud-Est și de Est aflate pe traseul aderării. Este o discuție despre infrastructură, reguli de piață, fluxuri transfrontaliere și capacitatea regiunii de a funcționa ca zonă de tranzit, stocare și schimb energetic într-un moment în care securitatea aprovizionării a redevenit temă strategică.

Pe gaze, presiunea vine din calendarul european. Din august 2026, statele membre UE trebuie să aplice codurile europene de rețea la toate frontierele, inclusiv la granițele cu statele din Comunitatea Energiei. Mai simplu, asta înseamnă că regiunea nu mai poate funcționa cu reguli paralele, improvizații locale și sincronizări făcute pe jumătate. Se cere aplicarea acelorași standarde tehnice și comerciale de o parte și de alta a graniței.

Pe electricitate, Bruxelles-ul și Secretariatul Comunității Energiei cer cuplarea piețelor regionale la mecanismele europene day-ahead și intraday. Ținta este clară: o piață mai mare, mai lichidă și mai competitivă, capabilă să gestioneze mai bine volatilitatea prețurilor. Pentru Europa de Sud-Est și de Est, această integrare înseamnă circulație mai eficientă a energiei, folosirea mai bună a producției din surse regenerabile și un cadru de piață mai stabil pentru investiții. Într-o regiune cu sisteme încă fragmentate, conectarea la arhitectura europeană a pieței devine pasul tehnic care poate așeza sectorul pe baze funcționale și predictibile.

Cu alte cuvinte, statele din Comunitatea Energiei sunt împinse să intre în disciplina pieței europene înainte să intre politic în UE. Este o schimbare de filozofie. Și este, de fapt, singura abordare serioasă într-un sector unde aderarea formală nu ține loc de interconectare, iar retorica pro-europeană nu ține loc de coduri de rețea, transpunere legislativă și conformare tehnică.

Dan Jørgensen a pus tema în termeni politici, vorbind despre un apel la unitate și despre necesitatea de a reduce dependența de regiuni volatile și de sisteme energetice depășite. Artur Lorkowski a dus discuția în punctul esențial: integrarea UE–Comunitatea Energiei trebuie făcută acum, nu lăsată pentru momentul aderării. Aici este și mesajul de fond al reuniunii: criza a schimbat ritmul, iar politica energetică nu mai poate merge în reluare.

Există și o componentă sensibilă, dar importantă, în această poveste: mecanismul CBAM. În forma actuală, energia regenerabilă importată din statele Comunității Energiei este tratată prea rigid, aproape la fel ca electricitatea produsă din surse fosile. Rezultatul este absurd din punct de vedere economic și strategic: Europa spune că vrea energie verde și integrare regională, dar își construiește reguli care pot descuraja exact acest tip de import. De aceea, parlamentele europene sunt chemate să susțină ajustarea cadrului, astfel încât energia regenerabilă din regiune să nu fie penalizată în mod automat.

În realitate, dosarul acesta este despre maturizarea unei regiuni energetice care trebuie să iasă din logica periferiei. Europa de Sud-Est și de Est nu mai poate fi tratată doar ca zonă-tampon, piață secundară sau coridor de tranzit folosit la nevoie. Ceea ce se cere acum este transformarea ei într-o componentă integrată a arhitecturii energetice europene.

Interviu cu Romeo Lopotenco: proiectele QGROUP, huburile energetice și presiunea pe infrastructura rețelelor

În ultimii ani, Moldova a atras investiții tot mai consistente în zona energiei verzi, iar cadrul legislativ a început să ofere un suport mai clar pentru dezvoltarea acestor proiecte. Pe măsură ce portofoliile de regenerabile se extind, discuția se duce firesc dincolo de anunțurile despre capacități noi și ajunge la întrebări mai tehnice, care țin de siguranța investițiilor, de funcționarea lor reală în sistem și de capacitatea rețelelor de a susține volume mai mari de energie. Accentul cade astfel pe structura proiectelor, pe integrarea stocării, pe flexibilitatea operațională și pe infrastructura necesară pentru ca aceste investiții să funcționeze eficient. În acest context, reluăm discuția cu Romeo Lopotenco, expert tehnic QGroup, despre proiectele aflate în dezvoltare, despre huburile energetice și despre felul în care infrastructura de rețea poate susține următoarea etapă de creștere a sectorului.

În aceeași logică, atenția se mută tot mai mult spre legătura dintre noile investiții și capacitatea reală a rețelei de a le integra. Odată cu apariția sistemelor de stocare în portofoliile dezvoltatorilor, crește și importanța modului în care sunt gestionate fluxurile la nivel de distribuție și transport, mai ales într-un sistem care începe să opereze volume mai mari și profiluri de producție mai variabile. În cazul QGroup, această direcție este deja vizibilă în structura proiectelor aflate în dezvoltare. Compania merge pe o formulă care combină producerea și stocarea, într-un model adaptat atât condițiilor actuale din piață, cât și cerinței de operare mai flexibilă a sistemului energetic.

Potrivit lui Romeo Lopotenco, unul dintre proiectele aflate în prim-plan este cel de la Purcari, unde compania se află în etapa de pregătire pentru construcția propriu-zisă. El spune că echipamentele au fost deja achiziționate, iar contractele de execuție sunt în proces de finalizare. Tot el explică faptul că lucrările pentru modernizarea liniei electrice au intrat deja în contractare, la fel ca și construcția stației electrice 110/35 kV, în timp ce pentru instalațiile de stocare urmează etapa contractuală dedicată. „Stocarea o planificăm la prima etapă în 60 de MWh. După ce eu spun nodul acesta energetic, se va dezvolta ca stocare până la 120 MWh”, afirmă Lopotenco.

Această abordare explică și felul în care QGroup își construiește proiectele în această etapă. Compania merge spre un model de hub energetic în care infrastructura, racordarea, producerea și stocarea sunt gândite împreună, în aceeași logică tehnică și operațională. Potrivit lui Romeo Lopotenco, structura inițială a proiectului a fost ajustată, iar accentul a fost pus mai clar pe combinarea tehnologiilor. În formula actuală, proiectul este configurat ca unul hibrid, cu componentă fotovoltaică, eoliană și sisteme de stocare, adaptat atât condițiilor din piață, cât și cerințelor sistemului. „Astăzi în sistemul moldovenesc eu nici nu văd alte opțiuni decât numai parcurile hibride”, a mai adăugat el.

În actuala etapă, un proiect energetic este analizat atât prin capacitatea instalată, cât și prin modul în care poate funcționa în sistem, în raport direct cu rețeaua și cu cerințele de echilibrare. De aici se explică și interesul tot mai mare pentru proiectele hibride, în care stocarea intră direct în structura investiției și capătă un rol tehnic clar în operarea activului. Potrivit lui Romeo Lopotenco, QGroup merge în această direcție și completează proiectele pentru care are deja avize cu tehnologiile necesare, astfel încât capacitățile fotovoltaice să fie integrate cu stocare, iar în anumite amplasamente și cu tehnologie eoliană.

Această evoluție pune presiune și pe infrastructura de rețea, pentru că odată cu creșterea numărului de proiecte hibride crește și complexitatea fluxurilor care trebuie administrate de operatorii de distribuție și transport. Romeo Lopotenco spune că rețelele trebuie privite nu doar prin prisma capacității de a transmite energia spre consum, ci și prin prisma capacității de a absorbi, coordona și dirija volume variabile de energie produse și stocate în puncte diferite ale sistemului. „Eu m-aș focusa anume pe pregătirea rețelilor de a absorbi această energie produsă”, afirmă el. În termeni practici, observația se referă la nevoia de control operațional mai bun, la sisteme de telemetrie și la instrumente digitale care permit gestionarea încărcării și descărcării instalațiilor de stocare fără a crea presiuni suplimentare în rețea.

Potrivit lui Lopotenco, următoarea etapă pentru operatorii de distribuție și transport ar fi investițiile în tehnologiile de “dirijare”, în aplicațiile dedicate și în platformele de gestionare a fluxurilor. El spune că odată cu extinderea parcurilor hibride, problema principală ajunge în zona controlului tehnic al fluxurilor în perioadele de încărcare și descărcare a instalațiilor de stocare. „Operatorii de distribuție și transport trebuie să investească anume pe tehnologiile și soft-urile de specializare și gestionarea fluxurilor”, afirmă expertul tehnic al QGroup.

În evaluarea sa, una dintre provocările de sistem ține de capacitatea operatorilor de a utiliza efectiv echipamentele și sistemele de telecontrol pe care dezvoltatorii le integrează în proiecte. Lopotenco amintește că avizele de racordare includ deja obligații privind instalarea de reclosere, sisteme de telemetrie și soluții de telecontrol, iar investitorii execută aceste condiții. Potrivit lui, etapa următoare trebuie să aducă și partea de operare eficientă din partea operatorilor. „Problema este, după mine, imposibilitatea operatorilor de a gestiona cu ele din cauza că nu sunt pregătit, nu au software necesar pentru asta”, spune el.

Interviul aduce și o observație importantă despre raportul dintre dezvoltarea de business și dezvoltarea competențelor tehnice în sistem. Lopotenco spune că sectorul are nevoie de o comunicare foarte profesionistă între investitori, distribuitori și transportatori, iar această relație trebuie completată printr-un efort de consolidare a expertizei și printr-o adaptare mai rapidă la instrumentele moderne de operare. El spune că, odată cu ridicarea nivelului profesional și cu implementarea softurilor pentru dirijarea și gestionarea fluxurilor, sistemul ar putea valorifica mai bine infrastructura existentă și ar putea crește capacitatea de alimentare a consumatorilor din întreaga țară.

QGroup își definește în acest cadru și propria poziție în piață. Potrivit lui Lopotenco, compania urmărește dezvoltarea unei rețele complexe de stocare care să contribuie la dirijarea mai ușoară a fluxurilor și la susținerea operatorilor de distribuție și transport. „Vrem să realizăm o rețea destul de complexă de stocare pentru dirijarea mai ușoară a fluxurilor. Adică vrem să vinem în suport operatorilor de distribuție și transport”, spune el. Formula este relevantă pentru strategia grupului: QGroup își prezintă proiectele ca parte a unei logici mai largi de flexibilizare a sistemului, în care investiția privată se intersectează direct cu nevoile de operare ale rețelei.

Pe lângă tema proiectelor și a infrastructurii, interviul atinge și zona de piață. Romeo Lopotenco spune că, la acest moment, activitatea de trading rămâne concentrată în jurul companiei de stat Energocom, către care grupul livrează energia produsă și procurată în interiorul grupului de echilibrare. „Zona de trading în Republica Moldova este limitată la compania de stat EnergoCom”, afirmă el. În aceeași idee, el apreciază că această structură oferă stabilitate, dar adaugă că o piață locală mai funcțională ar susține mai bine dezvoltarea sectorului pe termen mediu și lung.

Această observație este relevantă și pentru modelul economic al stocării. Într-o piață în care flexibilitatea, arbitrajul și valorificarea energiei pe intervale diferite de timp capătă o importanță tot mai mare, maturizarea cadrului de tranzacționare poate influența direct ritmul de extindere a proiectelor. În interviu, Lopotenco leagă explicit rolul stocării de problema importurilor în orele de consum maxim. „Stocarea va fi soluția cea mai bună la moment pentru a rezolva problema de import a energiei în orele maxim”, spune el. Tot el adaugă că presiunea financiară cea mai mare din sistem vine tocmai din energia procurată în orele de vârf, iar instalațiile de stocare pot contribui la echilibrarea acestei presiuni.

Pe zona de reglementare, Romeo Lopotenco vorbește despre un cadru legislativ pe care îl vede favorabil pentru investiții în electroenergetică și spune că modificările recente ale legii energiei electrice aduc schimbări benefice pentru investitori și pentru proprietarii de surse de generare. El arată că una dintre schimbările importante ține de posibilitatea de a suplini parcurile fotovoltaice cu sisteme de stocare, aspect care poate accelera transformarea proiectelor existente în proiecte hibride, mai bine adaptate la cerințele actuale ale pieței.

Piața energetică locală se redefinește tot mai clar prin relația dintre capacitățile noi și integrarea lor în sistem. Interviul cu Romeo Lopotenco pune această transformare într-un cadru mai larg, în care proiectele, rețelele și infrastructura sunt analizate în aceeași logică. Din această perspectivă se conturează mai clar și direcția în care evoluează sectorul energetic din Republica Moldova.

INTERVIUL INTEGRAL

O nouă lege pentru orașe – o nouă logică de mobilitate urbană pentru Chișinău și Bălți

La Guvern se discută despre o lege nouă care poate schimba destul de mult felul în care se mișcă orașele din Moldova. Este vorba despre proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă. Sună tehnic, dar în esență proiectul vrea să pună ordine în trei zone care astăzi merg fragmentat: transportul public, parcările și folosirea spațiului urban. În același pachet intră și reguli pentru mașinile abandonate, zone cu emisii reduse și obligații noi pentru autoritățile locale.

Autorii proiectului pornesc de la o problemă simplă și foarte vizibilă. Sunt tot mai multe mașini, orașele se aglomerează, transportul public nu ține pasul, iar administrațiile locale nu au un cadru clar ca să intervină coerent. Nota de fundamentare spune direct că numărul vehiculelor înmatriculate a crescut puternic în ultimii ani, iar presiunea pe infrastructura urbană a devenit prea mare. De aici vine și ideea unei legi speciale, care să lege transportul, urbanismul, parcările și protecția mediului într-un singur mecanism.

Ce vrea să facă această lege. În primul rând, vrea să oblige marile orașe să planifice mobilitatea mai serios. Documentul introduce Planul de Mobilitate Urbană Durabilă, PMUD, ca instrument central. Pentru Chișinău și Bălți, acest plan devine obligatoriu. Pentru alte localități, el poate fi adoptat dacă autoritățile locale aleg să meargă pe acest model. În practică, PMUD ar trebui să spună clar cum se dezvoltă transportul public, cum se organizează parcările, unde merg pistele pentru biciclete, cum se fluidizează traficul și cum se leagă toate acestea de dezvoltarea orașului.

Proiectul schimbă complet abordarea asupra mobilității urbane și o plasează într-un cadru mult mai larg. În centru intră felul în care este construit și organizat orașul, iar transportul public, circulația pietonală, infrastructura pentru biciclete, parcarea și accesul auto sunt tratate ca părți ale aceluiași sistem, împreună cu urbanismul și dezvoltarea teritoriului. Asta înseamnă că, atunci când apare un cartier nou sau când o zonă urbană trece printr-un proces de densificare, autoritățile trebuie să proiecteze din start întregul pachet de mobilitate, astfel încât orașul să funcționeze coerent, integrat și eficient.

Proiectul așază o ordine nouă de priorități pentru organizarea transportului în zonele noi și în proiectele de regenerare urbană: mers pe jos, bicicletă, transport public, automobil personal. Aici se vede foarte bine direcția documentului. Modelul propus pune în față mobilitatea activă și transportul public, iar spațiul urban urmează să fie proiectat pornind de la aceste opțiuni. Rezultatul vizat ține de o stradă desenată mai întâi pentru acces, circulație și conectivitate urbană, apoi pentru fluxul auto individual.

Altă prevedere bună este legată de accesul la transport public. Legea pune câteva repere mai exacte pentru orașele aflate în centrul nodurilor urbane. De exemplu, 90% din zonele rezidențiale ar trebui să aibă acces pietonal la rețeaua de transport public. Stațiile ar trebui amplasate la distanțe de 400 până la 600 de metri una de alta. Cel puțin 60% din populație ar trebui să fie la mai puțin de 500 de metri de o linie de transport public cu frecvență de cel mult 20 de minute. Aici proiectul coboară din zona de principii și intră în zona de standarde concrete.

Mai departe, proiectul vine cu un capitol care sigur va atrage atenția: parcările cu plată. Textul spune că parcarea publică cu plată devine serviciu public local. Asta înseamnă că autoritățile locale pot institui, organiza și gestiona acest serviciu, direct, prin întreprinderi municipale sau prin delegare către operatori. Tarifele pentru parcare, pentru blocarea roții și pentru evacuare ar urma să fie stabilite de consiliile locale sau municipale. Este o prevedere importantă pentru că pune parcarea într-un cadru legal mai clar și, în același timp, deschide surse de venit pentru bugetele locale.

De exemplu, în caz de neplată a parcării sau de utilizare neregulamentară, autoritățile vor putea dispune blocarea roții și, în anumite condiții, evacuarea mașinii. Proiectul spune și că veniturile din parcări pot fi folosite pentru întreținerea și extinderea parcărilor, pentru infrastructura rutieră locală, pentru măsuri de siguranță rutieră și mobilitate urbană durabilă, dar și pentru subvenționarea transportului public. Aici parcarea apare deja ca sursă de finanțare pentru transportul public.

Un alt capitol este cel despre zonele cu nivel scăzut de emisii. Proiectul le permite autorităților locale să creeze astfel de zone și să condiționeze accesul auto prin taxe sau prin reguli bazate pe nivelul emisiilor. Este un instrument care, dacă va fi folosit, poate schimba accesul auto în anumite perimetre urbane. Proiectul mai spune că cel puțin 75% din veniturile obținute din taxele de acces în aceste zone trebuie alocate anual pentru investiții de mediu. Ca mesaj politic și administrativ, acesta este unul dintre cele mai ferme puncte din text.

Legea vine și cu termene clare pentru digitalizare și pentru transportul public. Orașele aflate în centrul nodurilor urbane ar trebui să implementeze până la 31 decembrie 2030 sisteme de transport inteligente: management al traficului, management al transportului public, planificarea călătoriilor, informare pentru pasageri, bilete electronice, management al parcărilor și centre de date de mobilitate în format deschis. Tot până în 2030 ar trebui introduse benzi dedicate transportului public pe segmentele unde viteza medie este sub 15 kilometri pe oră. Aici proiectul intră într-o zonă foarte practică: mai puțină improvizație și mai mult control al fluxurilor urbane prin date și infrastructură dedicată.

Proiectul atinge și logistica urbană. Documentul vorbește despre planuri pentru transportul de mărfuri, aprovizionare și livrare, cu scopul de a reduce presiunea pe zonele rezidențiale și pe traficul urban. Este un aspect important pentru că în orașele mari problema nu vine doar din traficul de navetă, ci și din circulația comercială tot mai intensă.

Probabil, una dintre cele mai neobișnuite schimbări poate fi procedura nouă pentru mașinile abandonate sau fără stăpân. Proiectul definește ce înseamnă vehicul abandonat și ce înseamnă vehicul fără stăpân. Dacă proprietarul este identificat, autoritatea locală îi trimite somație și îi cere să ridice mașina în 15 zile. Dacă nu o face, mașina poate fi ridicată și dusă într-un spațiu special amenajat. Dacă în 30 de zile după ridicare proprietarul nu o cere înapoi și nu plătește costurile, autoritatea locală poate merge în instanță pentru a constata că vehiculul este abandonat sau fără stăpân și apoi poate trece la valorificarea lui. Este una dintre puținele zone din proiect unde cetățeanul va simți legea foarte direct.

Prin acest proiect se vrea să se dea administrațiilor locale un set mai clar de pârghii pentru organizarea mobilității urbane și administrarea spațiului public. Autoritățile locale urmează să primească instrumente pentru planificare, taxare, reglementarea accesului auto, prioritizarea transportului public și gestionarea mai fermă a domeniului public. Pentru Chișinău și Bălți, proiectul poate deveni baza unei reorganizări urbane mai ample. Pentru celelalte localități, documentul conturează un model de intervenție care poate fi aplicat și adaptat la nivel local.

Partea care ne place cel mai mult la acest proiect este că pune ordine într-un domeniu care până acum a mers fragmentat și aduce discuția într-o zonă foarte concretă. Documentul vine cu instrumente clare, cu responsabilități, cu termene și cu o logică de aplicare care poate fi urmărită. În locul unei abordări generale, proiectul lucrează cu planuri obligatorii, indicatori, sisteme inteligente, benzi dedicate, taxe de acces și surse de venit care pot susține investițiile locale. În plus, textul construiește și o bază mai clară pentru finanțare externă și pentru apropierea de practicile europene.

Până aici, proiectul arată bine și aduce o schimbare reală de direcție. Mai departe, totul intră în zona de expertiză administrativă, capacitate tehnică și bugete locale, adică exact spațiul în care se vede cât de departe poate merge reforma. Nota de fundamentare arată și ea că multe autorități locale lucrează cu resurse limitate, cu personal insuficient specializat și cu dificultăți de coordonare. Aici se va juca partea decisivă: cât din proiect rămâne la nivel de document și cât ajunge efectiv în stradă, în investiții, în reguli aplicate și în proiecte care schimbă orașul.

ANRE umblă în Codul rețelelor de gaze naturale: acestea pot tranzita Moldova fără să intre în piață

0

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a aprobat un set de modificări la Codul rețelelor de gaze naturale care introduc, pentru prima dată, un cadru normativ explicit pentru „capacitatea condiționată” — un mecanism ce permite tranzitul gazelor prin rețeaua moldovenească pe ruta Ucraina–Moldova–Ucraina, fără contabilizare în portofoliile de echilibrare ale utilizatorilor de sistem.

Spre deosebire de capacitatea fermă sau întreruptibilă clasică, capacitatea condiționată presupune utilizarea simultană a unui punct de intrare și a unui punct de ieșire din rețeaua de transport, cu condiția că rezervările la cele două capete să fie egale. Concret, un utilizator de sistem care dorește să transporte gaze prin Moldova pe ruta Ucraina–Ucraina trebuie să rezerve capacitate identică atât la punctul de intrare PI Căușeni (UA→MD), cât și la punctul de ieșire PI Grebenyky (MD→UA).

Mecanismul este direct transpus din Regulamentul (UE) nr. 2017/459 al Comisiei Europene privind alocarea capacității în sistemele de transport al gazelor, ceea ce plasează modificarea într-un context mai larg al armonizării legislative a Republicii Moldova cu acquis-ul energetic comunitar — un proces accelerat în contextul statutului de țară candidată la aderarea la UE.

Punctele de interconectare: Căușeni și Grebenyky

Două puncte de interconectare definesc întreaga logică a noului mecanism: PI Căușeni, unde gazele intră din Ucraina în rețeaua moldovenească, și PI Grebenyky, unde aceleași gaze o părăsesc tot spre Ucraina — trasând, pe hârtie și pe conducte, un coridor de tranzit prin inima țării. Codul precizează o limitare operațională semnificativă: accesul la Punctul Virtual de Tranzacționare (PVT) prin PI Căușeni este posibil în limita a 6 milioane m³/zi. Cantitățile care depășesc acest prag pot fi transportate exclusiv fără acces la PVT, adică în regim de tranzit pur, cu condiția obligatorie a rezervării unei capacități egale la PI Grebenyky.

„Este un mecanism de tip back-to-back,” explică un expert în reglementare energetică. „Gazul intră pe la Căușeni, tranzitează rețeaua moldovenească și iese tot în Ucraina pe la Grebenyky. Nu se amestecă în piața internă moldovenească, nu intră în echilibrare, nu afectează portofoliile consumatorilor locali. Este, în esență, o conductă virtuală pe teritoriul Republicii Moldova.”

Regimul vamal: tranzit, nu import

Un element deseori trecut cu vederea în dezbaterile tehnice despre capacitatea condiționată este natura vamală a gazelor transportate. Codul actualizat stipulează explicit că gazele naturale sunt transportate în regim vamal de tranzit, în conformitate cu Codul Vamal al Republicii Moldova aprobat prin Legea nr. 95/2021. Această prevedere elimină ambiguitățile legate de taxare sau de statutul fiscal al volumelor tranzitate — ele nu sunt considerate importuri sau exporturi moldovenești, ci simplu trec prin infrastructură.

OST primește atribuții extinse, dar și responsabilități clare

Operatorul Sistemului de Transport (OST) — Vestmoldtransgaz, filiala Transgaz România care administrează rețeaua de transport a gazelor naturale din Moldova — dobândește prin noul capitol un set extins de obligații:

  • publicarea pe site-ul oficial a listei punctelor de interconectare pentru care este disponibilă capacitatea condiționată, alături de tarifele aplicabile;
  • verificarea și corelarea nominalizărilor cu operatorii de sistem adiacenți (OST adiacenți din Ucraina);
  • reducerea unilaterală a cantităților confirmate la valoarea cea mai mică, în caz de necorelare între confirmările de la PI Căușeni și PI Grebenyky;
  • dreptul de a întrerupe total sau parțial serviciul de transport dacă condițiile de alocare a capacității condiționate nu sunt respectate.

Tarifele pentru produsul de capacitate condiționată urmează să fie calculate în baza Metodologiei aprobate prin Hotărârea ANRE nr. 535/2019, privind tarifele reglementate pentru serviciul de transport al gazelor naturale.

Ce se elimină: simplificări tehnice la punctele 152¹ și 241¹

Pe lângă introducerea noului capitol, hotărârea operează și două eliminări punctuale: subpunctul 3) de la pct. 152¹ și subpunctul 3) de la pct. 241¹ din Codul în vigoare sunt excluse. Fără acces la versiunea integrală comparativă a codului, semnificația exactă a acestor excluderi rămâne de interpretat în context tehnic — cel mai probabil, prevederile eliminate erau fie redundante față de noul cadru al capacității condiționate, fie contradictorii cu mecanismul nou introdus.

Modificările nu sunt un exercițiu administrativ intern. Ele se înscriu în efortul regional de valorificare a coridorului vertical Transbalcanic — ruta istorică de transport al gazelor naturale dinspre Rusia, prin Ucraina, spre sudul Europei. Odată cu reorientarea fluxurilor de gaze la nivel european și cu presiunea de diversificare a surselor, Moldova și-a asumat un rol de punte de tranzit într-o geometrie regională în plină reconfigurare.

Intrarea în vigoare a hotărârii este condiționată de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova — o cerință standard pentru actele normative ale ANRE, care asigură transparența și opozabilitatea față de toți participanții la piața de gaze.

Energy Transition Summit: East Med & Southeast Europe va avea loc la Atena; participă și ministrul Energiei Dorin Junghietu

Pe 13 și 14 mai 2026, Financial Times, prin FT Live, împreună cu Kathimerini, organizează la Atena Energy Transition Summit: East Med & Southeast Europe, la Four Seasons Astir Palace Hotel, în format fizic și digital. Summitul este construit ca un cadru regional de discuție pentru guverne, investitori, operatori și companii care urmăresc dezvoltarea unei piețe energetice mai interconectate, mai sigure și mai predictibile. Cu peste 270 de participanți, mai mult de 70 de speakeri, peste 40 de țări reprezentate și peste 20 de sesiuni în program, evenimentul reunește principalele teme care influențează agenda energetică a regiunii, de la infrastructură și finanțare până la securitatea aprovizionării și implementarea proiectelor de tranziție.

Summitul este construit în jurul unei realități strategice care definește tot mai clar regiunea: Estul Mediteranei și Europa de Sud-Est au devenit punctul în care se întâlnesc cererea europeană de energie, resursele din Africa, capitalul din Orientul Mijlociu și marile rute comerciale globale. Din această poziționare rezultă și miza evenimentului, care pune accent pe modul în care reglementarea, tehnologia și finanțarea pot fi aliniate astfel încât sistemele energetice regionale să devină flexibile, investibile și capabile să livreze securitate energetică, competitivitate și stabilitate socială. În acest cadru, FT și Kathimerini aduc împreună lideri guvernamentali, directori executivi, finanțatori și experți pentru a accelera trecerea de la strategie la implementare.

Agenda oficială arată că discuția depășește sfera generală a tranziției și intră direct în dosarele care decid ritmul investițiilor în următorii ani. Temele centrale includ construirea unui sistem energetic regional stabil prin interconectoare și coridoare LNG, digitalizarea și flexibilizarea rețelelor prin baterii, inteligență artificială și digital twins, consolidarea competitivității în lanțurile de valoare pentru regenerabile, baterii și hidrogen, diversificarea lanțurilor de aprovizionare cu materii prime critice, evaluarea rolului pe care îl pot juca SMR-urile, geotermalul, hub-urile LNG și hidrogenul în asigurarea producției de bază, precum și protejarea mecanismelor de finanțare în fața inflației, riscurilor climatice și reacțiilor politice adverse. Practic, summitul tratează în același cadru infrastructura, piața, tehnologia și capitalul.

Arhitectura evenimentului susține aceeași logică de business. Programul combină sesiuni pe scena principală, mese rotunde închise în format Chatham House și întâlniri de networking facilitate inclusiv prin aplicația oficială a summitului, astfel încât discuția despre proiecte să poată continua dincolo de scenă, în format operațional și investițional. În descrierea oficială, FT vorbește despre un public format din CEO, investitori, factori de decizie, operatori de sistem, dezvoltatori de proiecte și reglementatori, adică exact ecosistemul din care ies atât prioritățile de politică publică, cât și proiectele bancabile.

În agenda summitului, panelul ministerial „Delivering 2030 – Leadership commitments for the East Med transition” ocupă un loc relevant prin tema sa și prin profilul participanților. La această sesiune va participa și ministrul Energiei din Republica Moldova, Dorin Junghietu. Potrivit descrierii oficiale, discuția este concentrată pe etapa de implementare a obiectivelor energetice pentru 2030 în Estul Mediteranei și Europa de Sud-Est, cu accent pe extinderea rețelelor, dezvoltarea capacităților de stocare și a proiectelor regenerabile, transformarea angajamentelor politice în proiecte finanțate și pregătite pentru execuție, alinierea planurilor energetice naționale la obiectivele europene și consolidarea cooperării dintre guverne, autorități de reglementare și sectorul privat pentru accelerarea autorizării și mobilizării capitalului.

RENERGY

Participarea lui Dorin Junghietu plasează Moldova într-un cadru de discuție regional dedicat instrumentelor concrete prin care tranziția energetică poate avansa în următorii ani. Alături de ministrul moldovean sunt anunțați Dubravka Đedović Handanović, ministrul Mineritului și Energiei din Serbia, Sanja Bozhinovska, ministrul pentru Energie, Minerit și Resurse Minerale din Macedonia de Nord, și Enea Karakaçi, ministrul Infrastructurii și Energiei din Albania. Componența panelului reunește astfel reprezentanți guvernamentali din piețe care urmăresc priorități similare, între care interconectarea, securitatea aprovizionării, investițiile în infrastructura de rețea și integrarea unor noi capacități de producție și flexibilitate. Pentru Republica Moldova, această participare are relevanță practică prin legătura directă cu temele care influențează dezvoltarea infrastructurii energetice, accesul la finanțare, coordonarea de reglementare și cooperarea transfrontalieră.

Lista speakerilor confirmați întărește profilul de summit regional cu miză executivă ridicată. Pe scenă apar Kyriakos Mitsotakis, prim-ministrul Greciei, Stavros Papastavrou, ministrul grec al Energiei și Mediului, Yannis Stournaras, guvernatorul Băncii Greciei, Ioannis Tsakiris, vicepreședinte al Băncii Europene de Investiții, Vladimir Malinov, CEO Bulgartransgaz, George Statlas, co-CEO al ICGB, precum și reprezentanți ai Comisiei Europene, EBRD, IRENA, Departamentului de Energie al SUA și ai unor grupuri industriale și investiționale active în regenerabile, infrastructură și materii prime critice. Asta transformă summitul din Atena într-un spațiu în care se întâlnesc simultan politica publică, capitalul și execuția de proiect.

Summitul Financial Times de la Atena conturează principalele direcții care vor defini următoarea etapă de dezvoltare a pieței energetice din Estul Mediteranei și Europa de Sud-Est. Agenda reunește într-un singur cadru teme precum interconectarea, finanțarea proiectelor, flexibilitatea sistemului, accesul la materii prime, noile surse de energie și capacitatea guvernelor de a transforma obiectivele pentru 2030 în proiecte concrete. În acest context, participarea Republicii Moldova, prin ministrul Energiei Dorin Junghietu, la panelul ministerial dedicat angajamentelor de leadership pentru tranziția East Med aduce Chișinăul într-o discuție regională relevantă pentru viitoarele investiții, cooperarea transfrontalieră și evoluția infrastructurii energetice din regiune.

Sergiu Tofilat: Jumătate dintre producătorii de energie regenerabilă riscă falimentul

Acest material reprezintă o preluare și o analiză a unei opinii publice. Punctele de vedere aparțin autorului postării și nu reflectă neapărat poziția editorială a redacției.

Mai mult de jumătate dintre producătorii de energie regenerabilă din Republica Moldova riscă să intre în faliment, avertizează expertul în energie Sergiu Tofilat, într-o amplă analiză publicată pe rețelele sociale. În postarea sa, acesta descrie o problemă sistemică a pieței: în timpul zilei există exces de energie, iar dimineața și seara apare deficit, însă piața locală nu funcționează suficient de bine încât energia produsă să poată fi vândută eficient.

RENERGY

Potrivit lui Tofilat, problema de bază este profilul de producție al regenerabilelor. „În timpul zilei producem mai multă energie decât consumăm”, notează acesta. Surplusul apare în special din fotovoltaic, în timp ce consumul este redus. În aceste intervale, o parte dintre producători sunt deconectați de la rețea sau vând la prețuri foarte mici, uneori chiar negative. Situația se inversează dimineața și seara. „Avem deficit de energie pe care nu-l putem acoperi”, scrie Tofilat, indicând intervalele 07:00–10:00 și 18:00–23:00 drept vârfuri de consum. Deficitul ajunge la 600–650 MW/oră, iar importurile din România sunt limitate la circa 250–300 MW/oră. Diferența este acoperită prin realocări din cota Ucrainei sau prin energie de avarie, mai scumpă.

Tofilat mai spune că piața este fragmentată. O parte dintre producători beneficiază de scheme de sprijin: statul le cumpără energia și le garantează un preț fix pe termen lung (15 ani). Aceștia reprezintă aproximativ 25% din capacitatea instalată și nu sunt expuși riscului de faliment.

Problema apare la producătorii din piața liberă. „Ei sunt primii deconectați când avem surplus”, scrie autorul. În cifre, aproximativ 570 MW din totalul de 1023 MW instalați sunt în această categorie. Acești investitori – în mare parte companii locale sau persoane care au contractat credite – nu au cui vinde energia produsă în timpul zilei. Analiza lui subliniază că nu există o piață locală suficient de dezvoltată care să absoarbă aceste volume. Exportul este limitat de infrastructura de interconectare, iar mecanismele interne de tranzacționare nu oferă lichiditate și predictibilitate.

Tofilat notează că inclusiv operatorii care ar trebui să procure energie au eșuat în licitații recente. În acest context, Guvernul a extins obligațiile Energocom pentru a asigura aprovizionarea țării în 2026, inclusiv prin importuri gestionate aproape „manual”, în funcție de disponibilitatea regională.

„Logic ar fi de instalat baterii de stocare”, scrie Tofilat. Modelul este simplu: energia produsă ziua se stochează și se livrează în orele de vârf, când prețul este mai mare.

Problema este financiară. Fără contracte stabile de vânzare, producătorii nu pot convinge băncile să finanțeze investițiile în stocare. Ca soluție, autorul propune contracte directe cu Energocom, unde prețul de referință ar fi cel de pe bursa românească OPCOM, ajustat eventual prin discounturi oferite de producătorii locali.

Analiza avertizează că situația se va agrava. În perioada următoare urmează instalarea a încă aproximativ 170 MW de capacități eoliene, ceea ce va accentua surplusul din anumite intervale.

„Dacă nu facem nimic în timp util, acești producători vor falimenta”, avertizează Tofilat, subliniind paradoxul: Moldova are nevoie de mai multă producție internă pentru securitate energetică, dar riscă să piardă tocmai investițiile existente.

După publicarea mesajului, reacțiile au fost împărțite și adesea critice. Unii comentatori susțin intervenții mai ferme ale statului. „ANRE demult trebuia să oblige capacități de stocare la orice nouă licență”, scrie un utilizator. Alții propun soluții de piață: „tarife diferențiate – ieftin ziua, scump în orele de vârf”.

Există și voci care contestă premisa analizei. „Antreprenorii și-au asumat riscuri”, notează un alt comentator, sugerând că lipsa contractelor ferme nu poate fi imputată statului.

În același timp, apar și reacții mai radicale, care critică funcționarea întregului sistem energetic și dependența de importuri.

În esență, analiza lui Sergiu Tofilat descrie o piață în tranziție, unde infrastructura, reglementarea și mecanismele comerciale nu țin pasul cu ritmul investițiilor în regenerabile. Fără corecții rapide – în special pe zona de stocare și contractare – riscul nu este doar financiar pentru investitori, ci și sistemic pentru securitatea energetică.

FEE Nord cere aprobarea costurilor de bază pentru 2026, estimate la peste 77 mil. lei

0

S.A. „Furnizarea Energiei Electrice Nord” a cerut Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică să examineze și să aprobe costurile de bază pentru activități de furnizare a energiei electrice pentru anul de bază 2026.

În document, compania explică faptul că își prezintă costurile spre examinare și aprobare la solicitarea ANRE nr. 03-01/961 din 16 februarie 2026 și în baza cadrului de reglementare aplicabil. FEE Nord invocă atât Regulamentul privind procedurile de prezentare și de examinare a cererilor titularilor de licență privind prețurile și tarifele reglementate, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 286/2018, cât și metodologia aprobată prin Hotărârea ANRE nr. 854 din 29 decembrie 2025 pentru calcularea, aprobarea și aplicarea prețurilor reglementate la furnizarea energiei electrice.

În esență, FEE Nord cere validarea setului de cheltuieli pe care vrea să îl includă în baza reglementată pentru activitatea de furnizare din 2026. Documentul grupează costurile în trei categorii majore: cheltuieli de personal, costuri materiale și servicii prestate de terți. Suma totală trecută în scrisoare depășește 77 de milioane de lei. Cea mai mare presiune vine din două componente: cheltuielile de personal, estimate la 36,02 milioane de lei, și serviciile prestate de terți, estimate la 38,31 milioane de lei. Costurile materiale au o pondere mult mai redusă, de 2,7 milioane de lei.

Din structura costurilor de personal, fondul remunerării muncii este estimat la 29,05 milioane de lei, iar contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii la 6,97 milioane de lei. În categoria costurilor materiale, cea mai mare poziție este cea pentru produse petroliere, combustibili, electricitate și alte surse de energie, cu 1,08 milioane de lei. În categoria serviciilor prestate de terți, cele mai mari sume sunt prevăzute pentru servicii poștale și de telecomunicații, de 16,55 milioane de lei, și pentru servicii financiare și de asigurare, de 14,52 milioane de lei. Documentul mai include cheltuieli pentru reparații și întreținere, servicii IT, formare profesională, control medical, deplasări de serviciu, locațiune și tichete de masă.

FEE Nord cere așadar, ca ANRE să accepte structura de cheltuieli pe care compania o prezintă drept bază pentru activitatea de furnizare a energiei electrice în anul 2026.

CNED pune online harta completă a capacităților de energie regenerabilă

0

Centrul Național pentru Energie Durabilă a lansat o platformă digitală interactivă pentru monitorizarea și analiza capacităților de producere a energiei din surse regenerabile din Republica Moldova. Platforma centralizează date relevante din sector într-un format interactiv și oferă acces la informații actualizate privind evoluția capacităților instalate la nivel național și regional.

RENERGY

Instrumentul este construit ca un tablou de bord de date, cu o vedere agregată la nivel național și cu posibilitatea de navigare către niveluri detaliate de analiză. Utilizatorii pot filtra informațiile după tehnologia utilizată, inclusiv fotovoltaic, eolian, biogaz și hidro, precum și după mecanismul de sprijin aplicat. Platforma permite și analiza evoluției în timp a capacităților instalate, în funcție de intervalul selectat.

RENERGY

Datele pot fi consultate la nivel regional, inclusiv pe raioane, iar interfața include o hartă interactivă cu amplasarea instalațiilor de producere a energiei regenerabile. Sistemul separă datele aferente producătorilor mari de cele privind prosumatorii, ceea ce permite analiza distinctă a celor două segmente și a distribuției lor teritoriale.

Potrivit CNED, platforma permite și configurarea unor seturi de date personalizate, pe baza informațiilor dezagregate disponibile în sistem. Această funcționalitate poate fi utilizată pentru analiză de piață, cercetare, planificare investițională sau evaluarea evoluției sectorului pe anumite categorii de interes. Din această perspectivă, platforma are rolul unui instrument de consultare și lucru pentru autorități, investitori, consultanți, dezvoltatori și alți participanți din piață.

RENERGY

Utilitatea platformei rezultă din gruparea într-o singură interfață a mai multor tipuri de informații care, în mod obișnuit, sunt consultate separat: capacități instalate, structură pe tehnologii, distribuție geografică, evoluție în timp, categorie de producător și mecanism de sprijin. Structura permite o analiză mai rapidă a pieței și compararea directă a datelor între regiuni, tehnologii și perioade.

RENERGY

Un astfel de instrument oferă acces mai rapid la date comparabile și permite urmărirea dezvoltării energiei regenerabile într-un format unitar. Platforma poate susține documentarea proiectelor, analiza teritorială, evaluarea tendințelor de investiții și fundamentarea deciziilor administrative sau comerciale. Publicarea datelor de oficiu într-un format accesibil poate crește vizibilitatea evoluțiilor din sector.

CNED precizează că platforma se află în etapa de lansare inițială, iar datele publicate sunt colectate de la instituțiile și autoritățile relevante din sectorul energetic. Instituția menționează și disponibilitatea platformei în versiuni desktop și mobilă, pentru acces de pe diferite tipuri de dispozitive.